Concurs de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie. Controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ în ceea ce priveşte procedura de evaluare profesională a magistraţilor

Cuprins pe materii: Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin legi speciale. Cariera magistraţilor

Index alfabetic:

• Procuror
• Concurs de promovare efectivă în funcţie de execuţie
• Controlul de legalitate a instanţei de contencios administrativ
• Procedura de evaluare a magistraţilor

 

Legea nr. 303/2004[1], art. 46

 

         În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de evaluare profesională a magistraților și la atribuțiile comisiei de evaluare, iar nu aspectele privind punctajul acordat persoanei evaluate. Altfel spus, instanța de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de evaluare, respectiv nu poate realiza evaluarea activității profesionale a magistratului.

            Această abordare se regăsește și în jurisprudența CEDO, care a decis că în situația când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața comisiei de admitere, precum și examinarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională doar viciile de procedură și deturnarea de putere.

  Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt, însă, elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar, ce se îndepărtează atât de mult de la sarcina unui judecător, încât garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cauza Van Marle și alții c. Olandei, Hotărârea din 26 iunie 1986).

         

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5851 din 7 decembrie 2023

 

I.  Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.09.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii-Secţia pentru procurori, anularea Hotărârii nr. 820/17.05.2022, anularea în parte a Hotărârii nr. 843/24.05.2022, în ceea ce priveşte validarea rezultatului obţinut de la concursul de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie organizat în temeiul Hotărârii nr. 94/18.01.2022 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, şi anularea ca nelegal a Raportului comisiei de evaluare ce a examinat activitatea reclamantei, precum şi obligarea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii să dispună reevaluarea activităţii şi promovarea sa pe un post de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

2. Hotărârea primei instanțe

Prin încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2023, Curtea a respins excepţia nulităţii întâmpinării, invocată de reclamantă. Totodată, a amânat pronunţarea asupra fondului acţiunii la data de 01.02.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 20 din 1 februarie 2023, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe și împotriva încheierii de amânare a pronunţării, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi sentinţei recurate şi, rejudecând, admiterea excepţiei nulităţii întâmpinării la cererea de chemare în judecată, anularea în parte a Hotărârii nr. 843/2022 emise de pârât, respectiv în ceea ce priveşte validarea rezultatului obţinut la concursul de promovarea efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie organizat în temeiul Hotărârii nr. 94/18.01.2022 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, anularea în tot a Hotărârii nr. 820/2022 emise de pârât, anularea Raportului comisiei de evaluare ce a examinat activitatea sa şi obligarea pârâtului să dispună reevaluarea activităţii sale profesionale cu respectarea cerinţelor legale şi promovarea sa pe un post de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

Cu privire la încheierea atacată, recurenta-reclamantă a susţinut că, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004, cu consecinţa omisiunii aplicării art. 40 alin. (1) fraza a doua C. proc. civ. - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Recurenta a mai arătat că, la fond, prin răspunsul la întâmpinare, a susţinut că aceasta a fost formulată de o persoană care nu are calitate în proces, respectiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, parte în proces fiind Secţia pentru procurori a C.S.M., şi că întâmpinarea a fost semnată de către o persoană care nu a avut calitatea de reprezentant al pârâtei Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Cum stabilirea corectă a calităţii procesuale pasive şi a calităţii de reprezentant al părţii sunt supuse legii de procedură, iar prin aplicarea greşită a dreptului material s-a ajuns la încălcarea legii de procedură, criticile se subsumează pct. 5 de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Secţia pentru procurori fiind o autoritate publică de sine stătătoare, nesubordonată Plenului Consiliului, atributele sale nu pot fi exercitate nici de Plenul Consiliului, şi nici de Preşedintele Consiliului, iar calitatea procesuală pasivă în materia contenciosului administrativ aparţine exclusiv autorităţii publice care a emis actul atacat.

Prima instanţă a respins, în mod nelegal, prin greşita aplicare a art. 38 din Regulament, critica privind omisiunea analizei de către comisia de evaluare a actelor depuse - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Actul administrativ, fie şi cel pregătitor, trebuie - sub sancţiunea nulităţii - să fie motivat. Motivarea este legală, în ceea ce priveşte raportul comisiei de evaluare, dacă destinatarul actului administrativ cunoaşte motivele concrete ale emiterii acestuia. Aşadar, comisia de evaluare trebuie să prezinte, fie şi succint, concluziile pentru evaluarea fiecăruia dintre actele supuse evaluării.

