Asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Acţiunea disciplinară
Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/J/2023, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pârâtului A. – judecător în cadrul Curţii de Apel X. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2022.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că faptele domnului judecător A. de instituire a unor măsuri asigurătorii împotriva unor persoane care nu au nicio calitate în actul de sesizare al instanței, cu încălcarea repetată a dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 112 ind. 1 C. pen., întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2023.
Hotărârea Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 25J din 15 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru judecători în materie disciplinară a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Curţii de Apel X., pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2022, ca neîntemeiată.
În motivare, raportat la situaţia de fapt expusă pe larg anterior, Secția a constatat că aspectele invocate de Inspecţia Judiciară cu privire la încălcarea normelor de drept prevăzute de art. 249 C. proc. pen. şi de art. 112 ind. 1 C. pen. vizează modalitatea concretă de soluționare a cauzelor şi temeinicia soluţiei adoptate prin prisma analizării probelor şi a interpretării normelor de drept incidente în cauză, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei a cărei soluţie poate fi cenzurată doar în căile de atac şi nu poate face obiectul acţiunii disciplinare.
De asemenea, modul în care domnul judecător a înțeles să interpreteze normele de drept şi să facă aplicarea dispozițiilor procesuale în cauză este rezultatul unui proces de interpretare şi de determinare a înțelesului și conținutului acestor norme.
Ca atare, din perspectiva modului în care domnul judecător A. a apreciat asupra condiţiilor de aplicabilitate ale dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. şi art. 112 ind. 1 C. pen., s-a reţinut că nu se pot face aprecieri în legătură cu aceste aspecte, întrucât analiza legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate în cauzele respective presupune exercitarea unor prerogative jurisdicţionale, care includ, în mod necesar, capacitatea de a decide pe baza unor norme de drept şi în cadrul unei proceduri organizate, asupra unei situații de fapt şi de drept care intră în competența instanței, cu respectarea principiilor publicității şi contradictorialității, cerinţă care reflectă principiul statului de drept inerent sistemului Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi protocoalelor sale adiţionale.
Astfel, s-a constatat că susţinerile Inspecţiei Judiciare cu referire la această abatere disciplinară pun în discuţie chiar modalitatea concretă de aplicare a dispoziţiilor legale procedurale enunţate raportat la cauzele deduse judecăţii, precum şi temeinicia soluţiilor adoptate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei a cărei soluţie poate fi cenzurată doar în căile de atac şi nu poate face obiectul acţiunii disciplinare.
În acest context, modul în care domnul judecător A. a înțeles să aplice dispozițiile legale care reglementează luarea unor măsuri asigurătorii reprezintă chestiuni de judecată, fiind rezultatul unui raționament logico-juridic și al unui proces de interpretare a dispozițiilor incidente, atribut esențial al activității de judecată propriu-zisă.
Astfel, instanţa disciplinară a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 194/2014 a Curții Constituționale, în raport de care a apreciat că se poate reține existența acestei abateri disciplinare doar în situația în care există o vădită contradicție între dispozițiile legale aplicabile în materie şi măsurile procesuale dispuse în cauza respectivă.
Or, în speţă, pârâtul judecător a apreciat asupra aplicabilității dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt şi probele administrate în cauzele deduse judecății, soluțiile pronunțate fiind susținute de argumente juridice; mai mult, respectivele soluțiile, pronunțate de către domnul judecător A., au fost supuse controlului judiciar în condițiile legii.
Împrejurarea că instanța de control judiciar a desființat încheierile pronunțate de către domnul judecător A. nu este de natură a conduce la concluzia că acesta ar fi săvârșit abaterea imputată, de vreme ce conduita menționată nu a avut drept consecință vătămarea urmărită sau acceptată a unei persoane, cerință expres prevăzută de textul de lege.
Secţia a constatat că susținerea pârâtului judecător A. referitoare la inadmisibilitatea exercitării acțiunii disciplinare faţă de dispozițiile art. 266 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2022 nu poate fi primită.
