Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Acâş în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor şi Administraţia Fondului Pentru Mediu a solicitat următoarele: anularea Deciziei nr. 69/DCD/26 aprilie 2021 prin care s-a aprobat recuperarea sumei finanţate de către A.F.M. în baza contractului de finanţare nr. x şi a dobânzii aferente în conformitate cu prevederile contractuale prin emiterea unei Decizii de recuperare conform Ordinului nr. 1124 din 2019, în cadrul proiectului "Reţea de canalizare menajeră, staţie de epurare comună în localităţile Acâş şi Mihăieni aparţinătoare Comunei Acâş, judeţul Satu Mare", precum şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, ca fiind nelegale şi netemeinice; anularea Deciziei nr. 7745/D/6 iulie 2021 emisă de pârâţi prin care a fost respinsă plângerea prealabilă (contestaţia) formulată împotriva deciziei menţionate, precum şi a Deciziei Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 174/DCD/24 iunie 2021 prin care s-a aprobat respingerea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva deciziei indicate la petitul nr. 1; în temeiul prevederilor art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ suspendarea executării deciziei atacate la pct. 1 până la soluţionarea prezentei acţiuni judecătoreşti.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti au fost înregistrate şi următoarele cauze, conexate la prezentul dosar, astfel:
1. Dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul secţiei a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal în cadrul căruia reclamanta a solicitat:
- anularea deciziei 42794/16.06.2021 prin care s-a aprobat recuperarea sumei finanţate;
- anularea deciziei 11380/DJ/13.09.2021 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei 42794/16.06.2021;
- suspendarea executării deciziei în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea 554/2004;
Prin încheierea din data de 16.11.2021 s-a admis excepţia de conexitate şi s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2021.
2. Dosarul nr. x/2021, înregistrat pe rolul secţiei a-IX-a contencios administrativ şi fiscal prin care s-a solicitat:
- anularea deciziei 174/DCD/24.06.2021 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia împotriva deciziei 69/DCD/26.04.2021;
- anularea deciziei 46/26.08.2021 de respingere a contestaţiei;
- suspendarea executării deciziei în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea 554/2004;
Prin încheierea din data de 11.03.2022 s-a admis excepţia de conexitate şi s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2021.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1128 din 3 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului.
A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor Şi Pădurilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acţiunea privind pe reclamantul Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna Acâş în contradictoriu cu pârâtul Administraţia Fondului Pentru Mediu.
A dispus anularea: Deciziei nr. 69/DCD/26.04.2021 prin s-a dispus recuperarea sumei finanţate de AFM în baza contractului de finanţare nr. x/04.04.2012 şi a dobânzii aferente, a Deciziei nr. 174/DCD/24.06.2021 emisă de Comitetul Director al AFM prin s-a aprobat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate împotriva deciziei 69/DCD/26.04.2021, a Deciziei nr. 42794/16.06.2021 privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanţare din Fondul pentru mediu, a Deciziei nr. 52/13.09.2021 (11380/DJ/13.09.2021) prin care AFM a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantei împotriva decizia nr. 42794/16.06.2021; A respins cererea de anulare a deciziei AFM nr. 46/26.08.2021 ca neîntemeiată; A admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării actelor administrative până la data soluţionării definitive a cauzei.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 1128 din 3 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu în ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei şi soluţia privind suspendarea executării actelor administrative atacate.
3.1 Recursul declarat de către pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva soluţiei de suspendare a executării actelor administrative până la data soluţionării definitive a cauzei
Relevând şi reperele teoretice circumscrise măsurii suspendării executării actelor administrative, arată recurenta pârâtă că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, iar instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a acestor dispoziţii.
Cazul bine justificat şi iminenta producerii unei pagube nu se rezumă, ci trebuie dovedite de către persoana lezată care a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal şi care este datoare să propună şi să administreze dovezi concludente din care să rezulte existenţa cumulativă a celor două condiţii.
Se susţine că instanţa a făcut o gresită aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, deoarece intimata reclamantă nu a făcut dovada cazului bine justificat, neindicând aspecte care să fie în măsură să ridice o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ, motiv pentru care consideră că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.
