I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sub nr. x/J/2023, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor pârâtelor A. şi B. (fostă C.) - judecători în cadrul Judecătoriei X şi pârâtului D. - judecător în cadrul Judecătoriei Y, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin.(2) şi (3) din Legea nr. 303/2022 din acelaşi act normativ.
Inspecţia Judiciară a reţinut, în esenţă, că faptele judecătorilor A., D. şi B. (fostă C.) constând în dispunerea măsurii suspendării facultative a judecării cauzei, având ca obiect contestaţie la executare şi suspendare executare silită, precum şi dispunerea suspendării provizorii a executării silite, prin nesocotirea din culpă a normelor de drept procesual, cu consecinţe grave asupra înfăptuirii actului de justiţie întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplina prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2023 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Astfel, s-a reţinut că prin maniera în care doamna judecător A. a soluţionat dosarele nr. x/2022, nr. y/2022, nr. z/2022, domnul judecător D. a soluţionat dosarul nr. xx/2022 şi doamna judecător B. (fostă C.) a soluţionat dosarul nr. xy/2022, au fost încălcate dispoziţiilor legale care reglementează procedura judecăţii în cazul contestaţiilor la executare şi a suspendării executării silite.
2. Hotărârea instanţei disciplinare
Prin hotărârea nr. 24 din 15 noiembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/J/2023 de Secţia pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins, cu unanimitate, acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului D. - judecător în cadrul Judecătoriei Y pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ca neîntemeiată.
Totodată, cu majoritate, a fost respinsă acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnelor A. şi B. (fostă C.) - judecători în cadrul Judecătoriei X pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ca neîntemeiată.
A fost exprimată şi o opinie separată, în sensul admiterii acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară împotriva doamnelor judecător A. şi B. (fostă C.) pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Secţia a reţinut, în esenţă, că din perspectiva modului în care doamnele judecător A. şi B. (fostă C.) au apreciat asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (l) pct. 1 C. proc. civ., constatând că se impune, cu prioritate, suspendarea judecăţii cauzelor, presupune exercitarea unor prerogative jurisdicţionale, care includ, în mod necesar, capacitatea de a decide pe baza unor norme de drept şi în cadrul unei proceduri organizate, asupra unei situaţii de fapt şi de drept care intră în competenţa instanţei, cu respectarea principiilor publicităţii şi contradictorialităţii, cerinţă care reflectă principiul statului de drept inerent sistemului Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi protocoalelor sale adiţionale.
S-a mai apreciat că susţinerile Inspecţiei Judiciare cu referire la această abatere disciplinară pun în discuţie chiar modalitatea concretă de aplicare a dispoziţiilor legale procedurale raportat la cauzele deduse judecăţii, precum şi temeinicia soluţiilor adoptate, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei a cărei soluţie poate fi cenzurată doar în căile de atac şi nu poate face obiectul acţiunii disciplinare.
În ceea ce îl priveşte pe domnul judecător D., s-a arătat pe de o parte, că opinia juridică exprimată de judecător materializează exerciţiul normal al funcţiei, soluţia dispusă fiind susceptibilă de cenzurare numai prin exercitarea căilor de atac, iar pe de altă parte, că susţinerea potrivit căreia nu era întrunită condiţia existenţei pe rolul instanţei a unei cereri de suspendare formulate în cadrul unei contestaţii la executare, nu este fondată câtă vreme, în dosarul nr. y/2022, la data de 21.09.2022, contestatorii au depus o cerere intitulată „Cerere completatoare a contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare d executării silite”, prin care au solicitat ca, suplimentar faţă de actele de executare indicate în cererea principală, să se dispună anularea şi suspendarea executării silite şi a actelor de executare comunicate de către intimate ulterior depunerii contestaţiei la executare.
3. Recursul exercitat de Inspecţia Judiciară
Împotriva hotărârii anterior menţionate, a formulat recurs recurenta Inspecţia Judiciară, înregistrat la Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/1/2023.
În drept, recurenta invocă motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv că hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte soluţia adoptată de către Secţia pentru judecători în materie disciplinară de respingere a acţiunii disciplinare.
Contrar celor reţinute de Secţia pentru judecători în materie disciplinară menţionează că, în cadrul procedurii disciplinare, nu soluţiile pronunţate de magistraţii cercetaţi au fost puse în discuţie, ci modul de aplicare a normelor de drept material/procesual de către aceştia.
Astfel, învederează că magistraţii A. şi B., cu încălcarea dispoziţiilor legale, nu s-au pronunţat mai întâi asupra cererilor de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestaţiei la executare, ci au apreciat că se impune suspendarea facultativă a soluţionării contestaţiei la executare, în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ., consecinţa fiind aceea a permanentizării efectelor suspendării provizorii a executării silite dispuse anterior.
