Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pârâtului A. - judecător în cadrul Judecătoriei x pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.
În motivarea acţiunii, s-a arătat, în esenţă, că faptele domnului judecător concretizate în amânarea succesivă a pronunţării, într-un număr de aproximativ 400 dosare, pentru perioade cuprinse între 17 zile şi 10 luni, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.
Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 22J din 1 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A.-judecător în cadrul Judecătoriei x şi, în baza art. 273 alin. (1) |lit. a) din Legea nr. 303/2022, a aplicat domnului judecător sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din acelaşi act normativ.
În motivare, sub aspectul situaţiei de fapt, s-a constatat că în perioada 01.01.2022-31.12.2022, domnul judecător A. a rulat 4027 dosare, a pronunţat 979 dosare şi a redactat 927 dosare, având o operativitate de 85,5%; în perioada 01.01.2023-10.07.2023, domnul judecător a rulat 3029 dosare, a pronunţat 755 dosare şi a redactat 937 dosare.
Din datele statistice, a reieşit că domnul judecător a avut cel mai mare număr de dosare pronunţate în anul 2022, respectiv 979 dosare, următorii judecători în ordinea numărului de dosare pronunţate fiind B. - 957 dosare, C. - 908 dosare. D. - 894 dosare şi E. - 830 dosare.
De asemenea, în anul 2023, domnul judecător figurează cu cel mai mare număr de dosare pronunţate, şi anume 755 dosare; următorii judecători, în ordinea numărului de dosare pronunţate, fiind B. - 661 dosare, F. - 598 dosare, G. şi H. - 559 dosare.
În cursul anului 2023, domnul judecător a participat la 13 şedinţe de judecată, în calitate de judecător de permanenţă, iar, în cursul anului 2022, acesta a participat la 4 şedinţe de permanenţă.
Analizând comparativ amânările de pronunţare dispuse de ceilalţi judecători din cadrul secţiei civile, s-a constatat că aceştia au avut două sau trei amânări de pronunţare a câte 15 zile fiecare, existând situaţii în care complexitatea cauzei a determinat acordarea a patru până la şase amânări de pronunţare.
Din perspectiva modalităţii de lucru, s-a observat că, în majoritatea dosarelor în care a dispus amânarea pronunţării pe o perioadă îndelungată, domnul judecător a redactat hotărârea concomitent cu pronunţarea.
La data finalizării cercetării disciplinare, domnul judecător A. nu mai avea dosare în care să fi fost amânată pronunţarea şi toate dosarele au fost redactate.
Instanţa disciplinară a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.
Sub aspectul laturii obiective, cu referire la art. 6 şi art. 396 alin. (1) din C. proc. civ., s-a constatat că starea de fapt rezultată din probe face dovada că domnul judecător a uzitat de instituţia amânării de pronunţare în foarte multe cauze ce i-au fost repartizate spre soluţionare, şi nu doar cu titlu de excepţie, de natură să afecteze grav drepturile persoanelor implicate în procedurile judiciare referitoare la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi a determina în mod nepermis de mult durata procedurilor judiciare.
Astfel, în perioada 1 ianuarie 2022 - 31 mai 2023, din cele 757 dosare în care domnul judecător a dispus amânarea pronunţării, într-un număr de aproximativ 400 de cauze a fost amânată pronunţarea cu depăşirea termenului legal de 15 zile, durata de timp cu care s-a depăşit fiind cuprinsă între 3 şi 350 de zile.
Acest mod de lucru a avut ca efect prelungirea procedurii judiciare cu durate considerabile, creându-se premisele nesocotirii dreptului părţilor la un proces echitabil, pârâtul judecător dispunând amânarea succesivă a pronunţării, inclusiv în dosare care presupuneau soluţionarea cu celeritate.