Consideră recurenta pârâtă că argumentele reclamantei nu se circumscriu noţiunii de caz bine justificat, acestea vizând în mod evident aspecte care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.
Astfel, la o sumară pipăire a fondului, nu se pot reţine elemente de vădită nelegalitate ale actului administrativ atacat, motivele invocate de reclamantă fiind susţineri de temeinicie a căror veridicitate nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acţiunii de fond.
Simplele susţineri făcute în conţinutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispoziţiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor.
Mai arată recurenta pârâtă că nu a fost îndeplinită nici condiţia existentei unei pagube iminente, întrucât susţinerea intimatei, potrivit căreia, prin stabilirea creanţei la Fondul pentru mediu este prejudiciată, nu este suficientă pentru a demonstra iminenţa producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecinţă a executării, iar nu în însăşi executarea actului administrativ atacat, întrucât, în caz contrar s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare la iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării actelor administrative aşa cum este reglementată de Legea contenciosului administrativ.
3.2 Recursul declarat de către pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu cu privire la fondul cauzei
După o amplă descriere a situaţiei de fapt şi a soluţiei, respectiv a considerentelor sentinţei primei instanţe, arată recurenta pârâtă că, la o primă vedere, ar părea că reclamanta a depus toate diligentele, însă, obligaţia acesteia de a avea o conduită diligentă a început încă din momentul alegerii executantului şi nu doar după momentul încheierii contractului cu A. S.R.L.
Consideră recurenta pârâtă că, în soluţionarea cauzei, instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contractuale, respectiv a art. 7 din Contractul de finanţare, conform căruia
"Cazuri de culpă:
7.1 Nerespectarea de către Beneficiar a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract constituie caz de culpă.
7.2 Constituie caz de culpă şi următoarele fapte ale Beneficiarului:
a) face declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea prevăzută în contract sau furnizează rapoarte care nu prezintă realitatea;
b) comite nereguli de ordin financiar sau acte de corupţie în legătură ca proiectul, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
c) împotriva Beneficiarului a fost demarată procedura de dizolvare/lichidare/insolvenţă;
d) situaţia economico-finaniară a Beneficiarului nu mai asigură condiţii de realizare a Proiectului."
Prima instanţă a reţinut faptul că intimata reclamantă nu s-ar fi aflat în culpă deoarece ar fi depus toate diligentele, prin urmare măsura rezilierii unilaterale a contractului nu putea fi aplicată, recurenta pârâtă învederând faptul că intimata reclamanta avea obligaţia de a avea o conduită diligentă pe întreaga perioadă de derulare a contractului, ori, în speţa de faţă, acest lucru nu s-a întâmplat.
Astfel, însăşi intimata reclamantă recunoaşte prin cererea de chemare în judecată, că "din anumite raţiuni", respectiv riscul pierderii finanţării (caz care se încadrează la art. 7 pct. 7.1 lit. a) anterior citat), a) înţeles să semneze procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi, astfel, să primească suma aferentă ultimei cereri de tragere.
Arătă recurenta pârâtă că procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/04.07.2019 a fost prezentat la ultima cerere de tragere, fiind semnat de către o comisie de recepţie, fără obiecţiuni. Mai mult, în cazul constatării unor nereguli de către beneficiar, acesta putea semnala AFM printr-o adresă. Reiterează că motivul principal care a dus la recuperarea sumei finanţate de către AFM, în baza contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/04.04.2012 şi a dobânzii aferente în conformitate cu prevederile contractuale, este acela de neprezentare a dovezii plăţii contribuţiei proprii şi a cheltuielilor neeligibile din facturile prezentate la ultima cerere de tragere în termen de 12 luni de la data ultimului ordin de plată emis de către AFM către UAT Acâş, conform actului adiţional nr. x/12.12.2018 solicitat şi semnat de către beneficiar.