Prin urmare, deşi în respectivele cauze era dispusă suspendarea provizorie a executării silite în baza art. 719 alin. (7) C. proc. civ., efectele acestei măsuri producându-se până la soluţionarea cererilor de suspendare a executării formulate în cadrul contestaţiilor la executare, magistraţii, cu încălcarea prevederilor art. 719 alin. (6) C. proc. civ., nu s-au pronunţat asupra cererilor de suspendare a executării silite anterior dispunerii măsurii suspendării facultative a cauzelor.
Conduita celor doi magistraţi, în opinia recurentei, este contrară prevederilor legale cu atât mai mult cu cât legea nu prevede o cale de atac separată împotriva hotărârii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite.
Face trimitere la cele reţinute de instanţa de control judiciar prin decizia nr.18/LP/2023 pronunţată de Tribunalul Z în dosarul nr. y/2022 prin care s-a casat în totalitate încheierea din 17.11.2022, pronunţată de Judecătoria X şi s-a dispus reluarea judecării cauzei, argumentându-se că în cauză, instanţa de fond, deşi a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în baza art. 719 C. proc. civ., nu a înţeles să dea eficienţă acestui text de lege, reţinând în mod eronat că cererea de suspendare a executării nu şi-ar mai menţine utilitatea şi ar fi lipsită de obiect în contextul soluţionării anterioare a contestaţiei la executare dacă cu titlu de exemplu, ar fi anulat titlul executoriu.
Reiterează că în condiţiile în care instanţa de fond a înţeles să dispună suspendarea provizorie a executării silite în baza art. 719 alin. (7) C. proc. civ. era obligată să procedeze la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, iar nu să suspende judecarea acesteia. Procedând astfel, instanţa de fond a făcut ca o măsură provizorie de suspendare a executării silite să-şi producă efectele cu încălcarea dispoziţiilor art. 719 alin. (6) C. proc. civ.
Prin urmare, afirmă faptul că, contrar celor reţinute de instanţa disciplinară, Inspecţia Judiciară nu a procedat la analiza legalităţii şi temeiniciei măsurilor dispuse de judecător, ci a apreciat că magistraţii erau obligaţi de dispoziţiile legale explicite să analizeze cererile de suspendare a executării silite pentru a stabili dacă există sau nu motive imperioase care să reclame dispunerea acestei măsuri.
Mai mult, în dosarul nr. y/2022, cererile de modificare a cererii de chemare în judecată formulate de către contestatori, care au fost înregistrate la dosar la 21.09.2022, 05.10.2022 şi 27.10.2022 nu au fost puse în discuţia părţilor la termenul de judecată din 10.11.2022, deşi au fost depuse la dosar cereri completatoare şi iar Comisia Europeană a depus la dosar observaţii scrise şi înscrisuri.
Atitudinea de ignorare a cererilor şi înscrisurilor depuse la dosar produce consecinţe interdepedente care au generat efecte negative atât în planul suspendării provizorii în dosarul nr. xx/2022 instrumentat de domnul judecător D., cât şi în dosarul nr. y/2022, încălcându-se astfel art. 224 C. proc. civ., care prevede că instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate, potrivit legii, sau invocate din oficiu. În plus, trebuie menţionat că anterior dispunerii oricărei măsuri, chiar şi aceea de suspendare a judecării cauzei, magistratul era obligat să stabilească cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului cererilor, dar şi al părţilor, în aplicarea prevederilor art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 224 C. proc. civ.
Tot în acest context, menţionează împrejurarea că nicio dispoziţie legală nu fundamentează concluzia magistratului A. care a arătat că cererea de suspendare a judecăţii cauzei are prioritate faţă de cererea de suspendare a executării silite întrucât în situaţia în care ar fi anulat titlul executoriu, cererea de suspendare a executării nu şi-ar mai menţine utilitatea şi ar fi lipsită de obiect faţă de împrejurarea că într-o atare situaţie devin incidente dispoziţiile art. 643 C. proc. civ., text de lege care prevede că, în situaţia anulării titlului executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel.
De asemenea, la momentul pronunţării soluţiei de suspendare a judecăţii cauzei, doamna judecător A. ştia că anterior, în dosarul nr. z/2022, chiar ea a dispus, la 11.08.2022, suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite în cadrul contestaţiei la executare obiect al dosarului nr. y/2022.
Arată că există legătură de cauzalitate între fapta judecătorilor şi urmările produse, nesocotirea normelor de drept procesual conducând, în mod direct, la producerea unor consecinţe grave, determinate de acţiunea şi atitudinea acestora, urmărirea sumei de 1.294.189.574 lei pentru care s-a început executarea silită de către creditor, fiind, practic, blocată, deşi înscrisurile în baza cărora a fost demarată procedura executării silite reprezintă titluri executorii.
