Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2023 şi repartizată spre soluţionare secţiei a VI-a Civilă, reclamanta AUTORITATEA PENTRU REFORMĂ FEROVIARĂ, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A., a solicitat:
• obligarea pârâtei la plata sumei de 2.142.765,81 RON, reprezentând contravaloarea compensaţiei încasată necuvenit pe anul 2022;
• obligarea pârâtei la plata sumei de 38.100,14 RON, reprezentând accesorii pentru sumele nejustificate si nerestituite la bugetul statului;
• obligarea pârâtei la plata daunelor interese;
• obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin încheierea din data de 23.10.2023, secţia a VI-a Civila a Tribunalului Bucureşti a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea secţia a II-a contencios administrativ si Fiscal din cadrul aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa civila a reţinut că este învestită cu o acţiune care are ca obiect pretenţii - compensaţie încasată necuvenit pe anul 2022, acţiune întemeiata pe Contractul de servicii publice nr. 295/09.12.2022, aprobat prin H.G. nr. 1453/2022. A apreciat că acest contract este act administrativ asimilat în sensul art. 2 lit. c)1 din Legea nr. 554/2004 şi că, dată fiind natura juridică a litigiului, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului National de Soluţionare a Contestaţiilor.
Întrucât la data de 13.09.2022 a intrat în vigoare Legea nr. 208/2022 (privind modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor), care a modificat, printre altele, şi competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor administrative, competenţa de soluţionare a acestor cauze revine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice.
2.2. Prin sentinţa civila nr. 194/31.01.2024, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de contencios administrativ a reţinut că obiectul litigiului izvorăşte dintr-un act administrativ asimilat în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c)^1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, întrucât obiectul litigiului se refera la executarea unui contract administrativ încheiat în baza Regulamentului CE nr. 1370/2007, competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revenind Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2.3. Prin sentinţa civilă nr. 43 din data de 12.04.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice a admis excepţia de necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta Autoritatea pentru Reforma Feroviară, în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civila, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În aprecierea Curţii de Apel Bucureşti, contractul de servicii publice care constituie fundamentul generator al pretenţiilor principale în litigiu este un contract administrativ, respectiv un act administrativ asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c)^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind încheiat de o autoritate publica (reclamanta) şi având ca obiect prestarea (realizarea) serviciului public de transport feroviar de calatori de către pârâtă însă acesta nu face parte din categoria contractelor administrative reglementate de Legile nr. 98/2016, nr. 99/2016 şi nr. 100/2016 (contractele de achiziţie publică, sectoriale, de concesiune de lucrări şi de concesiune de servicii), pentru a deveni incidente normele speciale atributive de competenta prevăzute de art. 53 alin. (1) si 11din Legea nr. 101/2016.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2023 şi repartizata spre soluţionare secţiei a VI-a Civilă, reclamanta AUTORITATEA PENTRU REFORMĂ FEROVIARĂ, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A., a solicitat: obligarea pârâtei la plata sumei de 2.142.765,81 RON, reprezentând contravaloarea compensaţiei încasată necuvenit pe anul 2022, obligarea pârâtei la plata sumei de 38.100,14 RON, reprezentând accesorii pentru sumele nejustificate si nerestituite la bugetul statului, obligarea pârâtei la plata daunelor interese, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pretenţiile sunt întemeiate pe contractul de servicii publice nr. x/09.12.2022 încheiat în baza O.U.G. nr. 62/2016 şi ale Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului (cf. art. 1 din contract).
Deşi, aşa cum corect au arătat toate instanţele, contractul este un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)1 din Legea nr. 554/2004, el nu este un contract de achiziţie publică, contract sectorial sau contract de concesiune de lucrări sau servicii, aşa cum greşit presupune Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nefiind încheiat în baza Legilor nr. 98, 99 sau 100 din 2016.
Drept urmare, competenţa instanţei nu se va stabili în baza legii speciale (Legea nr. 101/2016) ci a legii generale, Legea nr. 554/2004.
Or, aşa cum bine a arătat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Autoritatea pentru Reforma Feroviară în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.