Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin sentinţa civilă nr. 15099 din 23.12.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 Judecătoria Constanţa a admis plângerea contravenţională formulată de petenta A. şi a anulat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x din data de 14.10.2021, întocmit de intimatul Primarul Municipiului Constanţa.
2. Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 812 din 29 iunie 2023 Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 15099/23.12.2022 pronunţată de Judecătoria Constanţa în contradictoriu cu intimata A., a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x din data de 14.10.2021, ca nefondată.
3. Cererea de revizuire formulată
Prin cererea depusă la data de 1.08.2023 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, A. a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ., cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 812 din 29 iunie 2023 a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii s-a arătat că aceasta vizează dispozitivul şi considerentele deciziei de admitere a apelului, care încalcă grav prevederile art. 6 paragrafele l, 2 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi locuinţei oricărei persoane fizice, în strânsă corelare cu obligaţia organelor puterii de stat şi a entităţilor publice locale de a apăra aceste norme fundamentale fără abuz de putere conform normelor imperative ale însăşi Constituţiei.
Prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenţie este aplicabilă şi în cazul faptelor sancţionate contravenţional în dreptul intern şi atrage răsturnarea sarcinii probei în cazul litigiilor contravenţionale de la contravenient la agentul constatator. În aceste condiţii, persoana sancţionată contravenţional nu trebuie să facă proba nevinovăţiei sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligaţia de a proba existenţa faptei, identitatea persoanei care a săvârşit-o şi nevinovăţia acesteia.
Instanţa de apel, contrar normelor C.E.D.O. privind prezumţia de nevinovăţie, a reţinut drept temei legal dispoziţiile art. 249, art. 470 şi următoarele C. proc. civ., dar a încălcat şi a înlăturat de la aplicare prevederile deciziei R.I.L. nr. 9/2020 şi ale art. 7 din O.G. nr. 27/2001.
În susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., revizuenta a arătat că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile legale care garantau dreptul său fundamental la apărare, prin necitare şi necomunicarea actelor de procedură. Astfel, prin încheierea din 20 iunie 2023 se consemnează lipsa părţilor, dar procedura legal îndeplinită, precum şi faptul că "deşi legal citată intimata nu a formulat întâmpinare".
In acest caz instanţa era obligată să aplice dispoziţiile art. 6 par. 3 lit. d) coroborat cu art. 6 par. I din Convenţie, întrucât în nicio fază procesuală reclamantei nu i s-a dat ocazia să adreseze întrebări martorilor absenţi în faza cercetării judecătoreşti, iar instanţa de apel trebuia să amâne cauza şi să dispună citarea martorilor solicitaţi şi neaudiaţi la fond . De asemenea, reclamanta a luat cunoştinţă de pe portalul instanţelor de termenul stabilit, iar cererea sa de amânare pentru lipsă de apărare a fost respinsă, în mod nelegal, ca nedovedită, deşi instanţa trebuia să observe necitarea părţii.
În opinia revizuentei, art. 30 din H.C.L. nr. 77/2021 nu poate viza locuinţa/domiciliul persoanei fizice, iar prin hotărârea Î.C.C.J. depusă la dosar se stabileşte modalitatea legală în care trebuie luate în considerare sesizările/reclamaţiile referitoare la drepturile fundamentale/constituţionale ale persoanelor. Prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenţie este aplicabilă şi în cazul faptelor sancţionate contravenţional în dreptul intern şi atrage răsturnarea sarcinii probei în cazul litigiilor contravenţionale. În aceste condiţii, persoana sancţionată contravenţional nu trebuie să facă proba nevinovăţiei sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligaţia de a proba existenţa faptei, identitatea persoanei care a săvârşit-o şi vinovăţia acesteia .
A mai precizat revizuenta că, potrivit dispoziţiilor noului C. proc. civ., trebuie avut în vedere şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, raportat la situaţia litigioasă deja lămurită în primul litigiu.
Deşi a fost legal citat, intimatul Primarul Municipiului Constanţa nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.