Raportat la circumstanţele şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele reţinute în sarcina pârâtelor A. şi B. (fostă C.), se reţine că prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează soluţionarea cu prioritate a cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestaţiei la executare, acestea au adus atingere drepturilor părţilor la un proces echitabil şi prestigiului justiţiei. Astfel, prin suspendarea unui litigiu vizând urmărirea silită a unei sume de 1.294.189.574 lei, cu consecinţa permanentizării unei soluţii de suspendare provizorie, magistraţii au dovedit o neglijenţă gravă, care le este imputabilă.
Din perspectiva atitudinii subiective a doamnei judecător B. (fostă C.) prezintă relevanţă şi împrejurarea că, la termenul de judecată din 08.12.2022, termen la care au avut loc dezbaterile, atât contestatorii, cât şi intimatele nu au fost de acord cu suspendarea judecăţii cauzei. Mai mult, aceştia au învederat doamnei judecător că în dosarul nr. x/2022 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare înregistrată sub nr. xy/2022.
Or, procedând la suspendarea facultativă a judecăţii cauzei ce face obiectul dosarului nr. xy/2022 doamna judecător B. (fostă C.) a temporizat judecarea dosarului nr. x/2022, măsura dispusă având ca efect permanentizarea suspendării provizorii a executării silite dispuse în dosarul nr. xz/2022 în condiţiile în care această din urmă soluţie nu este supusă niciunei căi de atac.
În ceea ce îl priveşte pe domnul judecător D., sub aspectul laturii obiective ceea ce i s-a imputat magistratului este că prin încheierea nr. 697 din 29.09.2022 pronunţată în dosarul nr. xx/2022, acesta a dispus suspendarea provizorie a executării silite a proceselor-verbale emise la data de 22.08.2022, precum şi a oricăror acte viitoare emise pe perioada suspendării provizorii, încălcând obligaţia legală de a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 719 alin. (7) C. proc. civ.
Astfel, pe rolul Judecătoriei X a fost înregistrat dosarul nr. xx/2022 având ca obiect cerere de suspendare provizorie a executării silite a proceselor-verbale emise în data de 22.08.2022 privind calculul creanţelor fiscale accesorii sau a altor sume, somaţii şi titluri executorii emise în data de 08.09.2022, 12.09.2022 şi 14.09.2022.
Deşi a constatat că pe rolul instanţei au fost înregistrate dosarele nr. yz/2022 şi nr. y/2022, judecătorul era obligat să verifice dacă pe rolul Judecătoriei X a fost înregistrată cerere de suspendare a executării formulată în cadrul unei contestaţii la executare. Procesele-verbale a căror suspendare provizorie a fost solicitată în dosarul nr. xx/2022 fac obiectul unei cereri de modificare a contestaţiei la executare formulate în cadrul dosarului nr. y/2022.
Chiar dacă contestatorii au denumit-o cerere de completare, natura cererii este de a modifica cererea de chemare în judecată. Simpla depunere la dosar a unei cereri de modificare a cererii de chemare în judecată nu învesteşte instanţa, de vreme ce această cerere de modificare nu a fost pusă în discuţia părţilor şi instanţa nu a luat act de existenţa acesteia şi nu a verificat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru formularea acesteia.
O astfel de cerere fiind suspusă unor condiţii, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 204 C. proc. civ., nu învesteşte de plano instanţa cu soluţionarea acesteia, ci doar cu respectarea dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ.
Având în vedere că în cadrul dosarului nr. y/2022 cererea de modificare/completare nu a fost pusă niciodată în discuţia părţilor, la termenul din 29.09.2023 când domnul judecător D. a pronunţat încheierea de suspendare provizorie, acesta nu avea întrunită condiţia existenţei pe rolul instanţei a unei cereri de suspendare formulate în cadrul unei contestaţii la executare, pentru că acesta fusese învestit cu suspendarea provizorie a proceselor-verbale din 22.08.2022 şi nu a tuturor actelor de executare contestate în dosarele nr. yz/2022 şi nr. y/2022.
Magistratul învestit cu cererea de suspendare provizorie, avea obligaţia să analizeze toate condiţiile restrictive prevăzute de art. 719 alin. (7) C. proc. civ., or, acesta a constatat că s-a dispus suspendarea provizorie şi în cadrul altor dosare.
Nu pot fi reţinute argumentele instanţei disciplinare în sensul că soluţia dispusă asupra cererii de suspendare provizorie prin care au fost suspendate provizoriu şi orice alte acte de executare viitoare este o opinie juridică a magistratului, iar aceasta poate fi cenzurată doar prin exercitarea căilor de atac, întrucât aşa cum s-a arătat, potrivit art. 719 alin. (7) C. proc. civ. încheierea nu era supusă niciunei căi de atac.
Există legătură de cauzalitate între fapta judecătorului cercetat şi urmările produse, nesocotirea normelor de drept procesual conducând, în mod direct, la producerea unor consecinţe grave, datorate acţiunii şi atitudinii acestuia, urmărirea sumelor pentru care s-a început executarea silită de către creditor, fiind, practic, blocată şi în prezent.
