Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5417/03.12.2019.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1527 din 28.10.2021, a respins:
- excepţia tardivităţii plângerii prealabile, precum şi a acţiunii;
- acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
3.1. Recurenta invocă nelegalitatea sentinţei pentru greşita aplicare în cauza de faţă a dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Partea arată că a invocat în cuprinsul acţiunii nelegalitatea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5417/03.12.2019 din perspectiva imposibilităţii revocării unui act administrativ intrat în circuitul civil şi a adus la cunoştinţa instanţei existenţa dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal ce are ca obiect anularea actului administrativ reprezentat de diploma de doctor seria x nr. x emisă în baza OMECTS nr. 6468/07.12.2011. Cu toate acestea, instanţa nu a dat dovadă de rol activ, după cum îi impuneau prevederile art. 22 C. proc. civ., şi nu a considerat că sunt necesare alte lămuriri cu privire la intrarea în circuitul civil a actului administrativ "retras" ori cu privire la efectele juridice produse de acesta.
De altfel, la data respectivă, nici nu s-ar fi pus problema asimilării termenului de "retragere" (din Legea nr. 1/2011) cu cel de "revocare" (din Legea nr. 554/2004) a actului administrativ reprezentat de OMECTS şi eventualelor discuţii/probatorii pe acest aspect, practica instanţelor fiind unitară în acest sens.
Numai că, ulterior pronunţării asupra fondului cauzei şi până la motivarea sentinţei, a intervenit decizia CCR nr. 364/08.06.2022, prin care se constată faptul că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011 sunt constituţionale în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil.
Prima instanţă a constatat lipsa probării intrării în circuitul civil a OMECTS nr. 6468/07.12.2011 şi a efectelor juridice produse, fără a ţine seama de împrejurarea că de la data atribuirii titlului de doctor şi până la momentul retragerii acestuia a trecut un interval de timp de 8 ani. Ca atare, actul a intrat în circuitul juridic civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege, în sensul deciziei CCR nr. 364/08.06.2022, fiind eliberată sub nr. x/13.12.2011, de IOSUD Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", diploma de doctor seria x nr. x
3.2. Recurenta arată faptul că prima instanţă nu a ţinut seama de încălcarea repetată a prevederilor cuprinse în Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNATDCU, aprobat prin Ordinul nr. 3482/24.03.2016 (în continuare, Regulament 2016), care nu privesc doar termenele în care trebuiau efectuate anumite acte, proceduri etc., ci acte şi proceduri în sine şi care nu au caracter izolat; practic, se poate constata că aproape întreaga procedură, de la sesizare şi până la emiterea ordinului, a fost viciată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului nr. 6468/07.12.2011, recurentei i-a fost conferit titlul de doctor în domeniul ştiinţe militare şi informaţii.
În baza acestui Ordin, recurentei i-a fost eliberată sub nr. x/13.12.2011, de IOSUD Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", diploma de doctor seria x nr. x
Prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5417/03.12.2019 privind luarea măsurilor prevăzute la art. 170 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, urmare a soluţionării unor sesizări referitoare la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului în cadrul tezei de doctorat, s-a dispus retragerea titlului de doctor în domeniul ştiinţe militare şi informaţii, acordat recurentei de către Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" din Bucureşti.
Ordinul în discuţie a fost fundamentat în drept pe prevederile:
- art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
- art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare;
- art. 31 şi art. 33 lit. b) din Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3482/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan (…) b) retragerea titlului de doctor."
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 364 din 08.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831/24. VIII.2022) s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.
Pe subiectul analizat, prezintă relevanţă următoarele considerente expuse în decizia instanţei constituţionale:
"25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil şi producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. (…)
26. Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic şi a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desfiinţează pentru motive anterioare emiterii sale [nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională], această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilităţii actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaşte şi excepţii, printre acestea numărându-se şi actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecinţă, întrucât titlul de doctor şi diploma de doctor care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate.
27. Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituţia emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigenţa ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanţă judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanţa judecătorească, pentru că această operaţiune este una formală, o consecinţă firească a desfiinţării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanţa judecătorească, şi nu de instituţia emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate.
29. Curtea reţine că trebuie realizată o diferenţiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească şi, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi a producerii de efecte juridice.
30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului desfiinţarea titlului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.
31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 încalcă art. 21 şi 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituţie cu referire la exigenţele constituţionale privind limitele principiului revocabilităţii actului administrativ individual, fiind constituţional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.
32. Prin urmare, este exclusă competenţa autorităţii publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, această competenţă revenind instanţei judecătoreşti, sesizate în condiţiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanţa va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor şi de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competenţa de a evalua ea însăşi calitatea lucrării, nivelul ştiinţific al acesteia sau caracterul ştiinţific al activităţii deţinătorului titlului de doctor."
În raport de dezlegarea dată de Curtea Constituţională prin decizia de interpretare a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a stabili dacă Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului nr. 6468/07.12.2011, prin care recurentei i-a fost conferit titlul de doctor în domeniul ştiinţe militare şi informaţii, a intrat sau nu în circuitul civil şi a produs sau nu efecte juridice.
În situaţia în care actul administrativ aflat în discuţie a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege, autoritatea publică emitentă nu poate dispune revocarea acestuia, ci poate solicita instanţei de contencios administrativ competente anularea sa pentru vicii de nelegalitate.
În ipoteza în care ordinul de conferire a titlului ştiinţific de doctor nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, instanţa de trimitere urmează să verifice legalitatea acestuia.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1527/2021 din 28 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024.