Așadar, ceea ce face obiectul verificărilor într-o procedură disciplinară având ca obiect abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022 este concretizarea normei juridice abstracte care exprimă voința legiuitorului într-o cauză determinată.
Din această perspectivă şi în raport de materialul probator administrat în cauză, s-a constatat că faptele imputate pârâtului judecător A. cu referire la modalitatea de soluționare a dosarelor asociate dosarului nr. x/59/2022 al Curţii de Apel X. reflectă interpretarea şi aplicarea normelor juridice reținute ca şi temei de drept, nicidecum o exercitare cu rea-credință a funcției în scopul producerii unei vătămări.
Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței disciplinare
Împotriva hotărârii disciplinare, Inspecţia Judiciară a formulat recurs, susţinând că este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, critică circumscrisă pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.
Astfel, a arătat că nu s-a pus în discuţie soluţia pronunţată, ci modul de aplicare a normelor de drept material/procesual de către magistratul cercetat disciplinar.
Ceea ce i se impută domnului judecător este că a dispus, din oficiu, luarea unor măsuri asigurătorii asupra unor bunuri aparţinând terţilor care nu aveau nicio calitate în actul de sesizare al instanţei, fără a fi indicate elementele de fapt şi circumstanţele concrete avute în vedere la instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilelor aparţinând contestatoarelor, cu încălcarea repetată a dispoziţiilor art. 249 C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 1121 C. pen.
Ulterior dispunerii măsurilor asigurătorii, care au fost desfiinţate de instanţa de control judiciar, magistratul a dispus printre altele, în baza art. 249 C. proc. pen., notarea în cartea funciară a împrejurării că imobilele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată formează obiectul material al infracţiunii de delapidare, potrivit Rechizitoriului emis în 10.05.2022 în dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT - Biroul Teritorial Y., dosar înregistrat la Curtea de Apel X. sub nr. x/59/2022, în baza art. 902 alin. (2) pct. 19 C. civ.; art. 17 şi art. 18 alin. (2) pct. cc) din Ordinul nr. 700/2014 din 09 iulie 2014 emis de directorul general al ANCP.
Inspecţia Judiciară a apreciat că domnul judecător A. a dispus luarea de măsuri asigurătorii asupra unor bunuri aparţinând terţilor, fără a se acorda posibilitatea S.C. B. S.A., una dintre contestatoare, de a depune probe în susţinerea apărării. Trebuie menţionat că măsura asigurătorie asupra bunurilor unui terţ a fost dispusă în condiţiile în care contestatoarea a fost citată, cu aproximativ 10 zile înainte de termen, pentru a se prezenta în faţa judecătorului de cameră preliminară în dosarul penal nr. x/59/2022/a1.13, având ca obiect „verificare măsuri asigurătorii”.
Acelaşi obiect al dosarului rezultă şi din practicaua încheierii contestate, în care s-a menţionat „sesizarea din oficiu privind verificarea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de intimata C. de Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Z., în dosarul cu nr. x/D/P/2015.”
Or, schimbarea obiectului cauzei chiar în şedinţa de judecată şi respingerea cererii formulate de contestatoare în apărare sunt de natură a afecta dreptul la apărare al contestatoarei S.C. B. S.A.
Recurenta a apreciat că, prin insistenţa de luare a măsurilor asigurătorii împotriva petentelor, domnul judecător A. a încălcat normele de drept privind instituirea sechestrului asiguratoriu, hotărârile pronunţate fiind în antiteză chiar cu hotărârile instanţei superioare prin care s-a reţinut că în faza procesuală respectivă nu există indicii prin care să fie contrazisă aparenţa bunei-credinţe a proprietarilor actuali ai imobilelor şi lipsind astfel de conţinut hotărârile instanţelor de control judiciar.