Mai mult decât atât, însăşi negocierea şi încheierea contractului de servicii nr. x din data de 06.10.2011 a fost făcută în mod defectuos, fără diligenţă, deoarece, la art. 12-12.1 referitoare la garanţia de bună execuţie a contractului, este menţionat că " Nu este cazul."
Tot conform acestui contract de servicii, reclamanta avea dreptul "de a verifica modul de prestare a serviciilor pentru a stabili conformitatea lor cu prevederile din propunerea tehnică şi din caietul de sarcini. Verificările vor fi efectuate în conformitate cu prevederile din prezentul contract. Achizitorul are obligaţia de a notifica, în scris, prestatorului, identitatea reprezentanţilor săi împuterniciţi pentru acest scop."
Astfel, susţine recurenta pârâtă, dacă intimata reclamantă ar fi depus diligentele necesare pe timpul derulării contractului de servicii, aceasta ar fi putut solicita, din timp, corectarea modului de prestare a acestor servicii de către executant. În schimb, reclamanta nu a depus aceste diligente şi, mai mult decât atât, prin comisia de recepţie a semnat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/04.07.2019, fără obiecţiuni, iar ulterior 1-a prezentat la ultima cerere de tragere.
Solicităm recurenta pârâtă să se constate că soluţia instanţei de fond este greşită, având în vedere faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta invocă aspecte independente de autoritatea recurentă, prezentând fapte care privesc relaţia acesteia cu Centrul de Proiectarea Judeţean Satu Mare S.R.L.
Astfel, soluţia instanţei de fond apare ca o sancţionare a recurentei, deşi în derularea contractului de finanţare nerambursabilă entitatea şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale, iar motivele invocate de către intimata reclamantă nu sunt susceptibile de a o absolvi de obligaţiile sale contractuale şi de consecinţele nerespectării acestora.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Acâş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
4.1 Cu privire la recursul declarat împotriva soluţiei de suspendare a executării actelor administrative până la data soluţionării definitive a cauzei arată intimata reclamantă că sunt întrunite, în mod cumulativ, cele două condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ atacat, reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Cazul temeinic, justificat constă, lato sensu, în în aceea că pârâţii au emis un act administrativ lovit de nulitate absolută, fără indicarea unui temei legal, în dispreţul prevederilor legale circumscrise cauzei.
Împrejurările legate de starea de fapt şi de drept expuse pe larg în motivarea cererii de chemare în judecată sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.
Paguba iminentă, constă în faptul că există un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea intimatei reclamante, conducând la falimentarea UAT, la imposibilitatea asigurării salariilor angajaţilor Primăriei Acâş şi la imposibilitatea desfăşurării activităţii administrative.
4.1 Cu privire la recursul declarat împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei
Susţine intimata reclamantă, în esenţă, că recurenta nu contestă realitatea susţinerilor sale (ale intimatei)- însă consideră că este culpabilă de alegerea executantului, or, o astfel de susţinere este extrem de deplasată, deoarece nu a avut nici un element faptic, şi nici recurenta nu are, pentru a susţine că se putea, sau trebuia să prevadă că executantul va face o lucrare necorespunzătoare.
În ceea ce priveşte nulitatea absolută a deciziei contestate arată că, astfel cum reiese din cuprinsul acesteia, nu este motivată nici în fapt şi nici în drept, neindicându-se care sunt prevederile legale în temeiul cărora a fost atrasă răspunderea contractuală şi nici elementele de fapt care să fi condus la adoptarea acestei decizii.
Precizează că, că la data de 18 decembrie 2020 recurenta pârâtă i-a comunicat adresa nr. x prin care, illo tempore, i-a adus la cunoştinţă că, în baza actului adiţional nr. x încheiat la data de 12 decembrie 2018 avea obligaţia ca, în termen de 12 luni de la data efectuării plăţii de către A.F.M., să prezinte dovada achitării integrale a facturilor depuse în cadrul cererii de tragere nr. x noiembrie 2018. Tot atunci pârâţii au invocat incidenţa prevederilor art. 7 alin. (3) contractul de finanţare care stipulează cazurile de culpă contractuală. însă, nici cu acel prilej nu au precizat, la o manieră concretă, în ce constă culpa contractuală.
