Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova reclamanta SC”L.” SA Târgu Jiu a chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Gorj, solicitând anularea procesului verbal de control din 9 septembrie 1998 și a deciziei nr.1574/1998, cu motivarea că nu datorează suma de 64.768.506 lei impozit pe profit și nici suma de 38.528.387 lei, reprezentând majorări de întârziere.
Acțiunea reclamantei a fost admisă prin sentința civilă nr.227/1998.
Curtea Supremă de Justiție-Secția de contencios administrativ prin decizia nr.2261 din 18 iunie 2002 a admis recursul declarat de pârâta DGFP a județului Gorj, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea verificării respectării procedurii de contestare prevăzută de Legea nr.105/1997 pentru procesul-verbal din 19 februarie 1999.
După rejudecare, prin sentința civilă nr.791 din 16 decembrie 2002 a fost admisă acțiunea formulată de recurenta SC”L.” SA Târgu Jiu, s-au anulat în parte actele de control și deciziile DGFP și Ministerului Finanțelor, menținându-se obligarea reclamantei la plata sumelor de 23.041.858 lei impozit pe profit, 10.753.528 lei majorări de întârziere aferente, 8.971.904 lei TVA și 3.496.452 lei majorări de TVA.
Impotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor, susținând în esență că instanța a luat în calcul doar concluziile expertului neținând seama de susținerile sale și nici de procesele verbale de control care au fost emise cu respectarea actelor normative în materie.
Recursul este nefondat.
Respectând îndrumările date de Curtea Supremă de Justiție prin decizia de casare instanța de fond a adresat efectuarea unei expertize care a concluzionat că SC ”L.” SA Târgu Jiu nu datorează sumele stabilite prin procesele verbale nr.410/1999 care au fost menținute nelegal prin decizia nr.8/20 februarie 2001.
Recurenta a formulat obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză la care expertul a răspuns clar că sumele au fost calculate în mod nelegal de organele de control.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.791 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova-Secția contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.