Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea instanţei de fond
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20.05.2020, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi Administraţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, admiterea contestaţiei şi anularea -Raportului de inspecţie fiscală nr. x/09.04.2015, întocmit de inspectori/consilieri din cadrul Activităţii de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Bihor; -Deciziei de impunere nr. x/09.04.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice emise de Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Bihor; -Dispoziţiei privind masurile stabilite de organele de inspecţie fiscală emise de Activitatea de control fiscal din cadrul AJFP Bihor; -Deciziei nr. 464/20.11.2019 privind soluţionarea contestaţiei prealabile formulate de către societate, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. A-SLP 1303/2015 şi reînregistrată sub nr. A-SLP 2628/2019; cu consecinţa exonerării sale de la plata obligaţiilor fiscale de plată stabilite suplimentar precum şi de la plata accesoriilor acestora, aşa cum au fost ele stabilite şi calculate prin actele atacate.
Prin sentinţa civilă nr. 284 din 21 noiembrie 2022, Curtea a respins acţiunea, ca neîntemeiată, şi a obligat reclamanta la plata sumei de 12.520 RON în favoarea consultantului fiscal B., reprezentând diferenţă onorariu expert.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a examina, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, ridicată din oficiu.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".
Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, conform art. 148 C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."
Conform art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":
"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia.(...)."
Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta A. S.R.L. a depus cererea de recurs prin poştă, la data de 26.01.2023 (conform ştampilei aplicate pe plic), fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 30.01.2023.
Cererea de recurs a fost formulată prin avocat din cadrul Societăţii Profesionale de Avocaţi cu Răspundere Limitată C., fără, însă, a fi semnată de reprezentantul societăţii sau de avocatul acesteia, nici prin semnătură olografă şi nici prin semnătură electronică.
Prin adresa instanţei, emisă la 28.12.2023, recurentei i s-a pus în vedere obligaţia de a depune la dosar o copie semnată a cererii de recurs sau de a semna recursul aflat la dosar, sub sancţiunea nulităţii.
Adresa instanţei pentru complinirea lipsei semnăturii a fost comunicată atât la sediul ales indicat prin cererea de recurs (la cutia poştală, conform procesului-verbal de înmânare de la fila x verso dosar de recurs), cât şi, în condiţiile Legii nr. 86/2006 privind procedura insolvenţei, la sediul lichidatorului judiciar al recurentei, D. (conform dovezii de înmânare aflate la dosar recurs, pe care a fost aplicată semnătura funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei şi ştampila lichidatorului judiciar).
Până la termenul stabilit pentru judecarea recursului, recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, nu a comunicat un exemplar semnat al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.
Având în vedere aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului, prevăzute de dispoziţiile coroborate ale art. 486 alin. (1) lit. e), ale art. 148 şi ale art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părţii (sau a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.
Astfel, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia,
"(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmează a anula recursul pentru lipsa semnăturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar D. împotriva sentinţei nr. 284 din 21 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru lipsa semnăturii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.