S-a luat în examinare recursul declarat de D.M.M., I.N. V.E. și I.G., continuat pentru acesta din urmă de I.I., în calitate de moștenitor împotriva sentinței civile nr. 100 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă D.M.M., personal, precum și intimații intervenienți Ministerul Finanțelor Publice, prin consilierul juridic B.E. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin consilierul juridic A.E., lipsind recurenții reclamanți I.N. V.E. și I.G.,și intimatul – pârât Guvernul României.
Procedura completă.
Recurenta reclamantă D.M.M. a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Consilierul juridic E.B. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Consilierul juridic A.E. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, pentru considerentele prezentate pe larg în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 13 noiembrie 2002 reclamanții D.M.M., I.N. V.E. și I.G., au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea Hotărârii Guvernului nr. 855/16 august 2002.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, prin hotărârea contestată s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de investiții „Acumulare Lac Văcărești”, iar obiectul concesionării îl formează terenul situat între malul drept al râului Dâmbovița, Calea Vitan, Calea Văcărești și Șoseaua Olteniței. Reclamanții au susținut că terenul asupra căruia s-a dispus prin hotărâre nu putea face obiectul concesionării deoarece nu a trecut niciodată în domeniul public al statului, concesionarea fiind nelegală.
Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ prin sentința civilă nr. 100 din 30 ianuarie 2003 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților reținând în esență că, terenul în litigiu aparținea la data concesionării, proprietății publice a statului și nu reclamanților, fiind respectate dispozițiile art. 107 din Constituția României, ale art. 5 și 8 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesionărilor și ale art. 33 alin. 1 din Legea apelor nr. 107/1996.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții invocând nelegalitatea acesteia întrucât:
- prin Decizia nr. 143/1988 nu s-a dispus exproprierea terenurilor concesionate prin Hotărârea Guvernului nr. 855/2002; nu s-a prevăzut vreo despăgubire pentru proprietari; Guvernul României dispunând pe nedrept de un bun care nu îi aparține;
- au făcut dovada că prin hotărârea atacată le-a fost vătămat în mod vădit un drept;
- instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Prin hotărârea Guvernului nr. 855 din 16 august 2002 s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de investiții „Acumulare Lac Văcărești”, în vederea realizării unui complex cultural sportiv. Conform anexei la Hotărârea Guvernului obiectul concesionării îl constituie terenul situat între malul drept al râului Dâmbovița, Calea Vitan, Calea Văcărești și Șoseaua Olteniței. În suprafața care a fost concesionată a fost inclus și terenul în suprafață de 4.414 mp situat în sectorul 4, str. Glădiței nr. 53, București, dobândit de reclamant în baza actelor autentice nr. 12674 și nr. 14.975, încheiate în anul 1925.
Prin hotărârea atacată, instanța de fond a reținut că, în baza Decretului 143/1988 privind aprobarea unor măsuri pentru începerea executării lucrărilor la obiectivul de investiții „Lacul Văcărești”, terenul aferent acesteia a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, fiind scos din circuitul civil și trecut în domeniul public al statului, fiind respectate cerințele art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Potrivit acestor dispoziții însă, fac parte din domeniul public sau privat al statului și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Alin. 2 al aceluiași articol precizează că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparații.
Instanța de fond nu s-a preocupat să stabilească valabilitatea titlului, deși recurenții reclamanți au susținut constant că acesta nu este valabil, nefiind publicat în Monitorul Oficial.
Potrivit art. 69 din Constituția R.S.R. din anul 1965, în vigoare la data emiterii Decretului.143/1988, decretele președintelui R.S.R. se publicau în Buletinul Legislativ al R.S.R., ele intrând în vigoare numai la acea dată.
Aceleași dispoziții au fost preluate și de Constituția României din 1991 în art. 78, 99 și 107, cu precizarea publicării actelor emise de organele puterii executive în Monitorul Oficial.
Pentru considerentele mai sus arătate și având în vedere și dispozițiile art. 313 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanți, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, în vederea stabilirii legalității titlului din 1988.
Instanța de trimitere urmează a pune în discuția părților și necesitatea efectuării unei expertize topometrice, în vederea identificării terenului în litigiu, a stabilirii vecinătăților precum și a destinației actuale a terenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.M.M., I.N. V.E. și I.G., continuat pentru acesta din urmă de I.I.., în calitate de moștenitor împotriva sentinței civile nr. 100 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.