La termenul din data de 14 decembrie 2023 s-a dispus citarea revizuentei cu menţiunea de a indica hotărârea judecătorească a cărei autoritate de lucru a fost încălcată de către Tribunalul Constanţa prin pronunţarea hotărârii atacate cu revizuire, iar aceasta a răspuns solicitării instanţei depunând extrasul publicat pe site-ul www.x.ro., privind decizia nr. 1780 din 2 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza GAL împotriva României.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să-şi desfiinţeze propria hotărâre, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi să procedeze la o nouă judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere", singura excepţie de la această regulă fiind situaţia reglementată de alin. (2) al textului de lege enunţat, respectiv cea în care se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.
În acest context, pentru cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine instanţei care a pronunţat decizia nr. 812 din 29 iunie 2023, astfel încât Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale invocate din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal .
În privinţa cererii de suspendare a executării deciziei ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, Înalta Curte constată că revizuenta nu a prezentat o motivare circumstanţiată a acesteia şi s-a limitat la a indica dispoziţiile art. 512 C. proc. civ.. De asemenea, dată fiind şi limitarea în timp a efectelor pe care o eventuală admitere a cererii de suspendare le-ar fi putut produce, Înalta Curte va respinge cererea formulată având în vedere soluţionarea cererii de revizuire la acelaşi termen de judecată.
Analizând cel de-al doilea motiv de revizuire invocat - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta are în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea principiului menţionat.
De asemenea, trebuie precizat că pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, de aceeaşi instanţă sau de către instanţe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat. Dacă, din diferite motive, partea interesată nu a invocat o astfel de excepţie, judecat situaţia creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
Totodată, existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, este condiţia fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat.
Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Aşadar, se impun a fi analizate cu prioritate condiţiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Prima condiţie are în vedere existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice, pronunţate asupra aceleiaşi chestiuni de drept şi în contradictoriu cu aceleşai părţi.
În opinia revizuentei, hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de decizia nr. 812 din 29 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, iar pe de altă parte decizia nr. 1780 din 2 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 şi hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza GAL împotriva României.
Revizuenta s-a limitat însă, la a invoca "efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, raportat la situaţia litigioasă deja lămurită în primul litigiu", fără a indica, în concret, pretinsele considerente sau dispoziţii contradictorii care să poată fi verificate de instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac. Decizia atacată cu revizuire soluţionează definitiv plângerea contravenţională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de art. 30 din H.C.L. Constanţa nr. 77/2021, pe când decizia Î.C.C.J. nr. 1780 din 2 aprilie 2019 vizează anularea unui raport de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate, emis pe numele unei persoane fizice, alta decât revizuenta, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 176/2010. De asemenea, prin hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza GAL împotriva României s-a constatat existenţa unei încălcări a dispoziţiilor art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie.
Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinţei identităţii de părţi în cauzele soluţionate prin deciziile anterior menţionate, neputându-se vorbi nici despre identitate de obiect şi cauză, care implică existenţa unei identităţi de fapte şi de reguli de drept aplicabile acestora.
În acest context, se apreciază că nu este admisibilă invocarea contrarietăţii de hotărâri şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei decizii de speţă, respectiv a unei decizii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme hotărârile indicate în cuprinsul cererii de revizuire soluţionează situaţii juridice distincte şi produc efecte juridice diferite, între părţi străine de prezentul litigiu.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că susţinerile revizuentei reprezintă veritabile critici de nelegalitate aduse hotărârii atacate, aceasta urmărind, în realitate, obţinerea unei rejudecări a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, ceea ce excedează cadrului procesual al revizuirii.
Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor de admisibilitate anterior examinate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de A. împotriva deciziei nr. 812 din 29 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.
Respinge cererea de suspendare.
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată din oficiu.
Declină în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. formulată de A. împotriva aceleiaşi decizii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în privinţa soluţiei pronunţate asupra cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Fără cale de atac în privinţa soluţiei pronunţate asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. .
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.