Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 30 august 2023 sub nr. x/2023, petentul A. în contradictoriu cu IPJ NEAMŢ a formulat plângere împotriva procesului-verbal seria x nr. x/17.08.2023, prin care a fost sancţionat cu 2 puncte amenda în valoare de 290 RON si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de zile fiind eliberata dovada CU nr. x, proces-verbal pe care îl considere netemeinic si nelegal, solicitând anularea acestuia.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1041/2023 din 16 noiembrie 2023, Judecătoria Rm. Sărat a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de intimat prin întâmpinare şi a declinate competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "plângere contravenţională" privind pe petentul A. şi intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ, în favoarea Judecătoriei Roman.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reţinut că potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială exclusivă poate fi invocată din oficiu de către instanţă, însă numai în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar art. 32 alin. (1) O.G. nr. 2/2001, forma în vigoare la data săvârşirii contravenţiei, stabileşte că plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Conform art. 32 alin. (1) O.G. nr. 2/2001, ulterior modificării intrate în vigoare la 24.04.2022, prin Legea 107/2022, plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul. Art. 118 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002 stabileşte că împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta. Instanţa a constatat în primul rând, că norma din O.U.G. nr. 195/2002 are caracter special, competenţa de soluţionare a cauzei de faţă nefiind afectată de modificarea normei generale atributivă de competenţă, iar în al doilea rând modificarea legislativă a operat ulterior comiterii pretinsei fapte contravenţionale şi sesizării instanţei de judecată cu prezenta plângere. Instanţa a reţinut că fapta contravenţională a fost săvârşită pe B-dul x din mun. Roman, Jud. Neamţ şi astfel, competenţa aparţine Judecătoriei Focşani.
2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 12.12.2023.
Prin sentinţa civilă nr. 710 pronunţată la 18 martie 2024, Judecătoria Roman a a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Roman, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x din 17.08.2023, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Roman şi Judecătoria Râmnicu Sărat şi, în conformitate cu prevederile art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma de la data introducerii cererii de chemare în judecată (30.08.2023), respectiv cu modificarea intervenită prin articolul unic din Legea nr. 254/21.07.2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 678 din 24 iulie 2023. Astfel, la data de 17.08.2023 - data săvârşirii faptei presupus contravenţionale - se aplică cazul de competenţă teritorială alternativă, plângerea urmând a fi introdusă fie la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta, fie la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul. La acel moment petentul avea astfel posibilitatea de a introduce acţiunea şi la instanţa competentă de la domiciliul său - ceea ce acesta a şi făcut, alegând Judecătoria Râmnicu Sărat ca instanţa competentă pentru soluţionarea plângerii sale.
Prin depunerea cererii de chemare în judecată la judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul său, petentul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, iar opţiunea acesteia nu poate fi contestată nici de către pârât/intimat şi nici de către instanţă.
În concluzie, instanţa constată că Judecătoriei Râmnicu Sărat a fost legal investită, motiv pentru care instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Roman, invocată din oficiu, şi va declina competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, ca instanţă initial investită.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
În speţă, din actele şi lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal nr. x, încheiat la 17.08.2023 de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ - Serviciul Rutier, contestat în cauză, s-a aplicat petentului A., sancţiunea cu amendă şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. H) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului menţionată.
Situaţia de fapt reţinută în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie a constat în aceea că, la data de 17.08.2023, orele 19:25, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare x pe Bulevardul x din mun. Roman, judeţ Neamţ, fără a acordat prioritate unui pieton angajat în traversare pe sensul său de mers şi fără să poarte centura de siguranţă pe timpul deplasării.
Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională, faţă de obiectul acesteia şi prevederile legale incidente.
Aşa cum s-a precizat, contravenţiile constatate şi sancţionate prin actul contestat sunt reglementate prin art. 135 lit. H) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi prin art. 36 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului menţionată, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile în speţă, cu prioritate, prevederile acestui act normativ.
Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenţionale, "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul".
Articolul 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificat în sensul instituirii, în locul competenţei teritoriale absolute prevăzute iniţial, a unei competenţe teritoriale alternative de soluţionare a plângerilor contravenţionale pentru fapte reglementate şi sancţionate de acest act normativ special, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul, modificări ce sunt aplicabile în speţă.
Astfel, Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituţia României şi art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Faţă de normele legale citate supra, aplicabile în raport cu data formulării acţiunii, şi având în vedere că faptele contravenţionale reţinute în sarcina petentului au fost săvârşite pe raza municipiului Roman, iar din actul de identitate ataşat în copie la dosar reiese că domiciliul petentului A. este în comuna Ramnicelu, satul Ramnicelu, judeţul Buzău, competenţa teritorială de soluţionare a prezentei plângeri contravenţionale este alternativă, fiind deopotrivă competente ambele instanţe, adică atât Judecătoria Roman, cât şi Judecătoria Râmnicu Sărat.
În concluzie, ţinând cont de faptul că la data de 30.08.2023, când a fost înregistrată plângerea contravenţională, dispoziţiile articolului 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competenţă teritorială alternativă, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul, iar petentul a optat pentru judecarea plângerii contravenţionale de către instanţa de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Râmnicu Sărat, aceasta a fost legal învestită şi trebuia să păstreze cauza spre soluţionare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.