Prin adresa nr. x/29.06.2021 a învederat recurentei că este de acord să achite suma restantă, în scopul evitării unor consecinţe extrem de păgubitoare din punct de vedere patrimonial pentru entitatea intimată, astfel că nu se află în culpă contractuală, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 7.2. lit. a)-d) din Contractul de finanţate nr. x/04.04.2012.
Mai arată intimata rerclamantă că a utilizat finanţarea acordată pentru realizarea proiectului, în conformitate cu art. 2 raportat Ia art. 5.1. din capitolul nr. 5 intitulat "Obligaţiile benefiriarului" din contractul de finanţare nr. x din 04.04.2012.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs care, în drept, se circumscriu prevederilor art. 488 alin (1) punctul 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva soluţiei de suspendare a executării actelor administrative până la data soluţionării definitive a cauzei a rămas fără obiect, iar recursul declarat împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei este nefondat.
5.1. Recursul declarat împotriva soluţiei de suspendare a executării actelor administrative până la data soluţionării definitive a cauzei
Înalta Curte are în vedere că regula generală stabilită de C. proc. civ. este ca instanţa să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea, în fond, a cauzei.
Astfel, relativ la cererea de suspendare a executării actelor administrative până la data soluţionării definitive a cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr 554/2004, instanţa constată că, în condiţiile în care potrivit art. 634 alin (1) punctul 5 din C. proc. civ., prezenta decizie, dată şi asupra fondului cauzei, este definitivă, cererea de recurs cu privire la măsura suspendării actelor contestate a rămas fără obiect, aspect în strânsă legătură şi cu soluţia dată cu privire la fondul cauzei, respectiv de respingere a recursului faţă de măsura anulării actelor administrative contestate.
5.2 Recursul declarat împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei
Prioritar, Înalta Curte constată că, prin întâmpinare, intimata reclamantă a reluat criticile aduse actelor administrative contestate prin prisma pretinsei nemotivări a acestora, aspect care, însă, în lipsa unui recurs declarat în condiţiile art. 494, 461 alin. (2) din C. proc. civ., nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs, respectivele considerente ale sentinţei recurate, privind motivarea corespunzătoare a actelor contestate, intrând sub autoritatea lucrului judecat, conform art. 430 din C. proc. civ.
Pe fondul recursului, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, din cuprinsul adresei nr. x/06.07.2021 şi a deciziei nr. 42794/16.06.2021 privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanţare din Fondul pentru mediu, reiese că pentru emiterea acestor acte şi dispunerea măsurii de recuperare a sumelor finanţate s-a avut în vedere existenţa unui caz de culpă prin încălcarea prevederilor art. 7 alin. (3) din contract ca urmare a faptului că nu s-a făcut de către beneficiar dovadă achitării valorii finanţate din Fondul pentru Mediu, a contribuţiei proprii şi a cheltuielilor neeligibile, aferente facturilor fiscale prezentate la ultima cerere de tragere, în termen de 12 luni de la data ultimului ordin de plată emis de AFM, obligaţii asumate de beneficiar prin actul adiţional nr. x/12.12.2018 la contractual pentru finanţare nerambursabilă.
Astfel, s-a avut în vedere că ultimul ordin de plată emis de către AFM a fost emis la data de 16.09.2019 astfel că intimata reclamantă avea obligaţia de a prezenta, conform susţinerilor recurentei pârâte, dovada plăţii sumei de 875.913,82 RON până la data de 16.09.2020. La acest termen de 12 luni s-a adăugat un interval de 3 luni aferent perioadei stării de urgenţă, astfel că s-a considerat că intimata reclamantă avea obligaţia de a prezenta dovada plăţii până la data de 16.12.2020.
Intimata reclamantă a fost notificată prin adresa nr. x/18.12.2020 cu privire la incidenţa prevederilor art. 7 alin. (3) din contract şi i s-a adus la cunoştinţă că are la dispoziţie un interval de 30 de zile de la primirea notificării pentru remedierea deficienţelor constatate.