Din punctul de vedere al laturii subiective, încălcarea nejustificată a acelor dispoziţii legale sau regulamentare care se circumscriu statutului profesiei de judecător trebuie privită prin raportare la etalonul „magistratului diligent”, care acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei şi de apărare a intereselor generale ale societăţii. Or, prin permanentizarea unei soluţii de suspendare provizorie, domnul judecător a dovedit o neglijenţă gravă, care îi este imputabilă.
Având în vedere argumentele expuse anterior, apreciază că din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că sunt întrunite elementele de tipicitate ale abaterii disciplinare reţinute în sarcina magistraţilor, motiv pentru care consideră că hotărârea pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară este nelegală şi netemeinică în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare, astfel cum acestea au fost indicate în cuprinsul acţiunii disciplinare.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, reţinerea cauzei spre rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare exercitate împotriva magistraţilor A., B. (fostă C.) şi D., astfel cum acestea au fost reţinute în acţiune, cu consecinţa individualizării şi aplicării unei sancţiuni disciplinare prevăzute de lege.
4. Apărările formulate de părți
4.1. Intimata B. (fostă C.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Pe cale de excepţie, intimata a invocat:
1. excepţia nulităţii disciplinare pentru săvârşirea abaterii disciplinare reţinute în raport cu legea aplicabilă cauzei.
Arată că în cauză au fost aplicate prevederile Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, însă în opinia intimatei procedura disciplinară trebuia să se desfăşoare potrivit Legii nr. 317/2004, republicată, care era în vigoare la data sesizării şi începerii verificărilor prealabile.
2. excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei nr. 141 din 7.02.2023 privind începerea cercetării disciplinare, precum şi a tuturor actelor ulterioare emise în dosarul de cercetare disciplinară, ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) Legea nr. 303/2022, de la data sesizării Inspecţiei Judiciare, respectiv de la 23.11.2023.
În acest sens, arată că referatul din 6.01.2023 de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile nu este temeinic justificat. În plus, acest referat a fost avizat de Directorul Direcţiei pentru judecători, şi nu de inspectorul-şef.
3. excepţia nulităţii cercetării disciplinare ca urmare a încălcării dreptului de apărare al intimatei în etapa cercetării disciplinare prevăzute de art. 47 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 305/2022.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, arată că susţinerile din cererea de recurs sunt nefondate, deoarece soluţia pronunţată de intimată este rezultatul propriului raţionament logico-juridic care a fost motivat în fapt şi în drept, decizie pentru care nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară, acest lucru nefiind permis de principiul independenţei judecătorului.
Arată că nu sunt întrunite condiţiile săvârşirii abaterii disciplinare reţinute.
Învederează că partea avea cale de atac împotriva suspendării în dosarul nr. xy/2022, însă aceasta nu a fost exercitată.
4.2. Recurenta Inspecţia Judiciară a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata B. (fostă C.) prin care arată că susţinerile acesteia nu reprezintă veritabile excepţii în sens procedural, ci reprezintă apărări ce pot fi avute în vedere de instanţă la analizarea fondului cauzei.
i). Referitor la nulitatea cercetării disciplinare determinate de împrejurarea că cercetarea disciplinară s-a desfăşurat potrivit Legii nr. 305/2022, deşi la data sesizării şi declanşării verificărilor prealabile era în vigoare Legea nr. 317/2004.
Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, nu conţine norme tranzitorii cu caracter general care să reglementeze conflictul de legi rezultat din intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Or, Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii a intrat în vigoare la data de 16.12.2022, iar acţiunea disciplinară ce face obiectul prezentei cauze a fost înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară la data de 26.05.2023.
Procedura desfăşurată de către Inspecţia Judiciară are caracter administrativ, declanşarea procesului disciplinar realizându-se odată cu învestirea Secţiei pentru judecători în materie disciplinară cu soluţionarea acţiunii disciplinare, sub imperiul Legii nr. 305/2022.
ii). În ceea ce priveşte nulitatea absolută a rezoluţiei nr. 141/07.02.2023 privind începerea cercetării disciplinare, precum şi a tuturor actelor ulterioare ca urmare a nerespectării termenelor prevăzute de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 305/2022, arată că aceasta nu poate fi reţinută pentru următoarele motive:
Sesizarea Ministerului Finanţelor a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 23.11.2023, pentru verificarea aspectelor semnalate fiind stabilit un termen de 45 de zile, termen care urma să expire la 10.01.2023.
Prin referatul din 06.01.2023 (fila ..., lucrarea nr. x) inspectorul judiciar E. a solicitat prelungirea termenului de efectuare al verificărilor prealabile cu 45 de zile, precizând motivele pentru care a formulat respectiva solicitare şi anume: necesitatea obţinerii unor date şi informaţii de la Judecătoria X şi volumul de activitate ridicat. Referatul a fost avizat de directorul Direcţiei de inspecţie pentru judecători şi aprobat de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare.