S-a referit la argumentele instanţei disciplinare, care a apreciat că faptele magistratului nu au avut drept consecinţă vătămarea părţilor, dat fiindcă a fost exercitată calea de atac împotriva încheierii, pentru că, raportat la prevederile art. 250 alin. (2) C. proc. pen., în cazul contestării măsurilor asigurătorii contestaţia nu suspendă executarea; aşadar, cel puţin până la momentul soluţionării acesteia de către instanţa de control judiciar s-a produs o indisponibilizare a bunurilor petentelor cu consecinţa prejudicierii acestora.
Cele reţinute de instanţa disciplinară, în sensul că pentru a exista abaterea disciplinară imputată magistratului este necesar să existe o vădită contradicţie între dispoziţiile legale aplicabile în materie şi măsurile procesuale dispuse sunt confirmate chiar de hotărârea instanţei de control judiciar, prin care a fost casată încheierea pronunţată de magistrat şi s-a constatat că aceasta cuprinde expuneri generale, reproduceri de texte de lege, fără a se indica, în concret, motivele care au determinat aprecierea de către judecătorul de cameră preliminară că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru luarea măsurii asigurătorii.
În acest context, recurenta apreciază că în mod nelegal Secţia a apreciat că a fost învestită de Inspecţia Judiciară cu verificarea raţionamentului logico-juridic al magistratului, întrucât, aşa cum reiese din hotărârile instanţelor de control judiciar, încheierile de instituire a măsurilor asigurătorii sunt nemotivate, nefiind analizate susţinerile părţilor.
În final, a solicitat admiterea recursului declarat de către Inspecţia Judiciară împotriva hotărârii atacate, casarea Hotărârii nr. 25J din data de 15 noiembrie 2023, pronunţate de către Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/J/2023 şi reţinerea spre rejudecare a acţiunii disciplinare, în limitele stabilite de art. 501 C. proc. civ.; în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare exercitate împotriva domnului judecător, cu consecinţa individualizării şi aplicării unei sancţiuni disciplinare prevăzute de lege.
Apărările formulate de părți
Magistratul intimat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A susţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale abaterii disciplinare imputate, necesare angajării răspunderii disciplinare, respectiv săvârșirea unei fapte/greşeli cu caracter ilicit, cu vinovăţie, care să fi cauzat un prejudiciu petentelor.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători
Cu titlu preliminar, faţă de faptul că recurenta şi-a subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin hotărârea atacată, s-a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I raportat la art. 272 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, întrucât domnul judecător şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea legii şi nu a adoptat o măsură în afara dispozițiilor procesuale și procedurale.
Aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, Secţia a constatat că aspectele invocate de Inspecţia Judiciară cu privire la încălcarea normelor de drept prevăzute de art. 249 C. proc. pen. şi de art. 112 ind. 1 C. pen. vizează modalitatea concretă de soluționare a cauzelor şi temeinicia soluţiei adoptate prin prisma analizării probelor şi a interpretării normelor de drept incidente în cauză, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei a cărei soluţie poate fi cenzurată doar în căile de atac şi nu poate face obiectul acţiunii disciplinare.
Or, a arătat Secţia, modalitatea în care domnul judecător a înțeles să interpreteze normele de drept sau dispozițiile procesuale în cauză şi să facă aplicarea acestora situaţiei de fapt, este rezultatul unui proces de interpretare şi de determinare a înțelesului și conținutului respectivelor şi, în consecinţă, reprezintă atributul esenţial al activităţii de judecată propriu-zise, fiind excluse controlului administrativ şi supuse controlului judiciar doar în căile de atac prevăzute de lege.
În acest sens, s-a făcut referire la considerentele Deciziei nr. 194/2014 a Curţii Constituţionale, paragraful 20, potrivit căruia „modul în care judecătorul interpretează şi aplică legea într-o cauză dată nu este susceptibil de sancțiune disciplinară decât în măsura în care acesta încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane, sau atunci când nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual. Altfel spus, o neregularitate a hotărârii judecătorești constituie temei pentru formularea unei căi de atac, în timp ce răspunderea disciplinară poate fi antrenată în cu totul alte condiții decât cele prevăzute de lege pentru promovarea unei căi de atac.”
