Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii, procedura derulată şi hotărârea primei instanţe aflate în conflict
1.1. Prin cererea înregistrată la data de 03.05.2023 (28.04.2023 data poştei), sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Măceşu de Sus,
- obligarea pârâtei la plata sumei de 2.203.308,11 RON, reprezentând lucrări efectuate în temeiul Contractului de achiziţie publică de lucrări (proiectare şi execuţie) pentru obiectivul "Asfaltare drumuri comunale în Comuna Măceşu de Sus, judeţul Dolj" nr. 2157/18.09.2018,
- obligarea pârâtei la plata sumei de 259.641,69 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei facturilor şi până la data formulării acţiunii, 28.04.2023
- obligarea pârâtei la plata în continuare a penalităţilor de întârziere, de la data formulării cererii de chemare în judecată, 28.04.2023, şi până la data plăţii efective
- cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2023, Tribunalul a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea Dosarului penal nr. x/2022 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Serviciul Teritorial Craiova.
1.2. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei primei instanţe în vederea continuării judecăţii.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă la data de 15.01.2024.
Prin Decizia nr. 43 din 26 martie 2024, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale, ridicate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut Curtea că, potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (în vigoare la data înregistrării dosarului pe rolul instanţei de fond), "În cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale".
Prin Decizia nr. 4 din data de 24.04.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii pentru interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar s-a stabilit a se determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac şi în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).
Totodată, în raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., dar şi de caracterul de ordine publică al excepţiei necompetenţei materiale procesuale a secţiei/completului specializat, astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 17/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, obligaţia verificării propriei competenţe de către instanţa învestită cu soluţionarea unui litigiu este expresia prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."
Astfel, a reţinut instanţa că prezenta cauză, având ca obiect pretenţii decurgând din executarea unui contract de achiziţie publică, a fost înregistrată şi soluţionată în primă instanţă de către un complet specializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal făcând parte din secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Olt, cauza aflându-se în recurs.
Prin urmare, odată ce s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, această competenţă se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac, conform deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în recursuri în interesul legii.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova la data de 02.04.2024.
Prin Decizia nr. 1200 din 29 aprilie 2024, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Craiova.
A reţinut instanţa că secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Olt este mixtă şi soluţionează ca instanţă de fond procesele şi cererile în materia litigiilor cu profesionişti al căror obiect are o valoare de peste 200.000 RON, cât şi procesele şi cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal.
După cum rezultă din fişa dosarului, obiectul principal al acestuia este "litigii cu profesionişti-executare contract administrativ", dosarul fiind repartizat manual completului CCF8, complet care a fost învestit şi cu soluţionarea dosarului nr. x/2023 (având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, în care cererea a fost anulată prin încheierea nr. 2 din 26 aprilie 2023).
A constatat Curtea că instanţa de fond a calificat materia juridică a cauzei ca fiind litigiu cu profesionişti, prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2023, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal constatând că este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial.
Completul care a judecat cauza la fond funcţionează ca specializat atât în materia litigiilor cu profesionişti, cât şi în materia contenciosului administrativ.
În raport cu cele menţionate în Decizia nr. 4 din 26 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi în Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, faţă de faptul că prezenta cauză, având ca obiect pretenţii decurgând din executarea unui contract de achiziţie publică, a fost înregistrată pe un complet specializat în materia litigiilor cu profesionişti, competenţa de soluţionare a cauzei se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea a suspendat judecata recursului şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.
După cum rezultă din cele punctate anterior, acţiunea introductivă de instanţă a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Olt în complet specializat atât pentru litigii civile (cu profesionişti), cât şi pentru litigii de contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte stabilirea instanţei ierarhic superioare competente într-o asemenea situaţie, Înalta Curte reţine că această chestiune a fost lămurită prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ.
Înalta Curte, prin decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, a statuat că,
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)."
În cauza de faţă este aplicabilă ipoteza a II-a reglementată prin decizia menţionată, de vreme ce, în prim grad de jurisdicţie, cauza a fost soluţionată de o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri), respectiv de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care este o secţie mixtă, civilă şi de contencios administrativ.
Deci, competenţa instanţei de control judiciar se determină în considerarea obiectului şi naturii litigiului după cum a fost stabilit de instanţa de fond.
De altfel, ambele secţii ale Curţii de Apel Craiova aflate în conflict au reţinut cele statuate prin Decizia nr. 4/2023 şi faptul că obiectul cauzei priveşte executare contract de achiziţie publică/contract administrativ, însă contrarietatea de opinii care a născut conflictul negativ de competenţă materială funcţională decurge din specializarea completului care a fost învestit cu acţiunea introductivă de instanţă şi care a pronunţat hotărârea ce face obiectul căii de atac (încheierea de suspendare a judecăţii cauzei), fiecare dintre cele două secţii apreciind că litigiul a fost soluţionat de un complet specializat în contencios administrativ, respectiv în civil (litigii cu profesionişti).
Înalta Curte constată că, într-adevăr, specializarea completului care a pronunţat încheierea recurată, de suspendare a judecăţii cauzei, nu a fost stabilită în mod clar, însă această specializare poate fi dedusă din actele şi lucrările întocmite de instanţa iniţial învestită şi în raport cu obiectul şi natura litigiului.
Referitor la completul care a soluţionat Dosarul nr. x/2023 prin încheierea nr. 2 din camera de consiliu din 26 aprilie 2023 (complet căruia i-a fost repartizată manual cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar), nici specializarea acestuia nu reiese în mod direct, pentru că, prin încheierea respectivă, cererea de chemare în judecată a fost anulată, în cursul procedurii de regularizare prevăzute de art. 200 C. proc. civ., pentru neplata taxei judiciare de timbru.
Astfel, Înalta Curte constată, analizând actele dosarului de fond, că, prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2023, Tribunalul Olt s-a constatat competent din punct de vedere general, material şi teritorial în soluţionarea cauzei conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
De asemenea, şi taxa judiciară de timbru pentru soluţionarea acţiunii a fost stabilită în raport cu dispoziţiile art. 56 alin. (1) din aceeaşi lege (2% din valoarea cererii, respectiv 49.260,43 RON).
Prin urmare, Înalta Curte, apreciază că, din punct de vedere al competenţei materiale, instanţa de fond a soluţionat cauza în complet specializat conform dispoziţiilor legale aplicabile, art. 53 alin. (11) Legea nr. 101/2016, în raport cu obiectul cauzei, executare contract administrativ.
Or, conform art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în vigoare la data introducerii acţiunii (28.04.2023),
"Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."
Prin urmare, din punct de vedere material, Tribunalul Olt a soluţionat cauza ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal, iar calea de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecăţii se impune a fi soluţionată de secţia specializată a instanţei ierarhic superioară care judecă în aceeaşi materie, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova, şi nu de secţia a II-a civilă.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta UAT Măceşu de Sus în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.