Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată şi hotărârile recurate
1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 14.06.2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei inspectorului-şef nr. C22-861 din 31.06.2022 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 732 din 19.04.2022 emise în lucrarea nr. 22-1050 de inspectorul judiciar din cadrul Direcţiei de inspecţie pentru judecători.
Prin sentinţa civilă nr. 1756 din 17 octombrie 2022, Curtea a respins cererea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.
1.2. La data de 08.12.2022, reclamanţii au formulat cerere de completare şi cerere de lămurire a acestei sentinţe civile.
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 9 ianuarie 2023, Curtea a respins cererea de completare formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de şedinţă din 9 ianuarie 2023, Curtea a respins cererea de lămurire, ca neîntemeiată.
1.3. La data de 05.02.2023, reclamanţii au formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 6 din 9 ianuarie 2023 şi cerere de completare a sentinţei civile nr. 1756 din 17 octombrie 2022 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 349 din 6 martie 2023, Curtea a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de completare a sentinţei nr. 1756 din 17 octombrie 2022 şi a respins cererea de completare, ca tardiv formulată.
Prin sentinţa civilă nr. 362 din 6 martie 2023, Curtea a respins cererea de completare a sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023, ca neîntemeiată.
1.4. La data de 05.04.2023, reclamanţii au formulat cerere de îndreptare eroare materială a admiterii excepţiei tardivităţii şi repunerea pe rol a cererii de completare a sentinţei civile nr. 1756 din 17 octombrie 2022.
Prin încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2023, Curtea a respins cererea de îndreptare eroare materială, ca neîntemeiată.
2. Cererea de recurs
La data de 03.05.2023, reclamanţii au formulat cerere de recurs împotriva încheierilor de şedinţă din 10 aprilie 2023, 6 martie 2023 şi a sentinţei nr. 349 din 6 martie 2023 având ca obiect respingerea cererii de îndreptare eroare materială de tardivitate în calcularea termenului de 15 zile de la primirea sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023.
Totodată, au formulat recurs şi împotriva sentinţei nr. 349 din 6 martie 2023, sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023 şi împotriva sentinţei nr. 1756 din 17 octombrie 2022, apreciind că aceste sentinţe nu au analizat capetele de cerere ale cererii de chemare în judecată.
Au susţinut recurenţii, la un prim punct al cererii de recurs, pct. A), că instanţa de fond a făcut o eroare materială în calcularea termenului de 15 zile acordat depunerii cererilor de recurs de completare.
Sentinţa nr. 1756 din 17 octombrie 2022 a fost expediată pe 22.11.2022, iar cererea de completare şi de clarificare a acestei sentinţe a fost trimisă electronic prin e-mail la 07.12.2022.
Încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 10 aprilie 2023 a respins cererea de îndreptare eroare materială pe motiv că erorile invocate prin cererea petenţilor nu sunt erori materiale, ci vizează presupuse greşeli de judecată, care pot fi invocate prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
Conform art. 442 alin. (1) C. proc. civ., erorile de calcul şi orice erori materiale cuprinse în hotărâri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, eroare în cauză fiind o eroare de calcul a termenului legal de 15 zile care a curs de la data de 22.11.2022, primirea sentinţei nr. 1756/2022, până la trimiterea e-mailului din decembrie 2022.
La un al doilea punct al cererii de recurs, pct. B), recurenţii-reclamanţi au solicitat ca instanţa de recurs să oblige instanţa de fond să analizeze în detaliu şi să dea o rezoluţie cu privire la capetele de cerere care descriu abateri disciplinare, capete de cerere care nu au fost analizate şi nu au fost soluţionate până în prezent, făcând aprecieri cu privire la sentinţa civilă nr. 1756 din 17 octombrie 2022.
3. Apărările formulate
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1756 din 17 octombrie 2022, încheierii din 9 ianuarie 2023, sentinţei civile nr. 6 din 9 ianuarie 2023, sentinţei nr. 349 din 6 martie 2023 şi sentinţei nr. 362 din 6 martie 2023.
A mai invocat şi excepţia nulităţii recursului formulat împotriva încheierii din 10 aprilie 2023 pentru nemotivare.
În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului formulat împotriva sentinţei nr. 1756 din 17 octombrie 2022, împotriva sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023, împotriva sentinţei nr. 362 din 6 martie 2023 şi împotriva sentinţei nr. 349 din 6 martie 2023 şi excepţia nulităţii recursului formulat împotriva încheierii din 10 aprilie 2023.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, preliminar, constată că recurenţii prin cerere au formulat recurs împotriva "încheierilor de şedinţă din 10 aprilie 2023, 6 martie 2023".
Însă, după cum reiese din circumstanţele cauzei, consemnate la pct. I.1. al prezentei decizii, la data de 6 martie 2023 au fost pronunţate sentinţa civilă nr. 349 (prin care a fost respinsă cererea de completare a sentinţei civile nr. 1756 din 17 octombrie 2022, ca tardivă) şi sentinţa nr. 362 (prin care s-a respins cererea de completare a sentinţei civile nr. 6 din 9 ianuarie 2023, ca neîntemeiată).