Prin recursul formulat, Inspecţia Judiciară a contestat aceste argumente, apreciind că soluţia dată de Secţie este nelegală, pentru că în cadrul procedurii disciplinare nu s-a analizat soluţia dată, ci modul de aplicare a normelor de drept material sau procesual de către magistratul respectiv.
În concret, s-a imputat magistratului în cauză că ar fi luat măsuri asiguratorii asupra unor bunuri aparținând terţilor care nu ar fi avut nicio calitate în actul de sesizare al instanţei, fără indicarea elementelor de fapt sau a circumstanțelor concrete avute în vedere de domnul judecător.
Aceste susţineri sunt nefondate.
Potrivit art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2022, „Constituie abateri disciplinare: (…) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”
La rândul său, art. 272 alin. (1) din acelaşi text normativ, definește această noţiune, arătând că „Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.”
Aşa cum a reţinut şi instanţa disciplinară, pentru atragerea răspunderii disciplinare a magistratului pentru săvârșirea abaterii anterior redate este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: latura obiectă a abaterii: încălcarea de către magistrat a unor norme de drept material sau procesual, latura subiectivă: încălcarea să aibă un caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicție cu norma legală, precum şi urmarea imediată: generarea unor consecințe grave.
Realizând propria apreciere cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine, sub aspectul laturii obiective, că ceea ce se impută magistratului cercetat este chiar modalitatea concretă de aplicare a dispoziţiilor legale procedurale enunţate raportat la cauzele deduse judecăţii, precum şi temeinicia soluţiilor adoptate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei a cărei soluţie poate fi cenzurată doar în căile de atac şi nu poate face obiectul acţiunii disciplinare.
Ca o primă chestiune, Înalta Curte subliniază că în procedura disciplinară, aşa cum s-a arătat şi în hotărârea recurată, nu sunt analizate legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate de magistrat, ci se verifică dacă modul în care acesta şi-a exercitat funcţia întruneşte elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de lege, respectiv Legea nr. 303/2022, cum s-a reţinut în jurisprudenţa constată a Completului de 5 judecători (a se vedea, cu titlul de exemplu, Deciziile nr. 98/2023, nr. 97/2023, nr. 132/2023 şi nr. 270/2023).
Aşadar, ceea ce se analizează în prezenta cauză este dacă există o vădită contradicţie între dispoziţiile legale aplicabile în materie şi măsurile procesuale dispuse de domnul judecător.
Conform art. 249 C. proc. pen.:
„Alin. (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
Alin. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
Alin. (3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
Alin. (4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.
Alin. (4 ind. 1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie”.
Din cronologia evenimentelor, Înalta Curte reţine următoarele:
În data de 30 mai 2022 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel X., Secția penală, sub nr. x/59/2022, rechizitoriul emis în data de 10 mai 2022 în dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT - Biroul Teritorial Y. prin care au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, fiind repartizat aleatoriu completului cu indicativul x., avându-l ca titular pe domnul judecător A.
În cauză, au fost formate 19 dosare asociate, ce aveau ca obiect măsuri specifice procedurii de cameră preliminară.
Astfel, prin Încheierea nr. 15/PI/CP/24.06.2022 pronunțată în dosarul nr. x/59/2022/a.1.13, domnul judecător A., în baza art. 249 C. proc. pen., în contradictoriu cu intimatele C. şi S.C. B. S.A., a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu, până la concurența sumei de 123.325.726 lei (reprezentând prejudiciul estimat) asupra dreptului de proprietate aflat în patrimoniul intimatei C. și până la concurența aceleiași sumei (reprezentând prejudiciul estimat) asupra dreptului de proprietate aflat în patrimoniul intimatei S.C. B. S.A., asupra unor bunuri dobândite de la intimata C.
