Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Hotărâre pronunţată în procedură necontencioasă, într-un litigiu având va obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară. Lipsa autorităţii de lucru judecat. Neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Revizuirea
Index alfabetic: condiţii de admisibilitate
- plângere împotriva încheierii de carte funciară
- procedură necontencioasă
C.proc.civ., art. 509 pct. 8, art. 527, art. 535
Legea nr. 7/1996, art. 31 alin. (3)
Fundamentul cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. este reprezentat de necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atât sub forma manifestării sale negative, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, care privesc aceeaşi pricină, situaţie în care remediul procedural constă în anularea celui din urmă act jurisdicţional, cât şi din perspectiva manifestării sale pozitive, când prin hotărârea ulterioară s-a nesocotit existenţa unei dezlegări anterioare, dată într-o pricină purtată între aceleaşi părţi, care are legătură cu soluţionarea celui din urmă litigiu, ipoteză în care instanţa de revizuire poate dispune anularea ultimei hotărâri judecătoreşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Or, hotărârea pronunţată într-un litigiu având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, guvernat, în acord cu prevederile art. 527 C.proc.civ., din punct de vedere al regimului juridic, de regulile din materia procedurii necontencioase judiciare prevăzute de Titlul I al Cărţii a III-a din Codul de procedură civilă nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel cum dispun prevederile art. 535 din acelaşi cod. Aceasta, întrucât plângerile împotriva încheierii de carte funciară reglementate de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 (îndreptate împotriva încheierilor de respingere a cererilor de reexaminare a încheierilor prin care s-a dispus respingerea unei cereri de înscriere în cartea funciară a unui drept privind un imobil) nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci doar verificarea legalităţii încheierii de reexaminare a registratorului-şef din cadrul agenţiei de cadastru şi publicitate imobiliară.
Prin urmare, întrucât o astfel de hotărâre nu este înzestrată cu autoritate de lucru judecat în privinţa aspectelor pe care le tranşează în mod direct ori implicit şi cum actul jurisdicţional anterior continuă să producă depline efecte juridice, nefiind anihilate ori contrazise, cu aceeaşi valoare a autorităţii de lucru judecat, de judecata ulterioară, lipseşte situaţia premisă ori raţiunea promovării căii extraordinare de atac a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, respectiv aceea a nevoii de restabilire a ordinii şi stabilităţii juridice.
I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1395 din 22 mai 2024
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de revizuire
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în data de 17.04.2024, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Mureş, a solicitat anularea sentinţei nr. 865/2021 din 29.10.2021, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/289/2020*, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat stabilit printr-o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă.
A mai solicitat revizuenta şi stabilirea că imobilele din litigiu, respectiv construcţii şi teren aferent, cu vegetaţie forestieră, situate în comuna Ibăneşti, înscris în CF nr. x, nr. cad. 5218/2, constituie proprietatea Statului Român, aflate în administrarea revizuentei, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea cererii, a arătat că sentinţa a cărei revizuire o solicită a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 509 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., în sensul că există hotărâri potrivnice pronunţate de instanţe judecătoreşti, respectiv de Tribunalul Mureş în primă instanţă, de Curtea de Apel Târgu Mureş în apel şi de instanţa supremă în recurs, care au stabilit, cu caracter irevocabil, că imobilul menţionat constituie proprietatea publică a Statului Român şi că este dat în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Mureş, motiv pentru care nu putea să fie intabulat, fără titlu legal, în favoarea UAT Comuna Ibăneşti.
În acest sens, a invocat sentinţa civilă nr. 835 din 30.06.2015, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/289/2006* (nr. anterior x/2012), prin care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A., a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul de cerere privind radierea din cartea funciară nr. x a Comunei Ibăneşti - jud. Mureş a menţiunilor privitoare la evidenţierea proprietăţii intimatei-pârâte SC B. SA, iar pe fondul cauzei a admis, în parte, acţiunea formulată şi precizată, în sensul că a constatat caracterul abuziv şi nelegal al trecerii în patrimoniul Statului Român a imobilului „Complexul Castel Lăpuşna”, compus din construcţii şi teren forestier de 40.627 mp (Parcul castelului de vânătoare Lăpuşna), aşa cum sunt descrise în Monitorul Oficial nr. 121 din 27 mai 1948 şi Monitorul Oficial nr. 140 din 19 iunie 1948: Cap. V - Clădiri rurale: 6 corpuri cu un total de 23 de camere, inclusiv (Castelul Lăpuşna) Cap. VI - Case de vânătoare: un corp cu un total de 12 camere, inclusiv parcul de 4 ha, situat în Comuna Lăpuşna şi Cap. IX - Parcuri: 4,05 ha (situat în Comuna Lăpuşna), fostă proprietate a Regelui Carol al II-lea, astfel cum figurează în procesul-verbal din 10 februarie 1949 încheiat între Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Silviculturii; a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate al Statului Român, dobândit în baza Decretului nr. 38 din 27 mai 1948 şi Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 905 din 19 iunie 1948 asupra imobilului în litigiu, şi a respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.
