Şedinţa publică din data de 13 mai 2024
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea recurată
Prin decizia nr. 2364 din 15 noiembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2082A din 14 iulie 2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.
În motivare, Înalta Curte a reţinut că în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire s-a solicitat, a fost analizată şi reţinută autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1401 din 21 martie 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuenta A. a declarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2024.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Prin memoriul de recurs, recurenta-revizuentă susţine că decizia recurată este nelegală, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta consideră că instanţa de revizuire a reţinut în mod eronat în decizia recurată, faptul că "în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, examinând apelul declarat de apelanta METROREX S.A. a ţinut cont de problemele de drept dezlegate prin decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal".
Arată că, în realitate, Tribunalul Bucureşti nu a ţinut cont de decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, ci a reinterpretat-o într-o maniera proprie, a adăugat la aceasta propriile concluzii, schimbând efectele pe care Curtea de Apel Bucureşti le-a urmărit a le produce prin pronunţarea deciziei anterior menţionate, astfel ca nu se poate concluziona că aceasta instanţă s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti s-a limitat doar la a afirma ca a reţinut autoritatea de lucru judecat a deciziei Curţii de Apel Bucureşti, însă în cadrul soluţionării dosarului având ca obiect contestaţie la executare a schimbat sensul celor reţinute prin decizia anterior menţionată, a adăugat deciziei data de 21 martie 2019, încercând să îşi justifice raţionamentul profund nelegal adoptat, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat invocată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în decizia recurată că "în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată şi reţinută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019", fără sa observe faptul ca principiul autorităţii lucrului judecat trebuia aplicat în mod efectiv şi fără a schimba sensul aspectelor intrate in puterea lucrului judecat printr-o maniera de interpretare proprie, străina de aspectele reţinute in decizia Curţii de Apel Bucureşti.
3. Apărările părţilor
Intimata Metrorex S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Prin întâmpinare, intimata arată că în mod legal şi temeinic instanţa de revizuire a apreciat că decizia atacată nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., pentru a fi incidente dispoziţiile referitoare la revizuire.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând recursul dedus judecăţii, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate şi la prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru cele ce urmează:
Prin criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.
Examinând criticile dezvoltate în susţinerea recursului, în sensul că instanţa de revizuire a interpretat în mod greşit prevederile art. 431 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 430 alin. (2) şi prin raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se circumscriu în realitate motivului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 din C. proc. civ., potrivit căruia:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".
Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât sub aspectul efectului negativ, cât şi al celui pozitiv al lucrului judecat, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 din C. proc. civ.
Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii.
În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).
Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).
Se reţine că, în cauză, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei nr. 2082A din data de 14 iulie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de recurs; revizuenta a solicitat revizuirea considerând că hotărârile puse în discuţie sunt contrare din perspectiva datei de la care trebuie să se calculeze actualizarea debitului la care societatea Metrorex S.A. a fost obligat.
Înalta Curte, realizând propria verificare a celor două hotărâri pretins contrare, constată că în considerentele deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă au fost analizate, raportându-se la decizia nr. 1401 din 21 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aspectele pe care recurenta-revizuentă le susţine ca fiind contrare, respectiv cele referitoare la data de la care se calculează dobânda legală şi actualizarea debitului cu indicele de inflaţie.
Înalta Curte, aşa cum a reţinut şi instanţa de revizuire, constată că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei decizii, ci dimpotrivă, a valorificat-o, în condiţiile în care aspectul litigios (data de la care se aplică creanţei actualizarea cu inflaţia) a fost consemnat şi rezolvat în actul jurisdicţional anterior, ceea ce înseamnă că el nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanţei, impunându-se noii judecăţi ca un "dat" ce nu poate fi ignorat.
Aşadar, instanţa de revizuire, în mod judicios a constatat că, în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată şi reţinută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În acest context, nu se poate susţine că există posibilitatea reverificării dezlegărilor date în cea de-a doua cauză şi prin intermediul revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri.
De altfel, cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu o cale de reformare, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.
Cu alte cuvinte, instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a valorificat autoritatea de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căreia instanţa de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.
În caz contrar, s-ar încălca tocmai autoritatea de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce nu poate fi primit.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 2364 din 15 noiembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.