Prin Încheierea nr. 16/PI/CP/24.06.2022 pronunțată în dosarul nr. x/59/2022/a1.14, domnul judecător A., în baza art. 2502 C. proc. pen., în contradictoriu cu intimatele D. şi C., în calitate de moștenitorii legali ai defunctului E. şi S.C. B. S.A., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanțe din datele din 26.05.2016, şi 12.12.2016; măsuri asiguratorii dispuse faţă de defunctul E.; şi, în baza art. 249 C. proc. pen., a menținut sechestrul asiguratoriu dispus prin ordonanţa din data de 26.05.2016 asupra mai multor imobile aparținând S.C. B. S.A.; iar, în baza art. 249 C. proc. pen., a ridicat sechestrul asiguratoriu dispus prin ordonanţa din data de 26.05.2016 asupra unor imobile.
Împotriva acestor acte de procedură, s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege şi, prin încheierea din data de 23 august 2022 pronunțată în dosarul nr. x/59/2022/a1.9, Înalta Curte de Casate și Justiție - Completul de 2 judecători a dispus, în temeiul art. 43 alin. (3) raportat la 43 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., reunirea dosarelor nr. x/59/2022/a1.10, nr. x/59/2022/a1.11, nr. x/59/2022/a1.13 și nr. x/59/2022/a1.14 la dosarul nr. x/59/2022/a1.9, constatând incidența dispozițiilor art. 43 alin. (3) raportat la 43 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., pentru a asigura o evaluare unitară a tuturor condițiilor de proporționalitate, a temeiurilor care justifică eventuala luare a măsurilor asigurătorii.
Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători, prin încheierea nr. 634/18.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/59/2022/a1.9 având ca obiect contestațiile formulate de împotriva încheierilor de cameră preliminară pronunțate în dosarele nr. x/59/2022/a1.13, nr. x/59/2022/a1.14, nr. x/59/2022/a1.9, nr. x/59/2022/a1.10 și nr. x/59/2022/a1.11, a dispus următoarele:
I. A admis contestațiile formulate de contestatoarele S.C. B. S.A. și C. împotriva încheierii de cameră preliminară nr. 15/PI/CP din data de 24.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/59/2022/a1.13, a desființat încheierea contestată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
II. A admis contestațiile formulate de contestatorii S.C. B. S.A., C. şi D. împotriva încheierii de cameră preliminară nr. 16/PI/CP din data de 24 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/59/2022/a1.14, a desființat încheierea contestată și a constatat că rechizitoriul nu conține dispoziția prevăzută de art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
Prin aceeași încheiere au fost respinse, ca nefondate, celelalte contestații.
În rejudecare, prin Încheierea nr. 24/CP/24.11.2022, pronunțată în dosarul x/59/2022/a1.9*, de un alt complet de judecată, (urmare admiterii cererii de abținere formulată de domnul judecător A.) a fost respinsă sesizarea din oficiu cu privire la luarea măsurilor asigurătorii a sechestrului asigurator față de bunurile intimaților C. şi S.C. B. S.A.
În continuare, prin Încheierea nr. 18/PI/CP/07.07.2022 pronunțată în dosarul nr. x/59/2022/a1.16, domnul judecător A., în baza art. 249 C. proc. pen., în contradictoriu, între alții, cu S.C. B. S.A. și S.C. F. S.R.L., a dispus inclusiv instituirea sechestrului asiguratoriu asupra unor imobile aflate în patrimoniul intimatei S.C. F. S.R.L.
La acel moment procesual, s-a constatat că nu se dispune instituirea sechestrului asiguratoriu asupra dreptului de proprietate aflat în patrimoniul intimatei S.C. B. S.A. înscris asupra unor imobile.
Prin Încheierea nr. 452/21.07.2022 în dosarul nr. x/59/2022/a1.16, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției - Completul de 2 judecători a admis contestația formulată de F. S.R.L. împotriva acestei încheieri, a dispus desființarea în parte a încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
În rejudecare, prin Încheierea nr. 21/CP/01.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/59/2022/a1.16*, de un alt complet de judecată, (urmare admiterii declarației de abţinere formulată de domnul judecător A.) în baza art. 249 C. proc. pen., în contradictoriu și cu S.C. F. S.R.L., s-a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu și asupra dreptului de proprietate al intimatei S.C. F. S.R.L., asupra imobilului înscris în CF (...) cu nr. CAD/top (...) pentru terenul în suprafață de 762 mp și cu nr. CAD/top (...) pentru construcții la sol 394 mp.; (...), imobil situat în (...); proprietatea S.C. F. S.R.L. sub (...) [identificat în actul de sesizare ca fiind (...)].
