Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.04.2021, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 1/12.11.2020 prin care pârâta a respins contestaţia administrativă împotriva adresei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. A-DIF nr. 2301 din 22.09.2020 prin care a fost respinsă cererea având ca obiect sesizarea unei erori de identificare privind entităţile desemnate, precum şi bunurile ce fac obiectul sancţiunilor internaţionale, cu consecinţa admiterii cererii de sesizare a erorii de identificare a entităţilor B. SIA şi C. din Federaţia Rusă.
2. Hotărârea de declinare
Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 696 din 10.12.2021, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 42 din 16.03.2022, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia nr. 1/12.11.2020, cu consecinţa admiterii cererii de sesizare a erorii de identificare a entităţilor B. SIA şi C. din Federaţia Rusă.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, care a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4.1. În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de fond s-a limitat să preia integral susţinerile intimatei referitoare la faptul că domnul D. face parte din Consiliul de Administraţie al C. în calitate de director independent, fără să îşi argumenteze soluţia pe baza raţionamentului propriu, configurat în urma analizării probatoriului administrat în cauză şi a cadrului normativ aplicabil. În plus de aceasta, instanţa s-a raportat la conţinutul celor două adrese emise de societăţi care aveau un interes direct în neaplicarea sancţiunilor internaţionale.
4.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menţionat faptul că prima instanţă a interpretat şi a aplicat greşit prevederile Regulamentului UE nr. 269/2014, Avizele Comisiei Europene (COM) din datele de 19.06.2020 şi, respectiv, 08.06.2021, precum şi ale paragrafelor 55b, 55d şi 66 din Bunele practici ale Uniunii Europene de aplicare eficientă a măsurilor restrictive UE.
Criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare au fost prezentate la dosar recurs.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, precum şi excepţia nulităţii recursului, întrucât aspectele prezentate nu pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pe fond, partea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar recurs.
6. Soluţia instanţei de recurs
6.1. Referitor la excepţia tardivităţii recursului
Aşa cum rezultă din dovada aflată la dosar fond, sentinţa contestată a fost comunicată recurentei la data de 16.05.2022, iar aceasta a formulat prezenta cale de atac la data de 02.06.2022, conform borderoului aflat la dosar recurs. Prin urmare, în raport de împrejurarea că a fost respectat termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, reglementat de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului.
6.2. Referitor la excepţia nulităţii recursului
În urma verificării conţinutului memoriului de recurs, instanţa de control judiciar constatat că autorul acestuia a formulat critici de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. În atare situaţie, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.
6.3. Referitor la recurs
6.3.1. Consideraţii generale
În executarea contractului UKT/BELOR 2020-1 R din data de 04.02.2020, societatea intimată a importat în luna februarie 2020 de la partenerul B. o cantitate totală de 961,7 tone îngrăşământ destinat agriculturii (clorură de potasiu), produse de origine din Federaţia Rusă, producător C., în valoare totală de 1.313.341,97 RON. Din perspectiva plăţilor, în perioada de referinţă, au fost identificate două operaţiuni de debitare a contului deschis de intimată la E. S.A., având ca beneficiar B..
Realizarea importului a fost condiţionată de emiterea prealabilă de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Galaţi, a certificatului de abilitare nr. x/10.01.2020, în baza buletinului de încercare nr. 185-19/12.12.2019, în conţinutul cărora este identificat producătorul bunurilor importate, respectiv C. din Federaţia Rusă.
Ţara de transport a mărfurilor ce a constituit obiectul importului a fost Ucraina, iar portul de încărcare a mărfurilor a fost F..
Direcţia Regională a Vămilor a verificat şi a avizat documentele de intrare în România a mărfurilor ce au constituit obiectul importului, aşa cum rezultă din declaraţiile vamale de import.
În perioada 24 iulie - 10 august 2020, a fost efectuat un control de către Direcţia Regională Antifraudă 2 Constanţa în urma căruia s-au încheiat:
- procesul-verbal nr. x din 10.08.2020;
- procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x din 10.08.2020, prin care s-a reţinut în sarcina S.C. A. S.A. săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 202/2008, întrucât aceasta nu a respectat prevederile art. 2 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014, în considerarea: "deţinerii calităţii de proprietar unic al B. de către C. din Federaţia Rusă, al cărui preşedinte al Consiliului de administraţie este D., persoană listată, şi, astfel, transferul efectuat în conturile B. este interpretat ca o punere la dispoziţie indirectă de fonduri către o persoană listată şi reprezintă încălcarea art. 2 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 269/2014."
Intimata a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal anterior arătat, iar aceasta formează obiectul dosarului nr. x/233/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Galaţi.
În baza dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, intimata S.C. A. S.A. a adresat Băncii Naţionale a României - Direcţia Supraveghere cererea înregistrată sub nr. x din 28.08.2020, prin care:
- a semnalat eroarea de identificare privind entităţile desemnate, precum şi bunurile ce fac obiectul sancţiunilor internaţionale, după caz;
- a solicitat efectuarea unor cercetări suplimentare şi revizuirea modalităţii de aplicare a sancţiunilor internaţionale în ceea ce priveşte societatea S.C. A. S.A., în raport cu entitatea juridică B. SIA, filială a C. din Federaţia Rusă .
Prin adresa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. A-DIF nr. 2301 din 22.09.2020, cererea intimatei a fost respinsă, iar această soluţie a fost contestată de societate, în temeiul prevederilor art. 33 din Ordinul nr. 3486/14.09.2020 şi a art. 32 din Ordinul nr. 1984/2019 .
