Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2023, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945 -1989, acţiune în contencios administrativ împotriva refuzului nejustificat al pârâtului de a-i răspunde la petiţia înregistrată la pârât la data de 20.10.2022, solicitând obligarea pârâtului la plata amenzilor pentru fiecare zi de întârziere, până la formularea răspunsului legal.
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 21.10.2022, în calitate de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989, cu certificat LRM - D, Nr. 00078, a solicitat să i se comunice care este poziţia SSPR, vis a vis de deţinerea în continuare a certificatului de revoluţionar, care este componenţa comisiei, data, baza legală, numărul ordinului, conţinutul prin care s-a hotărât retragerea titlului menţionat; Hotărârea civilă prin care în urma unui proces i s-a anulat titlul de mai sus şi Monitorul Oficial.
Arată reclamantul că au trecut mai mult de 45 de zile de la data înregistrării cererii sale şi că, din rea credinţă, nu i s-a răspuns la petiţia înregistrată la sediul instituţiei pârâte, fiindu-i creat un grav prejudiciu.
În drept, reclamantul şi-a motivat cererea pe dispoziţiile art. 2 alin. (1), lit. h) şi i) şi art. 2, alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2, alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 144 din data de 12 septembrie 2023 - Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal. .
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004 potrivit cărora "Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.", indiferent de obiectul cererii ori de calitatea procesuală a Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
În raport de caracterul de normă specială, derogatorie, a art. 26 din Legea nr. 341/2004, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competenţa de soluţionare a litigiilor în raport de rangul autorităţii pârâte, acestea fiind incidente doar în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale a tribunalului, Legea nr. 341/2004 necuprinzând prevederi în acest sens.
Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 26 din Legea nr. 341/2004 coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data promovării acţiunii, instanţa a constatat competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dâmboviţa, unde îşi are domiciliul reclamantul.
2.2. Prin sentinţa nr. 152 din 26 martie 2024 Tribunalul Dâmboviţa, secţia a -II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre Tribunalul Dâmboviţa şi Curtea de Apel Ploieşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justtiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă .
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată nu se întemeiază pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, ci pe cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi, ţinând cont de calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauze în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului de a-i răspunde la petiţia înregistrată la data de 20.10.2022 şi, totodată, obligarea pârâtului la plata amenzilor pentru fiecare zi de întârziere, până la formularea răspunsului legal.
Petiţia a fost formulată în calitatea, pretinsă de reclamant, de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989, (calitate dovedită, în opinia părţii, de certificatul LRM - D Nr. 00078), în condiţiile în care această calitate pare să nu mai fie recunoscută de pârâtă.
Aşadar, acţiunea îndreptată împotriva refuzului implicit de a răspunde petiţiei este în legătură cu drepturile pe care le au persoanele care pretind calitatea de luptători pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989.
Aceste drepturi sunt reglementate de Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.
Or, aşa cum corect a sesizat Curte de Apel Ploieşti, potrivit art. 26 din această lege, prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor acestei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Expresia litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor acestei legi trebuie interpretată în sensul că se referă la toate litigiile formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 şi care au legătură cu drepturile rezultate din această lege.
Împrejurarea că reclamantul a invocat în drept prevederile legii generale în materie de contencios administrativ (Legea nr. 554/2004) este lipsit de relevanţă în ce priveşte competenţa materială, în condiţiile în care, potrivit art. 22 alin. (1) Cod de procedură, judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 - 1989, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.