S-a susţinut de către recurentul pârât că termenul limită pentru prezentarea dovezii de plată a sumei de 875.913,82 RON era data de 04.02.2021.
Cu privire la îndeplinirea obligaţiei de plată, intimata reclamantă a depus următoarele dovezi:
- ordinul de plată nr. x/27.09.2019 pentru suma de 300.000 RON;
- ordinul de plată nr. x/11.03.2020 pentru suma de 158.876,42 RON;
- ordinul de plată nr. x/22.07.2021 pentru suma de 417.037,49 RON.
Reiese aşadar că, în final, intimata reclamantă a achitat în totalitate suma de 875. 913,82 RON respectiv întreaga sumă stabilită potrivit obligaţiilor contractuale.
Însă, astfel cum reiese din cuprinsul ordinelor de plată menţionate, ultima tranşă a fost achitată la data de 22.07.2021, după expirarea termenului stabilit prin contract, respectiv 04.02.2021.
Prin contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/4.04.2012 s-a stabilit:
- art. 7.1 Nerespectarea de către beneficiar a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract constituie caz de culpă.
- art. 7.3 "AFM va notifica beneficiarului în maxim 5 zile de la constatarea unui caz de culpă şi în cazul în care deficienţele menţionate în notificare nu sunt înlăturate în maxim 30 de zile de la data notificării AFM are dreptul să ia următoarele măsuri, fără punerea în întârziere şi fără nicio altă formalitate prealabilă:
a)sistarea temporară a utilizării finanţării până al remedierea cauzelor care au dus la sistare
b)sistarea definitivă şi rezilierea unilaterală a contractului, cu recuperarea sumelor virate către beneficiar în condiţiile Codului de procedură fiscală"
Prin art. 8 alin. (3) din contract s-a stabilit: "Rezilierea contractului de finanţare din culpa beneficiarului are drept consecinţă restituirea, în termenul precizat în notificare/înştiinţarea de plată de către beneficiar a finanţării primite, sub forma plăţii de daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordată, la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României calculată la data plăţii
De asemenea, conform actului adiţional nr. x/12.12.2018 la contractul de finanţare reclamantul avea următoarele obligaţii:
- să prezinte la ultima tragere dovada achitării contribuţiei proprii şi a cheltuielilor neeligibile pentru facturile prezentate la cererile de tragere anterioare;
- să prezinte dovada achitării valorii finanţate din Fondul pentru medium a contribuţiei proprii precum şi a cheltuielilor neeligibile, aferente facturilor fiscale prezentate la ultima cerere de tragere, în termen de maxim 12 luni de la data ultimului ordin de plată emis de AFM;
- să întocmească şi să remită AFM în maxim 30 de zile de la prezentarea achitării valorii finanţate din Fondul pentru mediu, a contribuţiei proprii precum şi a cheltuielilor neeligibile, aferente facturilor fiscale prezentate la ultima cerere de tragere, un raport de finalizare detaliat privind realizarea activităţilor, care va cuprinde inclusiv informaţiile referitoare la plăţile efectuate de beneficiar executantului/prestatorului de servicii/lucrări în cadrul proiectului;
De esenţă în prezentul recurs este de a analiza legalitatea sentinţei recurate prin prisma existenţei ori nu a culpei intimatei în neexecutarea contractului, respectiv a obligaţiei de prezenta dovada plăţii inclusiv a sumei de sumei de 417.037,49 RON, până la data de 4.02.2021, şi a proporţionalităţii măsurii dispuse prin actele contestate.
Având în vedere dificultăţile intervenite în executarea contractului încheiat de intimata reclamantă cu asocierea A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., dificultăţi confirmate prin Sentinţa arbitrală nr 74/18.08.2023 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, de natură a circumstanţia, în favoarea intimatei reclamante, culpa acesteia în întârzierea plăţii, şi, în considerarea principiului proporţionalităţii, Înalta Curte consideră excesiv ca, pentru prezentarea cu o întârziere de aproximativ cinci luni şi jumătate, în circumstanţele aminitite mai sus, a dovezii plăţii sumei de 417.037,49 RON, intimata reclamantă să fie sancţionată cu retragerea integrală a sumei finanţate, în sumă de 8.996.196 RON, la care se adaugă o dobândă de 1.006.094,11 RON.