De asemenea, tribunalul a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta Regia Naţională a Pădurilor şi a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să plătească reclamantului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Revizuenta a invocat şi decizia civilă nr. 35/A din 20.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă în dosarul nr. x/3/289/2006*, prin care s-a dispus respingerea apelurilor declarate de către pârâţii SC B. SA, RNP Romsilva prin Direcţia Silvică Mureş şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei Tribunalului Mureş, precum şi decizia nr. 262 din 10.11.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în dosarul nr. x/1/2016, prin care s-a dispus admiterea recursurilor declarate împotriva deciziei curţii de apel, care a fost casată integral, fiind dispusă trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 429/A din 14.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă în dosarul nr. x/1/2016, s-a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii formulată de către pârâţii SC B. SA şi RNP Romsilva, prin Direcţia Silvică Mureş; admiterea apelurilor pârâţilor SC B. SA şi RNP Romsilva împotriva sentinţei civile nr. 835 din 30.06.2015 a Tribunalului Mureş; respingerea cererii de aderare la apel formulată de reclamant; şi, în consecinţă, a fost schimbată, în parte, sentinţa atacată, în sensul respingerii integrale a acţiunii civile formulate şi precizate, respectiv a fost menţinută sentinţa în ceea ce priveşte soluţia dată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale, autorităţii de lucru judecat şi a cererii reconvenţionale; obligarea reclamantului A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.920 lei, în favoarea pârâtei SC B, SA.
Revizuenta s-a mai referit şi la decizia nr. 567 din 22.02.2018, pronunţată în recurs, în respectiva cauză, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, prin care a fost constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 429/A din 14.11.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă şi obligat recurentul la plata sumei de 11.900 lei către intimata SC B. SA, respectiv a sumei de 9.000 lei către intimata RNP Romsilva, prin Direcţia Silvică Mureş, cu titlu de cheltuieli de judecată.
După prezentarea situaţiei de fapt, revizuenta arată că a formulat prezenta cale de atac dată fiind existenţa unor contradicţii evidente şi vădite între hotărâri judecătoreşti care aduc soluţii potrivnice, precum şi că s-au descoperit înscrisuri doveditoare, din care reiese că ultima hotărâre pronunţată, respectiv sentinţa civilă nr. 865/29.10.2021 a Judecătoriei Reghin, pronunţată în dosarul nr. x/289/2020*, se impune să fie revizuită.
Precizează că soluţionarea acestei cauze, având ca obiect plângere formulată împotriva încheierii OCPI Mureş, în condiţiile Legii nr. 7/1996, a fost supusă unei proceduri necontencioase, soluţionată fără contradictorialitatea între părţi, emitentul încheierii de respingere a cererii de examinare, în speţă OCPI Mureş, nefiind parte şi nici citat în proces.
De asemenea, mai arată şi că nu au fost citaţi la soluţionarea plângerii, ca părţi în proces, nici revizuenta (în calitate de titulară a dreptului de administrare asupra imobilului, respectiv de proprietară a cabanei de vânătoare, edificată din fonduri proprii) şi nici Statul Român (în calitate de titular al dreptului de proprietate publică).
Susţine, aşadar, că, în speţă, sentinţa atacată este potrivnică hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de Tribunalul Mureş, de Curtea de Apel Târgu Mureş şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anterior menţionate, precum şi că aceasta este greşită şi nelegală.
După o nouă expunere a cadrului factual, revizuenta solicită admiterea căii de atac, cu consecinţa anulării sentinţei a cărei revizuire o solicită, ca efect al constatării încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor indicate în cuprinsul cererii de revizuire.
2. Sentinţa împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire
Prin sentinţa civilă nr. 865 din 29.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/289/2020*, Judecătoria Reghin a admis plângerea formulată de petenta Comuna Ibănești și, în consecință, a dispus anularea încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. 1671 din 29.01.2020 emisă de OCPI Mureș - BCPI Reghin şi a încheierii de respingere nr. 22864 din 21.11.2019 emisă de OCPI Mureș - BCPI Reghin; l-a obligat pe OCPI Mureș - BCPI Reghin la intabularea dreptului de proprietate publică al Comunei Ibănești asupra imobilului-teren înscris în CF nr. x Ibănești, nr. cadastral 5218/2.
