Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 14.12.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamantele A. şi B., în calitate de Decan, respectiv Prodecan al Baroului Harghita, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Comisia Centrală de Disciplină din Cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi C., anularea Deciziei Disciplinare nr. 12 din data de 15.10.2020 a Comisiei Centrale de disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi, trimiterea acesteia către Comisia Centrală de disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România în vederea soluţionării pe fond a contestaţiilor.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1863 din 7 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile procesuale invocate de pârâţi, ca neîntemeiate; s-a admis acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Comisia Centrală de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi C.; a fost anulată decizia disciplinară nr. 12/15.10.2020 a Comisiei Centrale de Disciplină din cadrul UNBR şi a fost obligată Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR la continuarea procedurii de soluţionare a contestaţiilor formulate de reclamanţi împotriva deciziei disciplinare fără număr din data de 11.10.2019 pronunţată de Comisia de Disciplină de pe lângă Baroul Harghita în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1863 din 7 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul C. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a criticat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate: inadmisibilitate şi lipsa calităţii procesuale active a Prodecanului de a formula contestaţia împotriva deciziei Comisiei de disciplină a Baroului Harghita. A susţinut că pe niciuna dintre aceste excepţii (inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale) nu s-a pronunţat instanţa de fond, sau cel puţin din lecturarea hotărârii nu se pot regăsi motive referitoare la aceste probleme invocate în termenul legal, motivate şi susţinute în dezbateri, iar asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, a concluzionat că "nu poate primi rezolvare".
Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că, în prima ipostază, instanţa de fond "investeşte cu titlul" de "parte interesată" pe prodecan, alături de decan în aceeaşi cauză şi alături, împreună nu ca una reprezentând pe celălalt, din varii motive, constatând că "în sensul legii" în cauza de faţă nu pot fi decât reclamantele. Or, părţile interesate ar fi cele care au depus plângerea iniţial şi aceştia nu sunt nici decanul şi nici prodecanul, ci numiţii D. şi av. E.. Mai jos (cu câteva alineate) în aceeaşi pagină a motivării hotărârii (alineat penultim) se regăseşte şi că:
"împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele uniunii (...)", deci nu se regăseşte nicăieri prodecanul.
În altă ordine de idei, luând în considerare că dispoziţiile Legii profesiei de avocat se completează cu cele ale C. proc. civ., a considerat că este incidentă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a prodecanului de a formula vreo cale de atac împotriva deciziei comisiei de disciplină, deoarece nu există nici o decizie de admitere a vreunei cereri de abţinere de către Comisia Centrală de Disciplina, sau Consiliul Uniunii, formulată de Decanul Baroului Harghita, ori numai în cazul în care ar fi fost admisă o cerere de abţinere formulată de Decan, Consiliul Baroului Harghita trebuia să desemneze o altă persoană, care putea fi un alt membru al Consiliului, care nu ar fi fost incompatibil.
Astfel, în opinia sa, problema în discuţie este destul de inechivocă, iar greşeala este absolut evidentă, norma de drept material reprezentând textele de lege sau actele normative care dirguiesc profesia de avocat, care au fost interpretate şi aplicate în mod greşit cu încălcarea dispoziţiilor acestora.
În ceea ce priveşte excepţiile pe care a înţeles să le invoce, faţă de contestaţia formulată de Decan şi Prodecan, prin acelaşi memoriu împotriva Deciziei Disciplinare nr. 12/2020, recurentul a solicitat să se constate nerespectarea termenului de contestaţie, iar ca urmare decăderea în temeiul dispoziţiilor art. 88 - 90 din Legea nr. 51/1995, respectiv art. 248 din C. proc. civ., fiind incidenţă excepţia tardivităţii formulării căii de atac, o excepţie absolută şi peremptorie.
A considerat că cererea care formează obiectul cauzei deduse judecăţii a fost depusă tardiv, cu depăşirea termenului legal, iar ca urmare intervine incidenţa sancţiunii decăderii, aşa cum s-a precizat şi în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea chestiunilor de drept nr. 85 din 26.11.2018, pct. 92 din motivare, publicată în M.Of. nr. 57 din 22.01.2019.
