Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 708 din 7 mai 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 708 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentinţa atacată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor de drept material respectiv ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Prima instanţă a arătat că, în speţă, este îndeplinită condiţia referitoare la faptul că intimatul a fost ofiţer al fostei Securităţi, dar, potrivit interpretării date de prima instanţă, nu ar fi îndeplinită cea de-a doua condiţie legală pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
În esenţă, în considerentele hotărârii judecătoreşti s-a reţinut că "Activitatea informativă derulată de către pârât nu au suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului; Pârâtul a primit a primit spre analiză o sesizare depusă de către un terţ cu privire la numitul M.N. care ar fi ascultat posturi de radio interzise; Pârâtul, în exercitarea atribuţiilor sale, a chemat spre audiere pe M.N., avertizându-l că există sesizarea respectivă; Planul de măsuri nu vizează interceptarea convorbirilor telefonice fiind propus doar formal; Documentele semnate de către pârât sunt evazive, ceea ce confirmă ipoteza că pârâtul încerca să mimeze efectuarea unor demersuri în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.".
Măsurile dispuse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reţinute în acţiunea introductivă şi în nota de constare nr. x/16.10.2020 au fost măsuri excesive, intruzive in viaţa privată şi neconstituţionale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi, fără nicio legătură cu apărarea siguranţei naţionale.
Motivaţia politică a urmăririi informative a titularului dosarului a fost evidenţiată foarte clar la pct. B din nota de constatare, pe baza documentelor aflate în dosarul de urmărire informativă. Astfel, titularul dosarului (M.N.), electrician în Mediaş, a fost lucrat prin dosar de supraveghere informativă pentru că "audiază şi colportează faţă de colegii de muncă ştirile transmise de posturile de radio reacţionare din străinătate".
Din documentele care au stat la baza acţiunii CNSASA reiese pe de o parte implicarea directă a pârâtului în urmărirea informativă, iar pe de altă parte realitatea măsurilor intruzive şi coercitive ale Securităţii.
Deşi în sentinţa recurată se reţine implicarea pârâtului în urmărirea informativă şi avertizarea persoanei urmărite, prima instanţă concluzionează că documentele semnate de către pârât sunt evazive, ceea ce confirmă ipoteza că pârâtul încerca să mimeze efectuarea unor demersuri în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Or, în speţă, nu caracterul tehnic-subiectiv al intruziunii este esenţial, ci pentru îndeplinirea şi a celei de-a doua condiţii prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, esenţial este motivul politic al intruziunii, motiv de care intimatul-pârât nu era străin (aspect reţinut de altfel chiar instanţa fondului), arată recurentul.
Nici măcar judecătorul fondului nu neagă intruziunea, dar se încearcă doar diminuarea efectelor şi urmărilor asupra persoanei urmărite.
În realitate intruziunea a avut caracter politic - de sprijinire a regimului totalitar comunist, fără nicio legătură cu apărarea siguranţa naţională şi fără nicio concordanţă cu o ordine democratică.
Or, arată recurentul activitatea intimatului-pârât şi documentele întocmite de acesta (prin scris şi semnătură olografă) în cadrul urmăririi nu are caracter evaziv şi nici mimat astfel cum în mod greşit a reţinut prima instanţă în sentinţa recurată.
Esenţial este că intimatul-pârât este acela care propune avertizarea de către Securitate a persoanei urmărite, avertizare fiind adusă la îndeplinire. Tot intimatul-pârât a fost acela care a propus ca persoana urmărită informativ să fie menţinută în supraveghere informativă.
De altfel, măsurile coercitive ale Securităţii şi-au atins efectul, de vreme ce "...după măsura de avertizare luată de organul de securitate, nu mai face comentarii pe marginea ştirilor transmise la posturile de radio reacţionare", astfel cum se consemnează în Raportul Informativ, din 18.11.1988, întocmit şi semnat olograf de cpt. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x).
Concluzionând, apreciază recurentul că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii".
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.
Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii, reţinând în esenţă, că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la desfăşurarea unor activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, iar supravegherea, urmărirea şi sancţionarea numitului M.N., care era bănuit "că ar fi ascultat posturi radio intezise", s-au înscris în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.
Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Sub acest aspect se invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Procedând la propria analiză, în limitele legale menţionate, instanţa de control judiciar constată că este incident motivul de nelegalitate invocat, soluţia primei instanţe fiind rezultatul interpretării şi aplicării greşite a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Esenţială pentru stabilirea acestei calităţi de lucrător al securităţii este ca persoana evaluată din acest punct de vedere, să aibă calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii, indiferent de atribuţiile concrete în cadrul acestei instituţii, iar în privinţa intimatului-pârât este necontestat că în perioada de referinţă analizată (anul 1986-1988) avea gradul de locotenent major, respectiv căpitan în cadrul I.J. Brăila, Serviciul 2.
În îndeplinirea acestor atribuţii specifice, instanţa de fond a reţinut că pârâtul l-a chemat spre audiere pe numitului M.N. care era bănuit "ascultă posturi radio interzise", avertizându-l că există sesizarea, pârâtul neluând măsuri intruzive la adresa persoanei respective.
Înalta Curte nu împătăşeşte această opinie având în vedere că, în calitate de locotenent major, respectiv căpitan, intimatul-pârât a activat în cadrul I.J. Brăila, Serviciul 2, a participat la instrumentarea dosarului x, a semnat olograf Raportul din 07.07.1986 din cuprinsul căruia reiese că "Din informaţiile pe care le deţinem cu privire la M. N./…/de profesie electrician la Întreprinderea de Exploatare a Conductelor Magistrale gaz Metan Mediaş - regionala Bacău - Formaţia Operativă gaz Metan Brăila, neîncadrat politic, rezultă că acesta audiază şi colportează faţă de colegii de muncă ştirile transmise de posturile de radio reacţionare din străinătate.
Raportez că numitul M. N. nu este cunoscut în evidenţele de securitate.
Pentru clarificarea preocupărilor şi poziţiei celui amintit mai sus, propun lucrarea în supraveghere informativă.", (dosar nr. x, fila x).
Dirijarea reţelei informative de către intimatul-pârât este dovedită de existenţa la dosar a notelor informative furnizate de sursele "B." şi "C." aflate în dosar nr. x la filele x.
Totodată, din Raportul din 15.07.1986, întocmit şi semnat olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2, reiese propunerea de avertizare:
"La 24 iunie 1986 sursa B. sesizează faptul că numitul M. N./…/obişnuieşte să audieze la domiciliu şi să comenteze apoi, în mod repetat, la locul de muncă, în prezenţa colegilor de serviciu, ştirile transmise de postul de radio denigrator D..
/…/Astfel, în discuţiile purtate pe marginea acestor emisiuni, a încercat să argumenteze faptul că condiţiile de viaţă şi nivelul de trai din ţara noastră ar fi inferioare celor din ţările occidentale unde, din afirmaţiile lui, s-ar asigura posibilităţi superioare de realizare membrilor societăţii, cât şi mai multe drepturi şi libertăţi, comparativ cu cele din ţara noastră.
În baza celor audiate a încercat să dea şi explicaţii tendenţioase unor fenomene socio-economice, potrivit cărora actuala situaţie s-ar datora faptului că ţara ar fi înglodată în datorii, că totul s-ar da la export, situaţie ce ar explica lipsa de produse agro-alimentare de pe piaţa noastră.
Atunci când era contrazis, manifesta consecvenţă în susţinerea ideilor sale duşmănoase sistemului nostru socialist, afirmând că cei de la D.ar prezenta adevărul, în timp ce emisiunile noastre de radio, cât şi presa românească, după părerea lui, ar dezinforma.
Fiind audiat şi numitul M. N., acesta, prin declaraţie scrisă, recunoaşte aspectele reţinute în sarcină, îşi dă seama de gravitatea faptelor comise şi pericolul pe care-l prezintă asemenea preocupări, atât pentru persoana sa, cât şi de infectare ideologică a membrilor colectivului de muncă unde îşi desfăşoară activitatea.
Faţă de cele raportate, în vederea curmării unor asemenea preocupări, prevenirea degenerării lor în infracţiunea de propagandă duşmănoasă şi infestării ideologice necorespunzătoare a persoanelor din anturaj, propunem a se aproba avertizarea numitului M. N./…/", (dosar nr. x, f. x); măsura avertizării fiind pusă în executare, aspect ce rezultă din documente olografe, întocmite şi semnate de către pârât (Nota ofiţerului pe Informare, din 08.12.1986, întocmită şi semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x); Nota ofiţerului pe Notă Informativă, din 03.02.1987, întocmită şi semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x); Notă de analiză, din 12.07.1987, întocmită şi semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x); Nota ofiţerului pe Notă Informativă, din 08.04.1988, întocmită şi semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x); Notă de analiză, din 27.05.1988, întocmită şi semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. x).
