Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 3151/2024

Decizia nr. 3151

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2023 sub nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, secţia civilă, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x din data de 22.04.2023, întocmit de intimat şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii cu avertismentul.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 10748/2023 din 11 octombrie 2023, Judecătoria Sector II Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată de intimat prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul De Poliţie Judeţean Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reţinut că potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice - forma în vigoare la data formulării cererii (05.05.2023), aplicabilă conform art. 24 C. proc. civ.

Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a prezentei cauzei, este vorba de o competenţă teritorială exclusivă ce aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost constatată fapta contravenţională reţinută prin procesul-verbal ce face obiectul cauzei.

Aşadar, verificându-şi competenţa teritorială privind soluţionarea cauzei, prin raportare la considerentele expuse, instanţa a constatat, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x din data de 22.04.2023, aspectul că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului a fost săvârşită pe DN22A - km. 50, judeţ Tulcea, zonă aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Babadag, astfel cum s-a indicat şi în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Ca urmare, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale aparţine instanţei în a cărei circumscripţie a fost constatată fapta, în speţă Judecătoriei Babadag, iar nu Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pe rolul căreia plângerea contravenţională a fost introdusă.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 177 pronunţată la 27 februarie 2024, Judecătoria Babadag a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect plângere contravenţională formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN TULCEA, în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza către ICCJ pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel instanţa a stabilit că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 107/2022, respectiv cele ce reglementează competenţa alternativă în cazul plângerilor contravenţionale, întrucât problema a survenit o dată cu modificarea competenţei la regimul general al contravenţiilor, şi anume prin modificarea O.U.G. nr. 2/2001. Reglementarea generală prevede (conform unei modificări recente operate prin Legea nr. 107/2022) o competenţă alternativă. Doar că reglementarea nu se aplica şi în materie rutieră, materie unde era competentă exclusiv instanţa de la locul constatării faptei contravenţionale, deoarece normele din O.U.G. nr. 195/2002 sunt norme speciale.

Prin Legea 254/2023, a fost modificat şi conţinutul dispoziţiilor art. 118 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2018 astfel că, a apreciat că în speţă este incidentă competenţa teritorială alternativă, instituită în favoarea contravenientului, iar nu competenţa teritoriala exclusivă, acesta putând opta între judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul petentul, tocmai fiind o dispoziţie legală în favoarea contravenientului.

A susţinut că, în dreptul român operează principiul neretroactivităţii legii noi cu unele excepţii de la acest principiu, una dintre acestea fiind legea contravenţională mai favorabilă, caz în care intervine retroactivitatea legii, dacă aceasta este mai favorabilă, întrucât o astfel de reglementare conduce la limitarea cheltuielilor contravenientului, dar şi la urgentarea soluţionării litigiilor contravenţionale.

Acest lucru a condus la modificarea legislaţiei în sensul că petentul, în prezent, poate să depună plângerea contravenţională şi la judecătoria unde îşi are domiciliul sau sediul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.

În speţă, din actele şi lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal nr. x, încheiat la 22.04.2023 de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, contestat în cauză, s-a aplicat petentului A., sancţiunea amenzii contravenţionale şi suspendarea dreptului de a conduce, pentru săvârşirea contravenţiei constând în nerespectare a regimului legal de viteză (fiind înregistrat circulând cu viteza de 142 km/h), respectiv pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională, faţă de obiectul acesteia şi prevederile legale incidente.

Articolul 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care constituie dreptul comun în materie, instituie o competenţă teritorială alternativă, în sensul că "(1) Plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul."

Aşa cum s-a precizat, contravenţia constatată şi sancţionată prin actul contestat este reglementată prin art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenţionale, "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta". Acest text de lege reprezintă o normă specială ce derogă de la norma de drept comun cuprinsă în art. 32 din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a plângerilor contravenţionale, legiuitorul stabilind competenţa teritorială absolută în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost constatată contravenţia.

Întrucât fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului A. a fost săvârşită pe DN 22A pe raza judeţului Tulcea, competenţa teritorială de soluţionare a plângerii formulate de petent este absolută, aparţinând Judecătoriei Babadag, raportat la normele legale speciale de competenţă aplicabile la data formulării acţiunii.

Aceasta întrucât, deşi art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificat în sensul instituirii unei competenţe teritoriale alternative de soluţionare a plângerilor contravenţionale pentru fapte reglementate şi sancţionate de acest act normativ special, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul, aceste modificări nu sunt aplicabile în speţă, contrar alegaţiilor Judecătoriei Babadag.

Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituţia României şi art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Or, câtă vreme la data formulării plângerii contravenţionale, şi anume 05 mai 2023, dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competenţă teritorială absolută în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost constatată fapta, iar contravenţia sancţionată prin actul contestat a fost săvârşită pe DN 22A pe raza judeţului Tulcea, Judecătoria Babadag a fost legal învestită prin declinarea de competenţă dispusă de Judecătoria Sector II Bucureşti şi trebuia să păstreze cauza pentru soluţionare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Babadag - secţie Mixtă .Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag - secţie Mixtă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.