Aprecierea asupra motivelor întemeiate ce ar justifica prelungirea termenului de efectuare a verificărilor prealabile se apreciază de către inspectorul-şef în virtutea atribuţiilor legale şi regulamentare ce îi revin acestuia, astfel încât toate activităţile să se desfăşoare fără întreruperi şi fără sincope, iar verificările prealabile să se realizeze în mod complet.
Referitor la susţinerea potrivit căreia doar inspectorul-şef avea atribuţia de a dispune prelungirea termenului de 45 zile, nu şi directorul Direcţiei de inspecţie pentru judecători, arată că referatul de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile a fost aprobat de inspectorul-şef şi avizat de directorul Direcţiei de inspecţie pentru judecători în conformitate cu dispoziţiile legale şi regulamentare.
iii). Cu privire la susţinerea referitoare la încălcarea dreptului la apărare în etapa cercetării disciplinare, recurenta învederează că raportat la situaţia de fapt imputată, magistratul a avut posibilitatea de a formula apărări şi de a-şi expune punctul de vedere, iar susţinerea potrivit căreia magistratului nu i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată disciplinară nu poate fi reţinută în condiţiile în care raportat la o anume situaţie de fapt, cunoscută de către intimată, s-a apreciat în urma analizării probatoriului că aceasta reprezintă abatere disciplinară, nefiind reţinute fapte noi cu privire la care să fie necesară ascultarea judecătorului cercetat.
Tot în acest context, trebuie menţionat că magistratului i-a fost asigurat dreptul la apărare atât în cursul cercetării disciplinare, cât şi la soluţionarea acţiunii disciplinare în faţa Secţiei pentru judecători în materie disciplinară, astfel că nu pot fi reţinute criticile acestuia.
Prin urmare, solicită înlăturarea acestora apărărilor formulate prin întâmpinare şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
4.3. Pârâta A. a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată de Inspecţia Judiciară, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că, în speţă, a interpretat norma de drept procesual aplicabilă şi a apreciat cu privire la aplicabilitatea acesteia la situaţia de fapt, prin raportare la probele administrate în cauza dedusă judecăţii. Contrar celor exprimate prin cererea de recurs de către Inspecţia Judiciară, învederează că prin suspendarea contestaţiei la executare în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu s-a conferit un caracter permanent efectelor suspendării provizorii a executării silite dispuse anterior. Partea interesată avea posibilitatea de a ataca încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în condiţiile prevăzute de art. 412 alin. (2) C. proc. civ.
De altfel, arată că împotriva încheierii pronunţate la 17.11.2022, în dosarul nr. y/2022 au formulat recurs intimatele creditoare, iar prin decizia civilă nr. 18/2023, Tribunalul Z a casat în totalitate încheierea de suspendare a judecăţii şi a dispus reluarea judecăţii.
Prin urmare, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea 303/2022, reiese că nu poate constitui abatere disciplinară orice încălcare a normelor de drept procesual, ci numai acelea care produc o gravitare deosebită şi nu pot fi suspuse reparaţiei efective.
Aşadar, în aprecierea intimatei, acţiunea disciplinară a fost corect respinsă, ca urmare a atribuirii de relevanţă juridică împrejurărilor probate necontestat, care înlătură caracterul de abatere disciplinară al faptelor şi, ca atare, înlătură temeiul răspunderii disciplinare prin raportare la considerentele expuse pe larg în întâmpinare, iar hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea normelor de drept material, aceasta fiind legală şi temeinică. Pe cale de consecinţă apreciază că se impune menţinerea hotărârii şi respingerea căii de atac a recursului.
5. Întâmpinarea şi recursul incident formulate de D.
Intimatul D. a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de Inspecţia Judiciară şi recurs incident.
i) Prin întâmpinare, intimatul D. solicită respingerea recursului Inspecţiei Judiciare, ca nefondat. Arată că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia faptei ilicite. Astfel, modificarea contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite anterior primului termen de judecată, investeşte instanţa de executare şi cu noua modificare în condiţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, era îndeplinită condiţia existenţei pe rolul instanţei a unei cereri de suspendare formulate în cadrul unei contestaţii la executare prevăzute de art. 719 alin. (7) C. proc. civ. De asemenea, dispunându-se suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. y/2022, având în vedere caracterul executoriu al acestei dispoziţii conform art. 651 alin. (4) şi art. 632 alin. (2) C. proc. civ., în mod evident nu puteau fi emise ulterior suspendării, alte acte de executare silită până la încetarea acestei dispoziţii. Învederează că nu exista aşadar nicio vătămare a intereselor legitime ale părţilor din litigiu întrucât suspendarea provizorie s-a dispus în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Apreciază că toate acuzaţiile care au fost aduse de inspectorii judiciari în legătură cu soluţia dispusă în dosarul civil nr. xx/2022 se subsumează în realitate unor veritabile critici de netemeinicie/nelegalitate a încheierii pe care am pronunţat-o, critici care ar putea fi susţinute eventual în faţa unei instanţe de control judiciar, şi, nu într-o procedură disciplinară.
ii) Intimatul D. a formulat, totodată, recurs incident prin care a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepţiei nulităţii cercetării disciplinare deoarece i-a fost încălcat dreptul la apărare în etapa cercetării disciplinare prevăzute de art. 47 alin. (1) teza a II-a Legea 305/2022.