Ulterior punerii în executare a măsurii avertizării, tot intimatul-pârât a fost acela care a propus ca persoana urmărită informativ să fie menţinută în supraveghere informativă (Notă de analiză, din 22.07.1988, întocmită şi semnată olograf de lt. maj. A., I.J. Brăila, Serv. 2 (dosar nr. x, f. xv).
Este de remarcat şi Raportul Informativ, din 18.11.1988, întocmit şi semnat olograf de cpt. A., I.J. Brăila, Serv. 2, document în care se consemnează:
"La data de 18.11.1988 s-a discutat cu sursa C. privitor la numitul M. N./…/Sursa a informat că cel în cauză, la locul de muncă, după măsura de avertizare luată de organul de securitate, nu mai face comentarii pe marginea ştirilor transmise la posturile de radio reacţionare./…./Din discuţie nu au rezultat aspecte de interes operativ.
N.O. (nota ofiţerului, n.n.): M. N. - persoană în atenţie. Sursa a primit sarcina ca şi pe viitor să ne informeze în legătură cu activitatea şi comportamentul celui în cauză." (dosar nr. x, f. x).
Înalta Curte constată, că, în speţă, măsurile propuse de pârât şi acţiunile întreprinse pentru îndeplinirea acestora, se încadrează în categoria activităţilor care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului stipulate de Constituţia României de la acea dată, precum şi de normele internaţionale la care România era parte.
Astfel, înscrisurile depuse la dosarul primei instanţe demonstrează, cu prisosinţă, că acţiunile întreprinse de către pârât pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată, protejat normativ şi în perioada anterioară anului 1989.
Or, aprecierile asupra activităţii persoanei urmărite sunt dublate şi de informaţiile corespunzătoare, de măsurile întreprinse şi solicitate de pârât, ceea ce a determinat constatarea faptului că sunt îndeplinite cerinţele impuse de textul de lege.
Simpla obţinere şi mai ales, folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o încălcare a dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Nu prezintă relevanţă dacă informaţiile obţinute şi prelucrate de către recurent au determinat sau nu îngreunarea situaţiei persoanei urmărite, sau dimpotrivă, au condus la concluzia că aceasta nu avea opinii critice la adresa regimului comunist, importantă fiind, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurent, în viaţa privată a persoanei urmărite.
În altă ordine de idei, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofiţer al Securităţii să fi desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.
Se constată că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat şi supus spre aprobare anumite măsuri şi persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliţie politică să vizeze încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Prin urmare, toate activităţile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, respectiv faptul că intimatul-pârât a participat în mod activ în cazul numitului M.N. la aprobarea avertizării şi respectiv punerea în executare a măsurii avertizării, precum şi "să semnaleze organelor de securitate dacă se mai comentează ştirile trasnmise de posturile de radio reacţionare din străinătate şi dacă eventual la locul de muncă mai sunt şi alte elemente cu asemenea preocupări", demonstrează caracterul profund abuziv al acţiunilor desfăşurate de organele de securitate, cu participarea directă a intimatului-pârât, apte prin efectul lor de a limita şi afecta nejustificat dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertate de exprimare şi conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că intimatul-pârât nu se poate apăra invocând natura activităţii desfăşurate în baza raporturilor de serviciu, având în vedere că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist", care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".
Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (spre exemplu, în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti", şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".
În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere reglementarea convenţională şi constituţională a dreptului la viaţă privată şi a dreptului la exprimare, în vigoare la momentul evenimentelor, norme pe care intimatul-pârât în calitatea pe care o avea şi de care se prevalează în apărare, trebuia să le dea eficienţă, în sensul garantării şi respectării în concret a celor două drepturi fundamentale ale omului.
Prin urmare, activităţile desfăşurate de intimatul-pârât în calitate de locotenent major, respectiv căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean Brăila se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi în consecinţă se va constata calitatea acestuia de lucrător al securităţii.
Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite cererea dedusă judecăţii şi va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 708 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în tot sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată calitatea de lucrător al securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.