Principiul proporţionalităţii, principiu de bază al dreptului uniunii, presupune luarea în considerare a costurilor şi a beneficiilor unei măsuri adoptate de un stat în lumina diferitelor interese pe care legislaţia naţională ori internaţională le protejează.
De altfel în jurisprudenţa CJUE dar şi în cea naţională s-a reţinut, în mod constant, ca se impune ca în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reţinută sunt de natură să justifice consecinţe economice negative, chiar considerabile pentru anumiţi operatori, stabilindu-se ca "sancţiunile din dreptul intern să fie totdeauna proporţionale cu gravitatea abuzului" (cauza C-146/05, Hot din 2709.2009, Colle KG si Finanzanet) iar "măsura să nu depăşească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit" (Hot. C-45/2006 Campina).
S-a mai reţinut că măsurile şi restricţiile impuse de autorităţile publice trebuie să răspundă în mod efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate şi să nu afecteze în mod disproporţionat drepturile şi interesele legitime ale destinatarului (cauza C-44/79).
În aceste condiţii, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că actele administrative contestate în cele trei dosare conexate, respectiv decizia nr. 69/DCD/26.04.2021 prin s-a dispus recuperarea sumei finanţate de AFM în baza contractului de finanţare nr. x/04.04.2012 şi a dobânzii aferente; - decizia nr. 174/DCD/24.06.2021 emisă de Comitetul Director al AFM prin s-a respins, ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva deciziei 69/DCD/26.04.2021; - decizia nr. 42794/16.06.2021 privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanţare din Fondul pentru mediu; - decizia nr. 52/13.09.2021 (11380/DJ/13.09.2021) prin care AFM a respins ca neîntemeiată contestaţia împotriva deciziei nr. 42794/16.06.2021, au fost nelegal emise.
Este de observat că, în recurs, recurenta pârâtă a invocat şi critici în legătură cu funcţionalitatea lucrărilor care au făcut obiectul investiţiei finanţate, cu maniera pretins defectuoasă de negociere a contractului de servicii nr. x/6.10.2011, ori cu privire la semnarea de către reprezentanţii intimatei reclamante a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/4.07.2019, invocând prevederile art. 7.2 lit. a) din contractual de finanţare, care instituie cazul de culpă constând în fapta beneficiarului de "a face declaraţii false sau incomplete pentru a obţine finanţarea prevăzută în contract sau furnizează rapoarte care nu prezintă realitatea", aceste critici neputând fi, însă, valorificate în prezentul cadrul procesual, întrucât legalitatea actelor administrative contestate se analizează prin prisma considerentelor şi temeiului legal care au sta la baza emiterii acestora, în timp ce criticile antereferite nu au fost reţinute de către recurenta pârâtă ca motive pentru emiterea actelor contestate.
Deosebit, cu privire la cererea formulată de intimata reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează a o respinge, în condiţiile în care aceasta nu a dovedit că a suportat astfel de cheltuieli. Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată are un caracter autonom faţă de litigiul primar, caracter care decurge din fundamentul juridic al acesteia, reprezentat de răspunderea civilă delictuală (decurgând din culpa procesuală şi necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părţii câştigătoare), or răspunderea civilă delictuală, pentru a fi antrenată, presupune şi dovedirea prejudiciului, ceea ce, în speţă, nu s-a întâmplat.
6. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
În temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva soluţiei de suspendare a executării actelor administrative până la data soluţionării definitive a cauzei, ca rămas fără obiect, şi ca nefondat recursul declarat împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei.nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1), (8) din acelaşi Cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 1128 din 3 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei.
Respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva aceleiaşi sentinţe, în ceea ce priveşte măsura suspendării executării actelor administrative atacate.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Acâş.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 iunie 2024.