Totodată, prin Încheierea pronunțată în data de 28.11.2022 în dosarul nr. x/59/2022/a1, domnul judecător A. a dispus, printre alte măsuri, în baza art. 249 C. proc. pen.; art. 902 alin. (2) pct. 19 C. civ.; art. 17 şi art. 18 alin. (2) pct. CC) din Ordinul nr. 700/2014 din 09 iulie 2014 emis de directorul general al ANCP, notarea în Cartea funciară a împrejurării că imobilele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată formează obiectul material al infracțiunii de delapidare – prevăzută şi pedepsită de art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 și art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (2) C. pen., potrivit Rechizitoriului emis în data de 10.05.2022 în dosarul nr. x/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Y., dosar înregistrat la Curtea de Apel X. sub nr. x/59/2022.
Minuta a fost comunicată Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară W., care a procedat la notarea mențiunilor corespunzătoare, fiind respinse cererile de reexaminare formulate în acest sens.
Ulterior, prin Încheierea din data de 29.11.2022, în dosarul nr. x/59/2022/a1, domnul judecător A. a constatat competența judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel X., în soluționarea cauzei, în faza camerei preliminare a procesului penal și s-a pronunțat asupra unor cereri și excepții invocate de inculpați.
În final, prin Încheierea finală cameră preliminară nr. 1/PI/CP/17.03.2023 (pronunțată după sesizarea Inspecției Judiciare în prezenta lucrare), domnul judecător A. a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Y.
Cu privire la instituirea măsurilor asiguratorii, prin Decizia nr. 19/2017, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că: „Atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asiguratorie.”
Înalta Curte are în vedere că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale unei persoane, prin instituirea unui sechestru, scopul urmărit fiind acela de a nu fi înstrăinate până la sfârșitul procesului penal și de a se asigura repararea prejudiciului.
Aşadar, instituirea sechestrului asigurator nu este o judecată asupra unei acuzații în materie penală în cadrul căreia se administrează probe, legea prevede doar condiția de a exista o pagubă materială care să fie produsă prin infracțiune și să existe o constituire de parte civilă, fără a se impune ca organul de urmărire penală să facă dovada că se pregătește o activitate de ascundere, distrugere sau înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul măsurii asiguratorii.
Aplicând toate aceste considerații teoretice la speţa pendinte, în deplin acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine, la rândul său, că măsurile procesuale dispuse de domnul judecător au fost susţinute de argumente juridice, prin raportare la situaţia de fapt şi probatoriul administrat, fiind nefondate criticile recurentei pe aceste aspecte.
Mai mult, împrejurarea că instanţa de control judiciar a admis contestaţiile formulate de părţi împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de domnul judecător nu poate fi reţinută ca un argument valabil al nelegalității măsurilor instituite de magistrat. Mai precis, desfiinţarea încheierilor pronunţate de domnul judecător nu reprezintă o dovadă a faptului că aceste acte de procedură penală ar fi fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 249 C. proc. pen., cum susţine recurenta.
În deplin acord cu instanţa disciplinară şi contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte reţine că aspectele referitoare la motivarea încheierilor au făcut obiectul analizei instanţei în calea de atac a contestaţiilor formulate împotriva respectivului act şi excedează limitele prezentei analize a condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare, în cadrul căreia nu se realizează o examinare a legalităţii sau temeiniciei măsurilor asiguratorii, cum s-a arătat anterior.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că instanţa disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, nu sunt nu sunt întrunite cumulativ elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I raportat la art. 272 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea instanţei disciplinare este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 25J din data de 15 noiembrie 2023, pronunţate de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/J/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2024.