În raport de numărul foarte mare de dosare în care domnul judecător a dispus amânarea pronunţării, cu depăşirea termenelor prevăzute de lege şi de frecvenţa cazurilor în care a uzitat de această instituţie, secţia a apreciat că au fost afectate drepturile procesuale ale părţilor privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Aceasta deoarece, în intervalul de timp în care cauzele s-au aflat la judecător pentru deliberare, procedurile judiciare au fost întrerupte, împrejurare ce a determinat temporizarea soluţionării cauzelor.
Secţia nu a reţinut apărarea domnului judecător, în sensul existenţei unui volumul mare de activitate şi a unui grad ridicat de complexitate a cauzelor, apreciind că tocmai modul de lucru adoptat de către acesta şi lipsa de diligentă în gestionarea şedinţelor de judecată au generat creşterea volumului de activitate, precum şi efortul depus pentru îndeplinirea responsabilităţilor profesionale.
În consecinţă, volumul de activitate înregistrat de domnul judecător, deşi considerabil, nu justifică, în mod obiectiv, nerespectarea dispoziţiilor referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor, însă prezintă relevanţă din perspectiva individualizării sancţiunii disciplinare.
Secţia a reţinut că nu au existat circumstanţe reale sau personale de natură a afecta îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu şi de a înlătura, astfel, caracterul culpabil al faptelor ori de a justifica modul defectuos de lucru.
Sub aspectul laturii subiective, secţia a constatat că vinovăţia pârâtului judecător în săvârşirea faptei este dovedită şi rezultă din modul în care acesta a înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor legale ce se impuneau pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor expuse mai sus, precum şi din modul în care acesta a înţeles să-şi gestioneze activitatea.
În raport de argumentele de fapt şi de drept expuse pe larg anterior, secţia a reţinut că nerespectarea dispoziţiilor procedurale anterior citate are un caracter imputabil pârâtului, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrise unei culpe scuzabile, fiind întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 273 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, motiv pentru care a fost admisă acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului judecător.
La individualizarea sancţiunii, secţia a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptei săvârşite de pârâtul judecător.
Din perspectiva individualizării sancţiunii, prezintă relevanţă faptul că după începerea cercetării disciplinare domnul judecător s-a mobilizat şi a soluţionat dosarele în care era dispusă amânarea pronunţării, aspect care demonstrează că acesta a conştientizat importanţa responsabilităţilor profesionale care îi revin din perspectiva statutului deţinut.
S-a avut în vedere şi împrejurarea că domnul judecător a pronunţat cel mai mare număr de hotărâri din cadrul instanţei şi că domnul judecător nu a mai fost sancţionat disciplinar, împrejurare ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligaţiilor profesionale până la acest moment.
Ca urmare, secţia a apreciat că se impune aplicarea faţă de domnul judecător a sancţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022, constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din acelaşi act normativ.
Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
Împotriva hotărârii de sancţionare disciplinară, domnul judecător a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, respingerea acţiunii disciplinare, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii disciplinare, sub aspectul laturii subiective, lipsind vinovăţia.
În motivarea căii de atac, domnul judecător a subliniat că amânările de pronunţare ce îi sunt imputate au fost determinate de volumul foarte mare de activitate al instanţei unde funcţionează.
Astfel, domnul judecător a făcut referire la datele statistice din care rezultă că în cursul anilor 2022 şi 2023, până în data de 10 iulie 2023, a pronunţat cele mai multe hotărâri dintre judecătorii secţiei civile, cu complexitatea totală cea mai mare, valori ce sunt considerabil mai mari decât cele ale colegilor, depunând dovezi/înscrisuri în acest sens.
A susţinut că depăşirea termenelor de pronunţare şi motivare este singurul aspect care grevează în mod semnificativ calitatea activităţii profesionale, pentru că a preferat să nu facă rabat de la deliberarea bazată pe aprecierea completă şi motivată asupra tuturor probelor şi având în vedere toate motivele şi apărările părţilor, demersuri care necesită o durată de timp care de cele mai multe ori nu a fost disponibilă, tocmai din cauza încărcăturii prea mari de dosare.