De vreme ce recurenţii au atacat explicit sentinţa nr. 349 din 6 martie 2023, instanţa apreciază că referirea lor la încheierea de şedinţă din 6 martie 2023 vizează, de fapt, sentinţa civilă nr. 362 din 6 martie 2023.
1.1. Analizând excepţia tardivităţii recursului formulat împotriva sentinţei nr. 1756 din 17 octombrie 2022, împotriva sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023, împotriva sentinţei nr. 362 din 6 martie 2023 şi împotriva sentinţei nr. 349 din 6 martie 2023, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
De asemenea, conform art. 446 C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 442 (de îndreptare eroare materială) şi art. 443 (lămurirea hotărârii) precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 (completarea hotărârii) sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
Prin urmare, termenul de recurs vizând sentinţa nr. 1756 din 17 octombrie 2022 (de soluţionare a cauzei în primă instanţă), de 15 zile de la comunicare, a început să curgă la data de 22.11.2022 (data comunicării acestei sentinţe către reclamanţi) şi s-a împlinit la data de 08.12.2022.
Deci, termenul pentru recurarea celorlalte hotărâri a fost tot de 15 zile de la comunicare, începând să curgă la data comunicării acestora, respectiv la data de 25.01.2023 pentru recurarea sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023 (de respingere a cererii de completare), împlinindu-se la data de 10.02.2023, şi la data de 24.03.2023 pentru recurarea sentinţei nr. 362 din 6 martie 2023 (de respingere a cererii de completare a sentinţei nr. 6/2023) şi sentinţei nr. 349 din 6 martie 2023 (de respingere a cererii de completare a sentinţei nr. 1756/2022), împlinindu-se la data de 10.04.2023.
Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Or, cererea de recurs a fost depusă de reclamanţi la data de 03.05.2023 (prin e-mail), cu mult după împlinirea termenelor de 15 zile pentru recurarea hotărârilor menţionate.
1.2. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva încheierii din 10 aprilie 2023, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, rezultă că aceştia nu au evidenţiat niciun element de nelegalitate a încheierii recurate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor iar recurenţii nu au indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea recurată, instanţa a reţinut că aspectele invocate de reclamanţi nu sunt erori materiale, de ordin formal, ci vizează presupuse greşeli de judecată care nu pot fi soluţionate decât în căile de atac prevăzute de lege.
Recurenţii au apreciat că ar fi vorba despre o eroare materială în calcularea termenului de 15 zile pentru formularea cererii de completare a sentinţei nr. 1756 din 17 octombrie 2022, precizând că cererea de completare a acestei sentinţe a fost expediată electronic pe e-mail la data de 07.12.2022. Au făcut trimitere la o eroare de calcul cu privire la comunicarea sentinţei nr. 1756/2022 şi la formularea cererii de completare a acesteia, însă, nu au identificat nicio normă de drept material aplicabilă cauzei care să fi fost încălcată de instanţă, criticile lor nefiind apte a demonstra nelegalitatea încheierii recurate.
Astfel, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu au circumstanţiat în niciun mod argumentele lor, în sensul că instanţa de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei sau că încheierea nu ar fi motivată.
Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.
Or, argumentele recurenţilor vizează situaţia de fapt, fiind nemulţumiţi de soluţia pronunţată asupra cererii de îndreptare eroare materială, şi nu se referă la nelegalitatea încheierii recurate, o astfel de abordare neîndeplinind exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
1.3. Trecând peste aspectul nemotivării recursului, Înalta Curte va lămuri unele aspecte ale cauzei, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului.
Recurenţii-reclamanţi au solicitat prin cererea de îndreptare eroare materială (depusă la 05.04.203 şi soluţionată prin încheierea din 10 aprilie 2023) "corectarea erorii materiale de acceptare a excepţiei tardivităţii şi repunerea pe rol a cererii de completare a sentinţei nr. 1756 din 17 octombrie 2022", apreciind şi că "Sentinţa civilă nr. 349 din 6 martie 2023 a acceptat eronat tardivitatea formulării cererii de completare a sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023".
Însă, recurenţii-reclamanţi se află în eroare cu privire la soluţia dată asupra cererii de completare a sentinţei nr. 1756 din 17 octombrie 2022 formulate la data de 07.12.2022, pentru că, prin sentinţa civilă nr. 6 din 9 ianuarie 2023, Curtea a respins cererea de completare, ca neîntemeiată, şi nu ca tardiv formulată. Ulterior, a doua cerere de completare a sentinţei nr. 1756/2022, formulată, însă, la 05.02.2023, a fost respinsă ca tardivă prin sentinţa civilă nr. 349 din 6 martie 2023.
De asemenea, cererea de completare a sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023 a fost respinsă ca neîntemeiată (şi nu ca tardiv formulată) prin sentinţa civilă nr. 362 din 6 martie 2023.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul vizând hotărârile menţionate mai sus, ca tardiv formulat, şi, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat împotriva încheierii din 10 aprilie 2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1756 din 17 octombrie 2022, împotriva sentinţei nr. 6 din 9 ianuarie 2023, împotriva sentinţei nr. 362/06.03.2023 şi împotriva sentinţei nr. 349 din 6 martie 2023 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.