Omisiunea evaluării fie şi numai a unui act întocmit de recurenta-reclamantă conduce la concluzia că această comisie a făcut o selecţie discreţionară a actelor pe care le-a evaluat. Este contrară sensului legii constatarea primei instanţe că modul în care sunt prezentate rezultatele evaluării contestate intră în marja de apreciere a comisiei. Marja de apreciere este aplicabilă doar cu privire la opţiunea între adoptarea unei modalităţi de analiză exhaustivă sau doar sintetică a fiecărui act, iar nu cu privire la opţiunea între prezentarea concluziilor cu privire la fiecare act, ori prezentarea concluziilor generale referitoare la ansamblul actelor. Practic, comisia a pus recurenta în situaţia de a nu şti ce a contravenit opiniilor membrilor ei cu privire la modul de elaborare a actelor care nu sunt enunţate în raportul de evaluare - deficienţă majoră a actului administrativ pregătitor. Iar această deficienţă îşi răsfrânge consecinţele asupra actelor administrative subsecvente.

De asemenea, nici scăderea unui punct din maximul punctajului pentru criteriul respectarea termenelor rezonabile de soluţionare a lucrărilor nu intră în marja de apreciere a comisiei de evaluare, în sensul reţinut de către prima instanţă. Această scădere trebuia să fie motivată. Iar din conţinutul raportului întocmit de comisia de evaluare nu reiese motivul pentru care a scăzut un punct, ceea ce denotă că scăderea respectivă constituie un act arbitrar, discreţionar, interzis de lege - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este nelegală şi constatarea primei instanţe, în sensul că depunctarea la criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existenţa unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică - bază factuală care ar exclude arbitrariul - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea de apel reţine că sesizarea nu a fost confirmată. Un judecător, însă, trebuie să se pronunţe pe bază de dovezi, fără a ţine seama de alegaţii nedovedite.

Se poate face analogia cu criteriile de apreciere a conduitei din cadrul evaluărilor periodice - evaluări care nu ţin seama decât de sesizările întemeiate, iar nu de orice sesizare neconfirmată.

Recurenta-reclamantă a mai invocat că, interpretarea art. 42 din Regulamentul concursului este contrară intenţiei legiuitorului.

Reglementarea din art. 42 al Regulamentului de concurs este similară cu reglementarea din procedura recursului în casaţie şi nu numai. Adică, scopul raportului este de a sintetiza conţinutul criticilor şi de a identifica locul unde se situează - în actul verificat de raportor -punctele de sprijin pentru admiterea ori respingerea căii de atac.

Referitor la incompatibilitate, recurenta-reclamantă a arătat că, deşi aceasta nu este consacrată într-un text din regulament, constituie un principiu al dreptului în orice ramură: cel ce decide nu este compatibil să se pronunţe, ulterior, cu privire la legalitatea şi temeinicia propriei decizii emisă într-o chestiune litigioasă. Desigur, dacă rolul raportorului ar fi fost acela de a sintetiza contestaţia şi de a semnala problemele ridicate, nu s-ar pune problema incompatibilităţii. Chiar dacă raportorul asupra contestaţiei s-ar considera a fi o propunere de soluţionare, numai în organismele politice şi asociative non- guvernamentale, cel ce face propunerea este compatibil să se pronunţe prin vot asupra propriei propuneri (consilii locale, societăţi comerciale, asociaţii non-profit, etc).

În opinia recurentei, textul art. 42 din Regulament reglementează întocmirea unui raport de către un membru al Secţiei pentru procurori a C.S.M., iar acest membru - care şi-a exprimat opinia deja - este incompatibil să voteze.

Totodată, recurenta susţine că neluarea la cunoştinţă a motivelor pentru care s-a respins contestaţia, reprezenta un impediment pentru emiterea hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii-Secţia pentru procurori a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că niciunul dintre aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu poate fi încadrat în conceptul de nerespectare a condiţiilor legale sau regulamentare de desfăşurare a concursului, pentru considerentele expuse pe larg în cele ce preced, în contextul analizei legalităţii Hotărârilor Secţiei pentru procurori nr. 820/2022 şi nr. 843/2022.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 indice 1 alin. (3) C. proc. civ., precum şi toate celelalte prevederi legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului, motivele invocate de părți, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, atât în ceea ce priveşte sentinţa recurată, cât şi încheierea din data de 18.01.2023, atacată odată cu sentinţa.