Învederează că, iniţial, cercetarea disciplinară s-a finalizat la 14.03.2023 iar prin Rezoluţia nr. 311/07.04.2023, s-a dispus respingerea sesizării Inspecţiei Judiciare faţă de recurentul-pârât sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I şi lit. s) raportat la art. 272 din Legea nr. 303/2022. Din conţinutul acestei rezoluţii rezultă că inspectorii judiciari au verificat apărările recurentului-intimat pe care le-au considerat întemeiate.
Mai departe arată că această rezoluţie a fost avizată negativ de Directorul Direcţiei de inspecţie pentru judecători iar prin rezoluţia din 27.04.2023, inspectorul-şef a dispus infirmarea rezoluţiei nr. 311 şi completarea cercetării disciplinare, pentru ca inspectorii judiciari să analizeze legalitatea suspendării judecării cauzei până la soluţionarea unui alt dosar în condiţiile în care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite pana la soluţionarea cererii de suspendare formulate in cadrul contestaţiei la executare. De asemenea, s-a mai reţinut că inspectorii judiciari nu au verificat toate elementele de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie a executării silite.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 591 din 23 mai 2023 s-a dispus respingerea sesizării Inspecţiei Judiciare faţă de recurentul-pârât sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.
Totodată, prin rezoluţia nr. 592 din 23 mai 2022 s-a dispus admiterea sesizării şi exercitarea acţiunii disciplinare faţă de recurentul-pârât pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, fără să fi fost ascultat şi informat asupra noii abateri disciplinare care i se impută.
Astfel, cu privire la această ultimă rezoluţie, arată că, pentru prima dată i s-a imputat că nu a respectat dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., respectiv nu ar fi fost întrunită condiţia existenţei pe rolul instanţei a unei cereri de suspendare a executării silite formulată în cadrul unei contestaţii la executare.
Consideră că în această manieră, i s-a afectat în mod grav dreptul la apărare în faza de cercetare disciplinară, deoarece aceasta echivalează cu faptul că niciodată inspectorii judiciari nu i-au adus la cunoştinţă acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată disciplinară cu consecinţa imposibilităţii de a se apăra.
Consideră că pentru echitatea procedurii, se impunea în prealabil să fie audiat în legătură cu noile aspecte reţinute în rezoluţia din 27.04.2023 de către inspectorul-şef, înainte de a fi trimis în judecată disciplinară.
7. Apărările formulate față de recursul incident
Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare la recursul incident formulat de D. prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că magistratului recurent i-a fost asigurat dreptul la apărare atât în cursul cercetării disciplinare, cât şi la soluţionarea acţiunii disciplinare în faţa instanţei disciplinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu titlu preliminar, faţă de faptul că ambele părţi şi-au subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurenți prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.
De asemenea, cu prioritate, instanţa de control judiciar va avea în vedere faptul că apărările formulate prin întâmpinare de către intimata B. (fostă C.), ce vizează legalitatea procedurii disciplinare, nu se impun a fi analizate întrucât partea nu a înţeles să declare recurs împotriva hotărârii Secţiei pentru judecători în materie disciplinară.
Asupra recursului formulat de Inspecţia Judiciară
Prin hotărârea atacată s-a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2002, întrucât intimaţii şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea legii şi nu au adoptat o măsură în afara dispozițiilor procesuale și procedurale.
Ca o primă chestiune, Înalta Curte reţine că, în procedura disciplinară, aşa cum s-a arătat şi în hotărârea recurată, nu sunt analizate legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate de magistrat, ci se verifică dacă modul în care acesta şi-a exercitat funcţia întruneşte elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de legea aplicabilă cauzei, respectiv, Legea nr. 303/2022, cum s-a reţinut în jurisprudenţa constată a Completului de 5 judecători.
Potrivit art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, „Constituie abateri disciplinare: (…) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”.
Articolul 272 alin. (2) din acelaşi text normativ definește această noţiune, arătând că: „Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual”.
Aşa cum a reţinut şi instanţa disciplinară, pentru atragerea răspunderii disciplinare a magistratului pentru săvârșirea abaterii anterior redate este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: latura obiectă a abaterii: încălcarea de către magistrat a unor norme de drept material sau procesual, latura subiectivă: încălcarea să aibă un caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicție cu norma legală, precum şi urmarea imediată: generarea unor consecințe grave.
În cadrul controlului de nelegalitate exercitat pe calea recursului, Înalta Curte constată, însă, că, în mod corect, instanţa de disciplină a reţinut faptul că în sarcina magistraţilor cercetaţi nu se poate stabili săvârşirea respectivei abateri.