Prin Decizia nr. 1 din 12.11.2020, recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de intimată împotriva soluţiei de respingere a cererii având ca obiect eroarea de identificare privind persoane sau entităţi desemnate .
Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de faţă, intimata a dedus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 1 din 12.11.2020, în baza prevederilor art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009 şi art. 8 din Legea contenciosul administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
După cum s-a menţionat la pct. 3 al prezentei hotărâri, prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia nr. 1/12.11.2020, cu consecinţa admiterii cererii de sesizare a erorii de identificare a entităţilor B. SIA şi C. din Federaţia Rusă.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
6.3.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
Potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii: "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal mai sus citat.
Judecătorul fondului nu a clarificat aspectele esenţiale ale speţei.
În concret, acesta a reţinut următoarele argumente:
- domnul D. face parte din Consiliul de administraţie al C. din Federaţia Rusă, în calitate de director independent, întrucât acesta nu deţine şi nu are un interes benefic pentru companie;
- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a probat susţinerile referitoare la atribuţiile numitului D. în societatea aflată în discuţie;
- nu este îndeplinit niciunul dintre criteriile identificate de Comisie pentru a se putea concluziona în sensul că numitul D. deţine controlul asupra C. din Federaţia Rusă.
Pentru a pronunţa soluţia de admitere a acţiunii, acesta a avut în vedere conţinutul a două adrese emise de cele două persoane juridice implicate în tranzacţie, respectiv:
- adresa emisă la 12 august 2020 de C. din Federaţia Rusă în care se arată că numitul D. face parte din Consiliul de administraţie al acesteia, în calitate de director independent, iar acesta:
"Nu deţine şi nu are (nici direct, nici indirect) vreun interes benefic pentru companie sau pentru oricare dintre acţiunile sale sau pentru orice acţiuni ale filialelor sau afiliaţilor săi; nu controlează (nici direct, nici indirect) Compania sau oricare dintre filialele sau afiliaţii săi (în cazul în care temenii "proprietate", "control", "filială" şi "afiliat" sunt definiţi în conformitate cu legislaţia UE în vigoare); nu primeşte beneficii financiare directe sau indirecte de la filiale sau afiliaţii Companiei.";
- adresa emisă la data de 25 septembrie 2020 de B. SIA în care se menţionează faptul că numitul D. nu deţine şi nu controlează această societate şi nu obţine beneficii din fondurile şi resursele economice ale societăţii.
Concluzia primei instanţe a fost aceea că autoritatea recurentă nu a probat afirmaţiile referitoare la atribuţiile numitului D. în cadrul societăţii C. din Federaţia Rusă care ar conduce la concluzia că plăţile efectuate de intimată în baza contractului comercial mai sus arătat sunt puse la dispoziţie, direct sau indirect, către sau în beneficiul acestei persoane fizice.
Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului cauzei nu a analizat situaţia factuală reală dedusă judecăţii, precum şi legislaţia aplicabilă, ci doar s-a limitat să redea afirmaţiile societăţii intimate şi să se raporteze la cele două adrese mai sus nominalizate, adrese care provin de la două persoane juridice cu interese comune cu cele ale intimatei.
Pentru a realiza analiza completă a speţei deduse judecăţii, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere şi:
- prevederile art. 2 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acţiunile care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Ucrainei:
"(2) Se interzice punerea la dispoziţie, direct sau indirect, către sau în beneficiul persoanelor fizice, sau persoanelor fizice sau juridice, al entităţilor sau al organismelor asociate cu acestea incluse pe lista din anexa I, a unor fonduri sau resurse economice de orice fel.";
- Orientările privind punerea în aplicare a sancţiunilor UE care se regăsesc în Bunele practici ale Uniunii Europene de aplicare eficientă a măsurilor restrictive UE (par. 55b, 55d, 66).
De asemenea, instanţa trebuia să se raporteze şi la informaţia cuprinsă în Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 privind Lista persoanelor fizice şi juridice, a entităţilor şi a organismelor menţionate la articolul 2, unde, la pct. 118 "este menţionat D.".
În plus de aceasta, prima instanţă trebuia să ia în considerare şi să analizeze relevanţa în speţa de faţă a conţinutului:
- procesului-verbal nr. x din 10.08.2020;
- procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x din 10.08.2020
În acelaşi context, instanţa de primă jurisdicţie trebuia să analizeze şi concluziile rezultate în urma şedinţelor de lucru ale Consiliului Interinstituţional pentru implementarea sancţiunilor internaţionale (CIISI) în care s-a arătat că: "sunt indicii temeinice că tranzacţiile efectuate de firma A. S.A., reprezentând plata pentru importul îngrăşămintelor chimice având originea în Rusia, către firma B., deţinută 100% de G., reprezintă un incident de implementare a sancţiunilor internaţionale, în sensul eludării regimului de sancţiuni impus prin Decizia 2014/145/PESC şi Regulamentul (UE) nr. 269/2014.
În consecinţă, în raport de aspectele anterior prezentate Înalta Curte constată că prima instanţă nu a realizat o veritabilă cercetare a fondului cauzei. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi argumentelor invocate de părţi.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În aceste condiţii, vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărâre judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
6.3.3. În raport cu această soluţie, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de către instanţa de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului.
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 42/2022 pronunţate la 16 martie 2022 de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024.