A combătut cele reţinute în decizia de sancţionare referitoare la dosarele în care a amânat pronunţarea succesiv, apreciind că întârzierile nu îi sunt imputabile, pentru că a depus efort susţinut, având toate hotărârile redactate la momentul pronunţării, pentru a nu mai întârzia suplimentar părţile. Încărcătura cu care s-a confruntat în perioada de referinţă s-a datorat unor factori externi, cum a detaliat, respectiv încărcătura instanţei.
Secţia nu s-a pronunţat asupra apărării sale, în raport de Hotărârea nr. 2040/2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit un număr de 40 de cauze lunar tocmai pentru ca judecătorul să aibă timpul necesar pentru realizarea unui act de justiţie de calitate, având în vedere că domnul judecător a avut şi peste 120 de dosare pe o şedinţă.
Referitor la calitatea hotărârilor, domnul judecător a arătat că din totalul de 983 hotărâri pronunţate în anul 2022, au fost exercitate căi de atac doar faţă de 88 dintre acestea, iar rata de soluţionare a dosarelor în anul 2022 se încadrează în limitele calificativului "eficient", în condiţiile în care doar doi judecători ai secţiei civile se încadrează în calificativul "foarte eficient", patru judecători, inclusiv domnul judecător, în calificativul "eficient", iar ceilalţi judecători ai secţiei în calificativele "suficient" şi "insuficient", după cum rezultă din înscrisurile ataşate.
Domnul judecător a arătat că secţia nu a ţinut cont de anumite aspecte care înlătura vinovăţia sa, cum ar fi faptul că la nivelul instanţei unde îşi desfăşoară activitatea au existat complete fără judecător titular, la care a asigurat permanenţa. Ulterior lunii mai 2023, când au fost numiţi în funcţie 7 judecători noi, a rezultat o scădere semnificativă a volumului de muncă.
Domnul judecător a învederat argumente de natură medicale, respectiv a suferit de Covid în 2022, iar ulterior de sindromul postcovid, cu simptome persistente mai mult timp după infecţie. De asemenea, a făcut referire la faptul că este tatăl a doi copii mici, de 1 an şi jumătate şi respectiv 5 ani, la data exercitării acţiunii disciplinare.
Domnul judecător a solicitat respingerea acţiunii disciplinare exercitate împotriva sa, arătând că la data finalizării cercetărilor pronunţase şi redactase toate dosarele soluţionate; aşadar, ulterior datei de 10.07.2023, nu a mai avut nicio hotărâre de pronunţat sau de motivat şi nu a mai înregistrat în nici o cauză vreo depăşire a termenului de pronunţare sau de motivare, hotărârile fiind toate amânate cel mult o singură dată, pentru un termen în majoritatea cazurilor mai mic de 15 zile, şi tot în majoritatea cazurilor hotărârile fiind motivate şi închise în ziua pronunţării.
În prezent, la data de 24.11.2023, domnul judecător figura în ECRIS cu 1012 hotărâri pronunţate în anul 2023, următorii judecători având, în ordine, 845 hotărâri, 825 hotărâri, 816 hotărâri, 789 hotărâri, 774 hotărâri, 728 hotărâri etc, deci chiar şi cu aproape 300 de hotărâri mai mult decât alţi judecători cu o vechime şi o continuitate în instanţă de cel puţin 2 ani.
Apărările formulate de părţi
Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, apreciind că sunt nefondate criticile şi apărările formulate în memoriul de recurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Cu titlu preliminar, se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.
Analizând recursul declarat în cauză, în raport cu aspectele invocate de recurentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prin hotărârea atacată, s-a reţinut că probele administrate fac dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, în ceea ce îl priveşte pe domnul judecător A..
Aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, mai sus redate, sub aspectul laturii obiective, instanţa disciplinară a reţinut situaţia de fapt descrisă, respectiv că s-a probat încălcarea, în mod repetat, de către domnul judecător a dispoziţiilor referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa disciplinară a constatat că fapta domnului judecător a fost săvârşită cu vinovăţie, ce rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor expuse în hotărârea recurată.
S-a reţinut că numărul foarte mare de dosare în care domnul judecător A. a dispus amânarea pronunţării în cauzele exemplificate pe larg, frecvenţa cazurilor în care a apelat la această instituţie conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a pârâtului faţa de acţiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.
Au fost înlăturate apărările domnului judecător, legate de existenţa volumului mare de activitate şi a unui grad ridicat de complexitate a cauzelor, cu motivarea că tocmai modul de lucru adoptat de către acesta şi lipsa de diligentă în gestionarea şedinţelor de judecată au generat creşterea volumului de activitate, precum şi efortul depus pentru îndeplinirea responsabilităţilor profesionale.
Prin comparaţie cu activitatea colectivului din aceeaşi instanţă, s-a apreciat că volumul de activitate înregistrat de domnul judecător A. a fost unul considerabil, fără însă a jusitifica, în mod obiectiv, nerespectarea dispoziţiilor referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
Aceste aspecte au dus la concluzia secţiei că nu au existat circumstanţe reale sau personale de natură a afecta îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu şi de a înlătura, astfel, caracterul culpabil al faptelor ori de a justifica modul defectuos de lucru
Împrejurarea că domnul judecător a avut un volum de activitate considerabil, precum şi efortul substanţial depus de domnul judecător care, după începerea cercetării disciplinare, s-a mobilizat pentru a soluţiona toate dosarele aflate în amânări de pronunţare şi pentru a diminua efectele negative ale nerespectarii obligaţiilor profesionale, au fost avute în vedere de instanţa disciplinară la individualizarea sancţiunii aplicate.
Realizând propria apreciere asupra condiţiilor prescrise de lege pentru angajarea răspunderii disciplinare a domnului judecător sub aspectul săvârşirii abaterii prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine următoarele:
Potrivit acestei dispoziţii legale, "Constituie abateri disciplinare: (…) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;".
Într-adevăr, potrivit art. 265 din Legea nr. 303/2022 "Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar, contravenţional şi penal, în condiţiile legii", iar art. 5 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevede, printre altele, că judecătorii au următoarele îndatoriri: să asigure, prin activitatea desfăşurată, aplicarea legii; să respecte prevederile legale şi cele ce rezultă din regulamente; să dea dovadă de competenţă profesională, precum şi să soluţioneze într-un termen rezonabil cauzele deduse judecăţii.
Sub aspectul laturii obiective, abaterea disciplinară anterior citată constă în neîndeplinirea obligaţiei de a soluţionarea cu celeritate a cauzelor sau întârziere repetată în efectuarea lucrărilor, iar sub aspectul laturii subiective trebuie ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, cu excluderea unor cauze de natură a exonera magistratul de răspundere disciplinară.
În cauza supusă judecăţii, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt, aşa cum a fost pe larg expusă în hotărârea recurată, respectiv numărul mare de dosare în care a fost amânată pronunţarea perioade mari de timp, cum ar fi: cinci luni, şase luni, şapte luni, opt luni sau zece luni, aspecte ce nu au fost contestate de părţi.
În egală măsură, Înalta Curte va ţine cont şi de apectele particulare ale cauzei, şi anume că datele statistice au relevat că domnul judecător a avut cel mai mare număr de dosare pronunţate în anul 2022, respectiv 979, iar următorii judecători din cadrul aceleiaşi instanţei au avut un număr mai mic, respectiv: 957, 908, 894 şi 830.
În anul 2023, domnul judecător a pronunţat cele mai multe dosare, respectiv un număr de 755, prin comparaţie cu colegii, care au soluţionat mai puţine: 661, 598, 559; de asemenea, a participat la 13 şedinţe suplimentare, în calitate de judecător de permanenţă.