În ceea ce o priveşte pe doamna judecător A., se reţine că acesteia i s-a imputat faptul că, deşi avea obligaţia legală de a se pronunţa asupra cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestaţiei la executare obiect al dosarului nr. x/2022, la termenul de judecată din data de 29.09.2022, aceasta a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (l) pct. l C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. xy/2022, fără a pune în discuţie şi a se pronunţa asupra cererii de suspendare a executării silite.
În aceeaşi modalitate, doamna judecător a dispus la data de 11.08.2022, în dosarul nr. z/2022, suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite în cadrul contestaţiei la executare obiect al dosarului nr. y/2022, pentru ca, ulterior, la data de 17.11.2022, să dispună în cadrul ultimului dosar menţionat, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (l) pct. l C. proc. civ.
I s-a mai imputat doamnei judecător A. faptul că, în dosarul nr. y/2022, cererile de modificare a cererii de chemare în judecată formulate de către contestatori, care au fost înregistrate la dosar la datele de 21.09.2022, 05.10.2022 şi 27.10.2022 nu au fost puse în discuţia părţilor la termenul de judecată din 10.11.2022, deşi au fost depuse la dosar cereri completatoare iar Comisia Europeană a depus la dosar observaţii scrise şi înscrisuri.
În ceea ce o priveşte pe doamna judecător B. (fostă C.), acesteia i s-a imputat că prin încheierea pronunţată la data de 19.12.2022 în dosarul nr. xy/2022 a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarelor aflate pe rolul Tribunalului de Primă Instanţă din cadrul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene având ca obiect anularea Deciziei Comisiei Europene nr. 2112 din 30.03.2015, fără a analiza toate motivele expuse în cuprinsul cererii, interpretând discreţionar dispoziţiile care reglementează suspendarea facultativă, măsura luată conducând, de fapt, la oprirea executării silite în cadrul dosarelor nr. x/2022 şi nr. xz/2022 şi pentru care partea interesată nu avea cale de atac, cu consecinţa definitivării acestei măsuri provizorii.
În ceea ce priveşte abaterea disciplinară constând în nesocotirea normelor de drept material sau procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut în jurisprudenţa sa anterioară că statutul profesional specific, în contextul rigorilor intrinseci ale statului de drept, impune a se face distincţie între interpretarea şi aplicarea normelor de drept substanţial sau procesual la situaţia de fapt dedusă în concret analizei, pe parcursul derulării procedurilor judiciare, pe de o parte şi nesocotirea normelor de drept substanţial sau procesual care, deşi incidente, nu au format obiectul analizei magistratului, pe de altă parte.
În cauză, în sensul celor reţinute anterior, intimatelor judecători li se impută modul în care au făcut interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor procedurale citate, iar nu o ignorare completă a unor norme procedurale pe care ar fi trebuit să le aplice, dar nu le-au aplicat. Or, este de observat că, în cauzele arătate, intimatele judecători nu au ignorat dispoziţiile procedurale ale art. 719 alin. (6) C. proc. civ., dar, au apreciat că se impune cu prioritate aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ. Faptul că intimatele judecători au dispus o altă măsură decât cea dorită de părţile cauzei, nu apare, sub aspectul laturii subiective, ca o manifestare a intenţiei de nerespectare a normelor procedurale. Se reţine că această atitudine psihică nu poate imprima respectivei proceduri caracterul unei grave neglijenţe în sensul art. 271 lit. s) teza a doua din Legea nr. 303/2022.
În circumstanţele expuse, se reţine că titularul acţiunii disciplinare pune în discuţie chiar modul în care intimatele judecători au interpretat dispoziţiile art. 413 alin.(1) C. proc. civ., activitate ce cuprinde ansamblul elementelor raţionamentului logico-juridic al magistratului în instrumentarea cauzei ce i-a fost repartizată spre soluţionare. Or, aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, asemenea aspecte nu pot forma obiectul unei verificări disciplinare, ci pot fi cenzurate doar în cadrul controlului ierarhic şi în căile de atac reglementate de lege.
Aşadar, modalitatea în care judecătorii cercetaţi a înţeles să îşi exercite atribuţiile de serviciu nu este expresia gravei neglijenţe în exercitarea funcţiei, cu atât mai mult cu cât aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale incidente în speţa dedusă judecăţii, precum şi analiza probelor sunt rezultatul procesului de deliberare, şi, în consecinţă, reprezintă atributul esenţial al activităţii de judecată propriu-zise, fiind excluse controlului administrativ asupra lor.
Totodată, se reţine că împotriva măsurii suspendării judecăţii, părţile pot exercita calea de atac a recursului pe toata durata suspendării, conform dispoziţiilor art. 414 C. proc. civ.
În condiţiile expuse, se reţine că intimatele, în exercitarea atribuţiilor specifice, în cadrul cărora au obligaţia de a analiza probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, au procedat la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale indicate anterior în raport cu împrejurările de fapt şi de drept ale cauzelor ce le-au fost repartizate spre soluţionare.