3. Apărări formulate în cauză
Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ibăneşti a formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În acest sens, a menţionat că, în speţă, nu este îndeplinită cea dintâi cerinţă aferentă motivului de revizuire invocat, respectiv existenţa a două hotărâri judecătoreşti definitive, contradictorii.
Astfel, a precizat că prin nicio hotărâre indicată de către revizuentă nu i s-a atribuit acesteia dreptul de administrare asupra imobilului-teren, care face obiectul sentinţei a cărei revizuire se cere, drept de administrare pe care aceasta nu l-a avut niciodată şi pe care îl cere, în subsidiar.
De asemenea, nu este îndeplinită nici cea de-a doua cerinţă, ca hotărârile opuse să fie pronunţate în acelaşi litigiu, respectiv existenţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză.
Arată că în niciuna dintre hotărârile invocate de revizuentă nu se pot identifica cele trei elemente.
Faţă de solicitarea revizuentei de a se anula în totalitate sentinţa atacată şi de a i se stabili un drept de administrare asupra imobilului-teren ce constituie obiectul sentinţei, arată că înţelege să invoce, la rândul său, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate într-un litigiu anterior, între aceleaşi părţi şi cu acelaşi obiect (prin care partea revizuentă a solicitat, în contradictoriu cu Comuna Ibăneşti, să i se constate dreptul de administrare asupra terenului cu nr. top 5218/2, în suprafaţă de 40.627 mp, intravilan, având categoria de folosinţă fâneţe, înscris în cartea funciară nr. x Ibăneşti).
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2091/2002, Judecătoria Reghin a respins acţiunea, ca nefondată.
De asemenea, Tribunalul Mureş, prin decizia civilă nr. 242 din 09.04.2003, a respins apelul, ca nefondat, iar Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia civilă nr. 1197/R din 21.10.2003, a respins recursul, ca nefondat.
Tot în legătură cu fondul raportului juridic, intimata a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentei, pentru lipsa deţinerii unui drept de administrare asupra imobilului-teren ce face obiectul sentinţei atacate.
În toate procesele purtate, Comuna Ibăneşti a avut calitatea de administrator asupra imobilului-teren, drept de administrare deţinut din anul 1976 şi până la pronunţarea sentinţei atacate, când acesta s-a transformat în drept de proprietate în temeiul legii.
Precizează şi că, în speţă, doar Ministerul Finanţelor poate justifica o eventuală calitate procesuală activă, conform art. 223 C.civ., dată fiind lipsa dreptului de administrare al revizuentei.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Cu titlu prealabil, se constată că cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, deoarece sentinţa a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată sub imperiul acestui act normativ.
Cât priveşte motivele de revizuire invocate, se constată că deşi au fost indicate ca temei al cererii de revizuire şi prevederile art. 509 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., revizuenta s-a limitat doar la a menţiona că „s-au descoperit înscrisuri doveditoare din care reiese că ultima hotărâre pronunţată se impune să fie revizuită”, fără însă a dezvolta susţineri concrete, subsumabile acestui motiv de revizuire, motiv pentru care analiza cererii formulate va fi limitată la cercetarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate aferente motivului de revizuire referitor la contrarietatea de hotărâri, invocat, de asemenea, de către parte, şi în legătură cu care a dezvoltat susţineri subsumabile acestui caz de revizuire.
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Fundamentul cererii de revizuire întemeiate pe aceste dispoziţii legale este reprezentat de necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atât sub forma manifestării sale negative, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, care privesc aceeaşi pricină (având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi), situaţie în care remediul procedural constă în anularea celui din urmă act jurisdicţional, cât şi din perspectiva manifestării sale pozitive (în privinţa acelor litigii născute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018), când prin hotărârea ulterioară s-a nesocotit existenţa unei dezlegări anterioare, dată într-o pricină anterioară, purtată între aceleaşi părţi, care are legătură cu soluţionarea celui din urmă litigiu, ipoteză în care instanţa de revizuire poate dispune anularea ultimei hotărâri judecătoreşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Aşadar, în analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., se impune să se verifice existenţa unei contrarietăţi între dezlegările înzestrate cu autoritate de lucru de judecat din cuprinsul hotărârilor pretins a fi opuse, atât din perspectiva efectului pozitiv, cât şi a celui negativ.
În speţă, se constată că, deşi calea extraordinară de atac a revizuirii a fost promovată în contextul pronunţării a două hotărâri judecătoreşti în dosare diferite, afirmate ca fiind potrivnice, hotărârea a cărei revizuire se solicită - sentinţa nr. 865 din 29.10.2021 a Judecătoriei Reghin - nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât nu se poate proceda la examinarea existenţei unui conflict juridic între statuările din actul jurisdicţional anterior (singurele cărora le este recunoscută autoritatea de lucru judecat) şi soluţia ulterioară, împotriva căreia a fost îndreptată prezenta cale extraordinară de atac.