Referitor la contestaţia formulată de Prodecanul Baroului Harghita, recurentul a susţinut că, dacă se ia în considerare că activitatea de avocat la care se referă plângerea a fost prestată la data de 26.06.2015, sunt incidente dispoziţiile legale în vigoare la acea dată, deci ale Legii nr. 51/1995 republicată conform Legii nr. 26/2013, deci anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 25/24.03.2017.
Din acest punct de vedere, sunt incidente dispoziţiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 şi art. 266 din Statutul profesiei de avocat în vigoare la data de 26.06.2015, în sensul că:
"în toate cazurile acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii."
Astfel, presupusa faptă fiind încadrată la data de 26.06.2015, deja la data depunerii plângerii 19.12.2016 era depăşit termenul legal pentru exercitarea oricărei acţiuni disciplinare, iar de atunci şi până la data formulării contestaţiei de către prodecan 29.05.2020 au trecut aproape 5 ani.
A mai învederat că în contestaţia formulată de prodecan, s-ar fi hotărât exercitarea acţiunii disciplinare la data de 13.03.2018, cu toate că anterior se arată că de fapt "acţiunea disciplinară exercitată de către Consiliul Baroului Harghita, sub numărul x/06.09.2018."
Pentru aceste motive este incidentă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a tardivităţii, iar ca urmare a sancţiunii decăderii, deoarece termenul a fost împlinit, mult anterior sesizării Comisiei Centrale de Disciplină, neputându-se invoca suspendarea acestui termen din moment ce plângerea a fost depusă în 2016 pentru o faptă din 2015, iar sesizarea parchetului s-a făcut în 2017 şi 2018, conform anexelor şi nu s-a început urmărirea penală, fiind respinsă plângerea şi de procuror şi de instanţă.
De asemenea, a arătat că înţelege să invoce faţă de această contestaţie şi a recursului excepţia decăderii, a tardivităţii contestaţiei şi a recursului formulat de prodecan împotriva deciziei Comisiei de Disciplină a Baroului Harghita pronunţată la data de 11.10.2019, care chiar dacă ar fi fost înregistrată la Baroul Harghita numai la data de 05.05.2020, totuşi termenul de contestaţie de 15 zile ar fi fost îndeplinit cu mult anterior datei de 29.05.2020, data la care a fost înregistrată contestaţia sub nr. x la Baroul Harghita. Nu are cunoştinţă când ar fi fost calificată plângerea ca fiind de natură disciplinară.
Astfel, şi în acest caz, un alt aspect procedural, deosebit de important, reprezintă şi lipsa Deciziei Consiliului prin care s-a hotărât exercitarea acţiunii disciplinare, cel puţin reclamantul nu are cunoştinţă despre existenţa vreunei asemenea decizii, chiar dacă ar exista, cu siguranţă nu i-a fost comunicată, (nici cea din 13.03.2018 şi nici cealaltă), iar ca urmare nici nu-i este opozabilă şi nu ar fi putut formula căile de atac legale şi nici o apărare adecvată, astfel că se impune a constata nulitatea acţiunii disciplinare (art. 31 alin. (1) din Regulament).
În ceea ce priveşte contestaţia/recursul formulat referitor la plângerea depusă de numita D., în numele şi pentru nepotul major F., la data de 19.12.2016 pentru presupusa faptă care ar fi fost comisă la data de 26.06.2015, înainte de a expune aspectele privind fondul problemei se impune prezentarea excepţiilor şi a nulităţilor pe care le consideră incidente în acest dosar.
Referitor la contestaţia formulată de Decanul Baroului Harghita, recurentul a susţinut, de asemenea, că în ceea ce priveşte excepţiile, înţelege să invoce excepţia decăderii, a tardivităţii contestaţiei formulate de decan împotriva deciziei Comisiei de Disciplină a Baroului Harghita pronunţată la data de 11.10.2019, care chiar dacă ar fi fost înregistrată la Baroul Harghita numai la data de 05.05.2020, totuşi termenul de contestaţie de 15 zile ar fi fost îndeplinită cu mult anterior datei de 29.05.2020 data la care a fost înregistrată contestaţia sub nr. x la Baroul Harghita.
A invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, deoarece aşa cum rezultă din Decizia contestată, plângerea a fost depusă la data de 02.03.2018, iar ca urmare termenul de "cel mult un an de la data luării la cunoştinţă, de către consiliul baroului" în care poate fi exercitată acţiunea disciplinară (art. 43 din Legea nr. 25/2017) sau (art. 29 din Regulamentul Procedurii Disciplinare în Profesia de Avocat) a fost împlinit, mult anterior sesizării Comisiei Centrale de Disciplină.
Un alt aspect, procedural, deosebit de important în opinia sa, îl reprezintă şi lipsa Deciziei Consiliului prin care s-a hotărât exercitarea acţiunii disciplinare, cel puţin recurentul nu are cunoştinţă despre existenţa vreunei asemenea decizii, chiar dacă ar exista, cu siguranţă nu i-a fost comunicată, ca urmare nici nu îi este opozabilă, iar ca urmare nu a putut formula caile de atac legale şi nici o apărare adecvată, astfel solicită a se constata nulitatea acţiunii disciplinare (art. 31 alin. l Regulament).
Pe fond, a susţinut că nu sunt justificate "acuzaţiile" invocate în contestaţie, referitoare la "încălcarea principiilor umanismului, moderaţiei, tactului şi a sentimentului de confraternitate" sau dacă s-ar fi pus problema în mod echitabil, în nici un caz nu erau justificate la adresa sa, fiind la fel de afectat din moment ce se afla într-un proces care era deja la al patrulea termen, după ce s-au mai admis anterior cereri de amânare pentru partea adversă, iar cauza fiind în apel, nu s-au administrat probe şi nu s-au desfăşurat proceduri judiciare la care să fi fost imperios necesar prezenţa avocatului, concluziile fiind formulate în scris, fiind amânată pronunţarea.
De asemenea, a arătat că înţelege să combată şi afirmaţia că:
"nu exista niciun motiv obiectiv care să justifice urgenţa soluţionării cauzei" pentru că nu numai că este nelegală, luând în considerare dispoziţiile art. 717 alin. (3), teza a doua C. proc. civ. (urgenţă şi precădere), dar mai mult cauza (contestaţie la executare) era deja la al patrulea termen (în apel), însă acesta s-a conformat hotărârii judecătorului, care a amânat pronunţarea.
În acest sens, a susţinut că titularul plângerii, a petiţiei persoana interesată care formează obiectul acţiunii disciplinare, nici nu are cunoştinţă despre acest demers, în caz contrar desigur i-ar înainta o cerere de renunţare.
Nu sunt justificate "acuzaţiile" invocate în contestaţie deoarece prin maniera în care este prezentată problema, chiar se poate observa o tendinţă de "dezinformare" din moment ce în mod repetat se menţionează intervalul 4:02 şi 4:27, arătând că l-ar fi asistat de numitul F. numai în calitate de suspect şi numai pentru acea scurtă perioadă. Precizează că în cauză au fost doi incuplaţi pe care i-a asistat atât în calitatea de suspect cât şi de inculpat, de la încheierea proceselor-verbale de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi oligaţiilor pană la semnarea ordonanţei de reţinere (deci din seara de 25.06 până în dimineaţa zilei de 26.06.2015, aşa cum rezultă şi din înscrisurile pe care le-a depus şi pe seama doamnei Decan, ea fiind cea care instrumenta dosarul).
A mai susţinut că cealaltă chestiune neadevărată reprezintă problema "abordării unei rude a suspectului" deoarece inculpaţii i-au oferit numerele de telefon şi datele de contact ale persoanelor de încredere pentru că doreau să îl angajeze ca avocat, prin intermediul acestora. Obiectul celor două contracte, aşa cum rezultă din evidenţe (fiind predate pe seama doamnei decan), dar fiind cunoscute şi de clienţi, inclusiv aparţinătorii primind câte un exemplar, a avut ca obiect asistarea inculpaţilor în faza de urmărire penală, Parchet - DIICOT Harghita, deci este iarăşi eronată afirmaţia din contestaţie referitoare la împrejurarea că nu i-a asistat pe inculpaţi la nici un termen de judecată, în faţa Tribunalului Harghita.