Astfel fiind, cu just temei a apreciat instanţa disciplinară că nu sunt identificate elemente de natură a conduce la concluzia că intimatele ar fi adoptat o decizie în afara oricăror dispoziţii procesuale, că ar fi săvârşit o eroare pentru care un observator rezonabil nu poate găsi o justificare ori că ar fi realizat o distorsionare voită a dreptului în scopul producerii unei vătămări, demonstrând o lipsă de onestitate în exercitarea profesiei.
În consecinţă, reţinând că examinarea validităţii raţionamentului logico-juridic al magistratului nu poate face obiectul procedurii disciplinare, hotărârile judecătoreşti fiind supuse controlului de legalitate şi temeinicie în căile de atac reglementate de lege, Înalta Curte constată că instanţa disciplinară a realizat o corectă aplicare a principiului independenţei judecătorului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie.
În concluzie, se observă că Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a realizat o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a doua din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce îl priveşte pe domnul judecător D., ceea ce i s-a imputat prin acţiunea disciplinară a fost că acesta a dispus prin încheierea nr. 697 din 29.09.2022 pronunţată în dosarul nr. xx/2022 suspendarea provizorie a executării silite a proceselor-verbale emise la 22.08.2022, precum şi a oricăror acte viitoare emise pe perioada suspendării provizorii, încălcând obligaţia legală de a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 719 alin. (7) C. proc. civ.
Instanţa disciplinară a arătat pe de o parte, că opinia juridică exprimată de judecător materializează exerciţiul normal al funcţiei, soluţia dispusă fiind susceptibilă de cenzurare numai prin exercitarea căilor de atac, iar pe de altă parte, că susţinerea potrivit căreia nu era întrunită condiţia existenţei pe rolul instanţei a unei cereri de suspendare formulate în cadrul unei contestaţii la executare, nu este fondată câtă vreme, în dosarul nr. y/2022, la 21.09.2022, contestatorii au depus o cerere intitulată „Cerere completatoare a contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare d executării silite”, prin care au solicitat ca, suplimentar faţă de actele de executare indicate în cererea principală, să se dispună anularea şi suspendarea executării silite şi a actelor de executare comunicate de către intimate ulterior depunerii contestaţiei la executare.
Se reţine, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, că, la momentul la care domnul judecător D. a soluţionat cererea de suspendare provizorie a executării silite ce făcea obiectul dosarului nr. xx/2022, exista o cerere de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. y/2022, astfel că nu i se poate imputa încălcarea dispoziţiilor art. 719 alin. (7) C. proc. civ.
Totodată, relativ la susţinerea Inspecţiei Judiciare în sensul că domnul judecător D. nu se putea pronunţa pe suspendarea provizorie a oricăror alte acte viitoare, o astfel de dispoziţie încălcând dispoziţiile legale şi vătămând drepturile şi interesele creditorului, se reţine că opinia juridică exprimată de domnul judecător materializează exerciţiul normal al funcţiei, soluţia dispusă fiind susceptibilă de cenzurare numai în modalităţile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea cailor de atac.
Contrar susţinerilor recurentei, se constată că actele emise de intimatul judecător D. nu pot fi plasate în afara oricăror prevederi procesuale şi nu pot fi considerate rezultatul unei erori macroscopice ori expresia unei greşeli cu caracter evident, neîndoielnic şi nescuzabil, căreia îi lipseşte orice justificare şi care să fie în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale.
Faţă de argumentele expuse, instanţa de recurs constată că nu este realizată latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor pentru a putea fi atrasă răspunderea disciplinară a domnului judecător D.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că atât hotărârea instanţei disciplinare este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurenta Inspecţia Judiciară, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Asupra recursului incident declarat de către recurentul judecător D., Înalta Curte, având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, urmează a respinge recursul incident promovat de recurentul judecător având în vedere că titularul recursului incident poate supune instanţei de control judiciar soluţia pronunţată prin decizia atacată, în măsura în care justifică un interes propriu pentru a obţine schimbarea acestei soluţii, în raport cu poziţia sa procesuală şi cu drepturile pretinse în cadrul litigiului. Or, aşa cum s-a reţinut anterior, Completul de 5 judecători urmează a respinge recursul principal formulat în cauză, ceea ce determină lipsa interesului în promovarea acestei căi de atac.
Pe cale de consecinţă, instanţa supremă va respinge recursul incident declarat de recurentul D. împotriva hotărârii nr. 24J din 15 noiembrie 2023 pronunţate de Consiliului Superior al Magistraturii ‒ Secţia pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva hotărârii nr. 24J din 15 noiembrie 2023 pronunţate de Consiliului Superior al Magistraturii ‒ Secţia pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2023.
Respinge recursul incident declarat de recurentul D. împotriva aceleiași hotărâri.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2024.