Cu privire la criticile recurentei-reclamante, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse.

În esenţă, subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a susţinut că, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004, cu consecinţa omisiunii aplicării art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a arătat că în fața instanței de fond, prin răspunsul la întâmpinare a invocat că, întâmpinarea a fost formulată de o persoană care nu are calitate în proces, respectiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, parte în proces fiind Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Totodată, recurenta a arătat că, întâmpinarea a fost semnată de către o persoană care nu a avut calitatea de reprezentant al pârâtei Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că, prin valorificarea apărărilor făcute de o persoană fără calitate procesuală pasivă, şi prin acceptarea argumentelor din întâmpinarea semnată de o persoană fără calitate de reprezentant al pârâtei, prima instanţă a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate, deoarece a încălcat prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând argumentele subsumate motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiată critica recurentei din perspectiva încălcării normelor de procedură referitoare la sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile.

Reprezentarea Consiliului Superior al Magistraturii de către Președintele acestuia este reglementată de prevederile art. 24 alin. (1) și (3) lit. a) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la momentul analizat.

Constată Înalta Curte că, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii avea dreptul să reprezinte instituţia şi să semneze acte de procedură în dosare care vizează acte administrative emise de secţiile acestuia.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 317/2004, „Consiliul Superior al Magistraturii are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti”, iar hotărârile acestuia se iau în plen sau în secţii, potrivit atribuţiilor care revin acestora în acord cu principiul separării carierei, competenţele conferite fiecăreia dintre cele două Secţii ale Consiliului, respectiv Plenului, fiind enumerate la art. 30-53 din Legea nr. 317/2004.

Prin urmare, autoritatea publică titulară de drepturi şi obligaţii în plan procesual este Consiliul Superior al Magistraturii, iar exercitarea atribuţiilor Consiliului prin partajarea acestora între plen şi secţii se referă la modalitatea de funcţionare a acestei instituţii, guvernată de principiile separării carierelor între judecători şi procurori.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că, autoritatea care are personalitate juridică şi care justifică calitate procesuală în prezenta cauză este Consiliul Superior al Magistraturii.

Referitor la critica vizând semnarea întâmpinării de către Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, observă instanța de control judiciar că, acesta are atribuţia de a reprezenta Consiliul în relaţiile interne şi internaţionale conform art. 24 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la momentul de referinţă, iar potrivit art. 10 alin. (8) lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018 „Preşedintele Consiliului are următoarele atribuţii principale: semnează actele emise de Consiliu.”

Față de considerentele expuse anterior, reiese că soluţia instanței de fond de respingere a excepţiei nulităţii întâmpinării intimatului-pârât este legală, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În cauză, nu se poate reţine nici incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material,  avându-se în vedere următoarele considerente:

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că, prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile recurentei ce vizează nelegalitatea Hotărârii Secţiei pentru procurori nr. 820/2022, din perspectiva neanalizării tuturor actelor depuse sau selectate pentru evaluare.

Potrivit art. 46 indice 1 din Legea nr. 303/2004:

 „(1) Promovarea efectivă a judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita locurilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.

 (2) Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor, prin curţile de apel şi parchete, şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Naţional al Magistraturii şi a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu cel puţin 30 de zile înainte de data de la care se pot depune cererile de înscriere la concurs.”

În conformitate cu prevederile art. 46 indice 3 din acelaşi act normativ „(1) Concursul de promovare efectivă constă în susţinerea unei probe având ca obiect evaluarea activităţii şi conduitei candidaţilor din ultimii 3 ani.

 (2) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului, inclusiv comisiile de concurs şi constituirea acestora, aspectele supuse verificării în cadrul probei prevăzute la alin. (1) şi modalitatea de stabilire şi contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 46 alin. (2)”.

