Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024
Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul acţiunii. Procedura derulată
1.1. Prin acţiunea înregistrată, iniţial, la data de 15.10.2012, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea Deciziei nr. 82/29.08.2012 emise de pârâtă, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 824/16.09.2010 emise de Comisia Municipiului Bucureşti pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, şi recunoaşterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru bunurile deţinute în proprietate de autorii B. şi C., abandonate şi sechestrare ca urmare a refugiului.
Prin sentinţa civilă nr. 2300 din 31 martie 2015, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 06.05.2015, sub nr. x/2015.
Prin sentinţa civilă nr. 552 din 10 mai 2018, Tribunalul a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând, în principal, casarea în întregime a sentinţei primei instanţe constatând că aceasta a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului în mod corespunzător şi cu respectarea tuturor garanţiilor referitoare la respectarea dreptului la un proces echitabil. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, modificarea în tot a hotărârii pronunţate în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
1.3. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.09.2018, sub nr. x/2015.
Prin Decizia nr. 3837 din 19 decembrie 2018, Curtea a admis recursul reclamantului A., a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond potrivit considerentelor.
1.4. Cauza a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.02.2019, sub nr. x/2015*.
Prin sentinţa civilă nr. 254 din 15 martie 2021, Tribunalul a admis contestaţia formulată de reclamantul A., a anulat Decizia nr. 85/29.08.2012 şi Hotărârea nr. 824/16.09.2010, a constatat că reclamantul este persoană îndreptăţită la acordarea despăgubirilor în baza Legii nr. 290/2003 şi a obligat pârâta la emiterea unei hotărâri de acordare a despăgubirilor în temeiul Legii nr. 290/2003.
2. Hotărârea supusă revizuirii
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat recurs, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 1616 din 21 decembrie 2021, Curtea a admis recursul recurentei-pârâte ANRP, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins contestaţia reclamantului, ca neîntemeiată.
3. Cererea de revizuire
Împotriva acestei decizii, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.01.2022.
Revizuentul a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
A susţinut revizuentul, în esenţă, că decizia ce face obiectul revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei de casare nr. 3837 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în recurs în aceeaşi cauză, în primul ciclu procesual, fiind potrivnică faţă de considerentele decizorii ale hotărârii anterioare.
A prezentat revizuentul motivele pentru care apreciază că este întemeiată cererea de revizuire, concluzionând că instanţa de recurs, în rejudecarea fondului, a nesocotit în mod nelegal dezlegările date de curtea de apel în decizia pronunţată în primul ciclu procesual, deşi era obligată să le respecte, conform art. 501 C. proc. civ., încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Ulterior, la data de 17.02.2022, revizuentul a depus precizare a cererii de revizuire.
4. Apărările formulate
Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, apreciind că decizia atacată, nr. 1616 din 21.12.2021, ce se solicită a fi anulată, cât şi Decizia nr. 3837 din 19.12.2018, pe care se întemeiază cererea de revizuire, au fost pronunţate în acelaşi dosar, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii.
5. Prin Decizia nr. 197 din 17 februarie 2022, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Decizia Înaltei Curţi asupra revizuirii
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.07.2022.
Examinând cererea, în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent, "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
(...)
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
(...)".
În cauza de faţă, după cum rezultă şi din motivarea cererii de revizuire, un prim ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia nr. 3837 din 19 decembrie 2018, prin care Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul reclamantului A., a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
În acelaşi dosar, în rejudecare după casare cu trimitere, al doilea ciclu procesual a fost soluţionat prin Decizia nr. 1616 din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a cărei revizuire se solicită.
Conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.
Înalta Curte reţine că fundamentul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de elemente, părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Deci, pentru ca acest caz de revizuire să fie admisibil, este necesar ca hotărârile care conţin dispoziţii contrare să fie pronunţate în dosare diferite, însă cu identitate de părţi, obiect şi cauză, şi ca, în al doilea proces, să nu se fi discutat şi înlăturat excepţia autorităţii de lucru judecat.
În cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale sau în cicluri procesuale succesive, rezultate în urma soluţionării unor căi de atac extraordinare, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenţei unei autorităţi de lucru judecat.
De altfel, problema existenţei unor hotărâri potrivnice se poate ivi numai atunci când hotărârile au fost pronunţate în dosare diferite, raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constând tocmai în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare.
În astfel de situaţii, executarea hotărârilor potrivnice nu este posibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, neputându-se soluţiona această situaţie decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul puterii de lucru judecat.
Revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunţate în acelaşi proces, chiar dacă, după casarea unei hotărâri, rejudecându-se fondul, se revine asupra soluţiei iniţiale pronunţate, pentru că, în cadrul aceluiaşi dosar, nu se poate pretinde că au fost pronunţate hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.
Prin urmare, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cerinţele textului legal invocat, hotărârile pretins potrivnice nefiind contradictorii, întrucât au fost pronunţate în acelaşi dosar, iar nu în dosare diferite.
2. Temeiul legal al deciziei date asupra revizuirii
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1616 din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.