Din datele statistice comunicate de conducerea Judecătoriei x, a reieşit că domnul judecător A. a amânat pronunţarea în 757 dosare, iar în aproximativ 400 de dosare amânările de pronunţare au depăşit termenul de 15 zile, cea mai mare amânare de pronunţare fiind de aproximativ 10 luni.
Cu toate acestea, în majoritatea dosarelor în care a dispus amânarea pronunţării pe o perioadă îndelungată, domnul judecător a redactat hotărârea concomitent cu pronunţarea, pentru a nu prejudicia părţile, aşa cum a detaliat în concluziile orale puse în faţa Completului de 5 judecători, cu ocazia soluţionării prezentului recurs.
În plus, în continuarea efortului de a depăşi întârzierile în soluţionarea cu celeritate a cauzelor, la data finalizării cercetării disciplinare, domnul judecător A. soluţionase toate dosarele în care amânase pronunţarea, hotărârile fiind redactate şi comunicate părţilor.
Ca urmare, având în vedere circumstanţele factuale dovedite, Înalta Curte constată caracterul neimputabil al întârzierilor în soluţionarea cu celeritate a cauzelor cu care a fost învestit şi pentru care a fost cercetat domnul judecător, apreciind, sub aspectul laturii subiective, că fapta acestuia poate fi circumscrisă unei culpe scuzabile, care nu este de natură a atrage răspunderea disciplinară.
În acest sens, se reţine ca fiind fondată critica formulată prin memoriul de recurs, referitoare la volumul foarte mare de activitate datorat lipsei de personal a instanţei (ceea ce s-a materializat în şedinţe suplimentare de judecată), complexitatea cauzelor soluţionate şi modul specific de lucru în procedura de redactare a hotărârilor (pronunţarea cauzei concomitent cu redactarea hotărârii judecătoreşti); toate aceste împrejurări de fapt, necontestate de părţi, care au dus întârzieri în soluţionarea cu celeritate a cauzelor, constituie împrejurări obiective exoneratoare de răspundere şi de înlăturare a caracterului imputabil al întârzierilor înregistrate.
În această apreciere asupra cauzei pendinte, Înalta Curte are în vedere circumstanţele particulare; pe de-o parte, că domnul judecător nu a mai fost sancţionat disciplinar anterior în cei peste 10 ani de când îndeplineşte funcţia de judecător, ceea ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligaţiilor profesionale, iar pe de altă parte, că după începerea cercetării disciplinare, domnul judecător a depus eforturi susţinute şi a soluţionat dosarele în care luase măsura amânării de pronunţare, concomitent cu redactarea şi comunicarea respectivelor hotărâri judecătoreşti.
Aşadar, domnul judecător a avut reprezentarea importanţei responsabilităţilor profesionale ce îi revin, fiind reale apărările formulate prin recurs, în sensul că îşi exercită funcţia cu bună-credinţă şi responsabilitate, depunând toate eforturile pentru menţinerea demnităţii şi autorităţii instanţei pe care o reprezintă, iar întârzirile imputate nu reprezintă un mod de lucru, ci o situaţie de excepţie.
În circumstanţele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine că împrejurările obiective anterior redate constituie cauze de înlăturare a caracterului imputabil al întârzierilor înregistrate de domnul judecător în soluţionarea cu celeritate a cauzelor, sens în care, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa hotărârea disciplinară şi, rejudecând, va respinge acţiunea disciplinară ca neîntemeiată, reţinând că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale abaterii disciplinare imputate, întrucât împrejurările obiective exoneratoare de răspundere înlătură caracterul imputabil al întârzierilor înregistrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva Hotărârii nr. 22J din data de 1 noiembrie 2023, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2023.
Casează hotărârea şi, rejudecând, respinge acţiunea disciplinară ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2024.