Astfel, se observă că sentinţa nr. 865/2021 a Judecătoriei Reghin, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată într-un litigiu având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, guvernat, în acord cu prevederile art. 527 C.proc.civ., din punct de vedere al regimului juridic, de regulile din materia procedurii necontencioase judiciare prevăzute de Titlul I al Cărţii a III-a din Codul de procedură civilă.
Aceasta întrucât plângerile împotriva încheierii de carte funciară reglementate de art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 (îndreptate împotriva încheierilor de respingere a cererilor de reexaminare a încheierilor prin care s-a dispus respingerea unei cereri de înscriere în cartea funciară a unui drept privind un imobil, precum în prezenta cauză) nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci doar verificarea legalităţii încheierii de reexaminare a registratorului-şef din cadrul agenţiei de cadastru şi publicitate imobiliară.
Fiind urmată această procedură necontencioasă, hotărârea pronunţată nu are autoritatea lucrului judecat, astfel cum dispun prevederile art. 535 C.proc.civ.
Ca atare, se constată că sentinţa a cărei revizuire se solicită nu este în măsură să opună actului jurisdicţional anterior (decizia civilă nr. 429/A din 14.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă în dosarul nr. x/1/2016, definitivă prin decizia nr. 567 din 22.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă) o autoritate de lucru judecat proprie, pentru ca, în această manieră, să poată fi incidentă o eventuală contrarietate în raport cu dezlegările anterioare, intrate în sfera puterii de lucru judecat şi care, astfel, nu mai pot fi contrazise.
Soluţia este una firească, din moment ce acest aspect rezultă inclusiv din observarea cadrului procesual din respectiva pricină, care nu a presupus participarea revizuentei (rămasă în afara procesului, ca penitus extranei), ci în care a figurat doar intimata din prezentul litigiu, în calitate de petentă.
Or, distinct de aspectul că pricina în care a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire se solicită nu a avut ca obiect stabilirea unor drepturi opuse revizuentei - aspect care ar fi presupus plasarea litigiului în sfera contencioasă, în vederea respectării garanţiilor procesuale reprezentate de dreptul la apărare şi de contradictorialitatea dezbaterilor - fiind limitată la cercetarea legalităţii procedurii desfăşurate în faţa Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reghin, soluţia astfel pronunţată poate fi opusă revizuentei cel mult ca fapt juridic lato sensu, împotriva căreia îi este recunoscută posibilitatea de a face dovada contrară.
Însă, întrucât sentinţa a cărei revizuire se solicită nu este una înzestrată cu autoritate de lucru judecat în privinţa aspectelor pe care le tranşează în mod direct ori implicit şi cum actul jurisdicţional anterior (decizia civilă nr. 429/A din 14.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă în dosarul nr. x/1/2016) continuă să producă depline efecte juridice, nefiind anihilate ori contrazise, cu aceeaşi valoare a autorităţii de lucru judecat, de judecata ulterioară, se înţelege că lipseşte în cauză situaţia premisă ori raţiunea promovării căii extraordinare de atac a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, respectiv aceea a nevoii de restabilire a ordinii şi stabilităţii juridice (prin ipoteză afectate ca urmare a presupusei existenţe, în circuitul civil, a două hotărâri judecătoreşti ce cuprind dezlegări contrare şi care se impun părţilor, deopotrivă, cu autoritate de lucru judecat).
În concluzie, din moment ce verificarea existenţei unei contrarietăţi între cele două acte jurisdicţionale, în acord cu prevederile art. 509 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., presupune ab initio existenţa unei hotărâri judecătoreşti ulterioare care să se bucure, la rândul său, de autoritate de lucru judecat, în cauză nu se verifică îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru promovarea prezentei căi extraordinare de atac, de retractare.
Pentru aceste motive, în speţă nu se mai impune cercetarea aspectelor invocate de către intimată, prin întâmpinare, privitoare la pretinsa lipsă a calităţii procesuale active a revizuentei (pentru afirmata inexistenţă a unui drept de administrare al acesteia asupra imobilului care a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire se solicită), respectiv la pretinsa existenţă a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate într-o altă pricină purtată între părţile litigiului pendinte (soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2091/2002 a Judecătoriei Reghin, irevocabilă prin decizia nr. 1197/R din 21.10.2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş), în legătură cu întinderea drepturilor revizuentei asupra imobilului în discuţie, având în vedere că acestea constituie apărări ce privesc însuşi fondul raportului juridic dintre părţi, iar nu excepţii care să conducă la stingerea prezentei pricini, cum indică intimata.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a respins cererea de revizuire a sentinţei nr. 865 din 29.10.2021, pronunţată de către Judecătoria Reghin, formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Mureş.