Ceea ce consideră că este un aspect deosebit de important, reprezintă împrejurarea că, în acelaşi dosar, clientul şi reprezentanţii săi, care au achitat integral onorariul (inculpatul G. şi bunicul H.) nu au avut nicio problemă cu munca depusă de reclamant ca avocat, iar tocmai cei care nu au achitat onorariul şi erau restanţieri (cu consecinţa rezilierii conform art. 4.6. din Contract) sunt cei care au fost nemulţumiţi şi care au solicitat restituirea onorariului (D., mătuşa clientului-coinculpat, F.).
4. Apărările formulate în recurs
Intimaţii-reclamanţii au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor din motivele de casare ale art. 488 C. proc. civ.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 8 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-reclamanţi, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurent privesc nepronunţarea primei instanţe asupra excepţeii inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale active a prodecanului baroului Harghita, precum şi greşita interpretare şi aplicare a legii, putând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
2. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Decizia din data de 11.10.2019 a Comisiei de Disciplină a Baroului Harghita, s-au dispus următoarele: în baza art. 139 alin. (1) C. proc. civ., conexează cauzele din dosarele disciplinare cu nr. x/05.09.2018 şi y/06.09.2018 având ca obiect atragerea răspunderii disciplinare a dlui avocat C.; în baza art. 86 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, respinge excepţia prescripţiei exercitării acţiunii disciplinare de către Consiliul Baroului Harghita; în baza art. 248 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat respinge acţiunea disciplinară exercitată de către Consiliul Baroului Harghita împotriva domnului avocat C., ca urmare a sesizării formulate de către doamna avocat E. (dosar nr. x/05.09.2018); în baza art. 248 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, admite în parte acţiunea disciplinară a Consiliului Baroului Harghita (dosar nr. x/06.09.2018) şi constată astfel încălcarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat şi art. 176 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat. În baza art. 88 alin. (12) lit. b) din Legea nr. 51/1995, dispune aplicarea sancţiunii mustrării faţă de domnul avocat C..
Împotriva acestei decizii au formulat contestatie Decanul Baroului Harghita şi Pordecanul Baroului Harghita.
Prin Decizia nr. 12 din data de 15.10.2020, s-au respins contestaţiile formulate de Decanul Baroului Harghita şi Prodecanul Baroului Harghita împotriva Deciziei din data de 11.10.2019 a Comisiei de Disciplină a Baroului Harghita ca tardiv formulate şi a fost menţinută decizia disciplinară pronunţată în cauză cu privire la acţiunile disciplinare nr. x din 05.09.2018, respectiv nr. y din 06.09.2018.
În acest context factual, reclamantele A. şi B., în calitate de Decan, respectiv Pordecan al Baroului Harghita au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Comisia Centrală de Disciplină din Cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi C., anularea Deciziei Disciplinare nr. 12 din data de 15.10.2020 a Comisiei Centrale de disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi, trimiterea acesteia către Comisia Centrală de disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România în vederea soluţionării pe fond a contestaţiilor.
Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, a fost anulată decizia disciplinară nr. 12/15.10.2020 a Comisiei Centrale de Disciplină din cadrul UNBR şi a fost obligată Comisia Centrală de Disciplină din cadrul UNBR la continuarea procedurii de soluţionare a contestaţiilor formulate de reclamanţi împotriva deciziei disciplinare fără număr din data de 11.10.2019 pronunţată de Comisia de Disciplină de pe lângă Baroul Harghita în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, pârâtul C. formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a căror incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.
Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport susţinerile formulate de recurent cu privire la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate: inadmisibilitate şi lipsa calităţii procesuale active a Prodecanului de a formula contestaţia împotriva deciziei Comisiei de disciplină a Baroului Harghita, care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Lecturând considerentele sentinţei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a soluţionat toate excepţiile invocate de părţi şi a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.
Astfel, se constată că, deşi recurentul formulează critici privind nepronunţarea judecătorului fondului asupra excepţiei inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale active a Prodecanului Baroului Harghita de a formula contestaţia împotriva deciziei Comisiei de disciplină a Baroului Harghita, în realitate acesta ridică doar problema lipsei calităţii procesuale active a Prodecanului, aspect asupra căruia prima instanţă s-a pronunţat motivat, reţinând că, în cauză, calitate procesuală activă o au persoanele care au formulat contestaţie împotriva deciziei disciplinare din data de 11.10.2019, respectiv Decanul Baroului Harghita şi Prodecanul Baroului Harghita. Potrivit art. 87 alin. (4) din Legea 51/1995, împotriva hotărârilor pronunţate potrivit alin. (2) şi (3) partea interesată poate formula contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, "partea interesată" în sensul legii în cauza de faţă nu pot fi decât reclamantele, care acţionează în calitatea lor de Decan al Baroului Harghita şi Prodecan al Baroului Harghita, prin decizia nr. 12/15.10.2020 contestată în speţă, acestora respingându-li-se contestaţiile ca tardiv formulate, iar nu Consiliului Baroului Harghita.
Prin urmare, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că nici incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în cauză.
Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Instanţa de control judiciar constată că recurentul-pârât a formulat, prin memoriul de recurs, argumente referitoare la excepţia tardivităţii şi a prescripţiei dreptului la acţiune, invocând aspecte care, în realitate, privesc procedura derulată în faţa Comisiei Centrale de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, respectiv sesizarea Comisiei cu acţiunea disciplinară faţă de săvârşirea abaterilor de către domnul avocat C., acesta solicitând constatarea nulităţii acţiunii disciplinare. Aceste aspecte nu privesc, aşadar, acţiunea formulată în faţa instanţei de judecată, astfel că acestea nu pot conduce la reformarea sentinţei primei instanţe, prin care s-a apreciat că a fost respectat termenul de formulare a contestaţiilor în discuţie.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a Prodecanului Baroului Harghita, Înalta Curte reţine că sunt nefondate susţinerile recurentului, în mod corect apreciind prima instanţă că acesta are calitate procesuală activă, pentru motivele reţinute anterior la analizarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Referitor la excepţia tardivităţii contestaţiei, se constată că argumentele recurentului, care de altfel au fost expuse şi prin întâmpinarea formulată în cadrul dosarului de fond, vizează în realitate depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 88 alin. (3) din Legea 51/1995, adică exact problema de drept soluţionată de Comisia centrală de disciplină prin decizia disciplinară atacată, iar această critică nu constituie o veritabilă excepţie în sens procedural, ci reprezintă o reiterare a argumentelor pe care aceeaşi persoană le-a formulat în faţa comisiei de disciplină.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, Înalta Curte, în acord cu opinia primei instanţe, constată că aceasta nu poate primi o rezolvare favorabilă câtă vreme controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal este limitat la soluţia pronunţată de Comisia centrală de disciplină, iar aceasta din urmă a respins contestaţiile formulate de reclamante reţinând tardivitatea acestora.
În fine, Înalta Curte constată că restul susţinerilor formulate de recurentul-reclamant în sensul că nu sunt justificate "acuzaţiile" invocate în contestaţie, referitoare la "încălcarea principiilor umanismului, moderaţiei, tactului şi a sentimentului de confraternitate", astfel cum însuşi acesta susţine, privesc fondul contestaţiilor adresate Comisiei Centrale de Disciplină de către Decanul, respectiv Prodecanul Baroului Harghita, care nu a fost analizat fiind respinse ca tardiv formulate contestaţiile, astfel că nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului de faţă.
În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind corespunzător motivate şi dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-reclamanţi.
Respinge recursul formulat de pârâtul C. împotriva sentinţei civile nr. 1863 din 7 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.