Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe aflate în conflict
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne,
- a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime urmare a aplicării O.U.G. nr. 59/2017, neconstituţională, care le-a diminuat cuantumul pensiei, prin modificarea nelegală a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat
- obligarea pârâtei să efectueze revizuirea/actualizarea pensiei de serviciu, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării O.U.G. nr. 59/2017
- obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute din pensie la care erau îndreptăţiţi conform Legii nr. 223/2015 cât şi creşterea cuantumului acesteia, prin aplicarea actelor normative ulterioare, dacă nu interveneau modificările aduse neconstituţional de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 60 din Legea nr. 223/2015
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctul nr. 3 şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, pe toată perioada în care prevederile O.U.G. nr. 59/2017 a diminuat cuantumul pensiei şi până la data plăţii efective.
Reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completare unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său.
La data de 18.04.2023, reclamanţii au depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi a art. 84 din O.U.G. nr. 114/2018.
La data de 15.02.2024, au formulat cerere modificatoare în ceea ce priveşte modificarea ordinii şi conţinutului capetelor de cerere, având aceleaşi solicitări principale.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 624 din 4 martie 2024, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa, în esenţă, că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că se solicită constatarea producerii unei vătămări printr-un act emis de Guvern, ordonanţă de urgenţă, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că revine Curţii de Apel Constanţa competenţa soluţionării acesteia.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.03.2024.
Prin sentinţa nr. 144 din 15 aprilie 2024, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
A reţinut instanţa că reclamanţii au înţeles să introducă acţiunea la secţia civilă a tribunalului, invocând prevederile Legii nr. 263/2010 privind pensiile militare de stat, neindicând expres dispoziţii sau prevederi din Legea nr. 554/2004, astfel că acţiunea nu este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în aplicarea art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 şi art. 153 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, litigiul este de competenţa secţiei civile a tribunalului întrucât vizează drepturi născute în temeiul legii pensiilor militare de stat, în cauză nefiind invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamanţii tinzând, practic, la actualizarea pensiei militare de care beneficiază, solicitând aplicarea legislaţiei existente înainte de modificarea Legii nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017.
Deşi reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate cu privire la O.U.G. nr. 59/2017, nu şi-au fundamentat acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Curtea a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu actele şi lucrările dosarelor, Înalta Curte reţine următoarele.
Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Reclamanţii, în esenţă, au solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea O.U.G. nr. 59/2017 şi au şi invocat excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi act normativ.
Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare şi cu petitele solicitate de reclamanţi, că, deşi nu au fost invocate expres dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcţia acţiunii este aceeaşi cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă." iar, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, "(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia, respectiv Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne. În ceea ce priveşte Guvernul României, emitentul ordonanţei de urgenţă contestate, Înalta Curte reţine că problema stabilirii competenţei materiale a instanţei de judecată primează în raport cu aspectul stabilirii cadrului procesual.
Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acţiunii şi obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.
În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, domiciliul reclamanţilor aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.