 Observă Înalta Curte că promovarea efectivă a procurorilor se realiza la momentul de referinţă potrivit dispoziţiilor art. 46 indice 1 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în baza Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie, aprobat prin Hotărârea nr. 681/2019 a Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta-reclamantă a susținut că prima instanţă a respins în mod nelegal, prin greșita aplicare a art. 38 din Regulament, critica sa privind omisiunea analizei de către comisia de evaluare a actelor pe care le-a depus.

Arată recurenta că, actul administrativ, fie şi cel pregătitor, trebuie, sub sancţiunea nulităţii, să fie motivat. Motivarea este legală, în ceea ce priveşte raportul comisiei de evaluare, doar dacă destinatarul actului administrativ cunoaşte motivele concrete ale emiterii acestuia.

Criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Prin Hotărârea nr. 820 din data de 17.05.2021, emisă de Secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior ai Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de recurenta-reclamantă împotriva punctajului acordat de comisia de evaluare în cadrul concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a procurorilor, organizat în perioada ianuarie - mai 2022, fiind menţinut punctajul Comisiei de evaluare.

La adoptarea hotărârii atacate Secţia pentru procurori a reţinut că evaluarea conduitei candidaţilor s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 39 - 40 din Regulament, iar pentru a fi declarată admisă, recurenta-reclamantă ar fi trebuit să obţină minimum 70 de puncte, dar nu mai puţin de 65 de puncte la evaluarea activităţii şi 5 puncte la evaluarea conduitei.

Potrivit art. 38 din Regulament

 „(1) Comisiile prevăzute la art. 32 efectuează evaluarea actelor întocmite de candidaţi sau care privesc activitatea acestora, prin notarea, cu respectarea punctajului maxim indicat, a următoarelor aspecte:

a) capacitate de analiză şi sinteză - 25 de puncte;

b) coerenţă în exprimare - 25 de puncte;

c) argumentaţie din punctul de vedere al clarităţii şi logicii - 25 de puncte;

d) verificarea respectării termenelor rezonabile de soluţionare a lucrărilor -15 puncte.

(2) Punctajul maxim total ce poate fi atribuit ca urmare a evaluării este de 90 de puncte.

Pentru fiecare criteriu se acordă obligatoriu un punctaj situat între 0 şi punctajul maxim alocat.

(3) Comisia acordă un singur punctaj pentru fiecare criteriu, preşedintele comisiei asigurând medierea în caz de divergenţe între membrii comisiei.

Actele depuse de candidat sunt avute în vedere la evaluare, pe baza criteriilor prevăzute de alin. (1). Dacă apreciază necesar, comisia de evaluare poate solicita informaţii suplimentare cu privire la acestea, dispoziţiile art. 36 aplicându-se în mod corespunzător.”

Contrar celor susținute de către recurenta-reclamantă, actele emise de intimatul-pârât, contestate de aceasta, cuprind motivele de fapt şi de drept avute în vedere la emitere, argumentele prezentate sunt coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau de contradicţii, fiind în măsură să permită urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea acestora.

Prin urmare, observă Înalta Curte că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, deşi în cuprinsul raportului de evaluare se face referire la 5 acte supuse evaluării, nu se putea trage concluzia că, nu au fost avute în vedere de către comisie toate actele depuse sau selectate pentru evaluare, fiind evident că trimiterile la anumite acte au fost făcute cu titlu de exemplu, cu atât mai mult cu cât concluziile evaluării sunt unele generale, iar dispoziţiile Regulamentului nu impuneau o analiză a fiecărui act în parte, pentru care să se precizeze deficienţele şi aspectele pozitive.

Totodată, se reține că în raportul întocmit de Comisia de evaluare s-a menţionat în mod expres că, la evaluarea activităţii recurentei-reclamante au fost avute în vedere 5 rechizitorii selectate, 10 acte depuse de aceasta şi situaţiile statistice întocmite de unitatea de parchet la care şi-a desfăşurat activitatea în ultimii 3 ani, astfel că sunt neîntemeiate susţinerile recurentei privind presupusa neanalizare a tuturor actelor depuse de aceasta.

Potrivit art. 38 alin. (4) din Regulament: „Actele depuse de candidat sunt avute în vedere la evaluare, pe baza criteriilor prevăzute de alin. (1). Dacă apreciază necesar, comisia de evaluare poate solicita informaţii suplimentare cu privire la acestea, dispoziţiile art. 36 aplicându-se în mod corespunzător.”

Așadar, în raport de dispozițiile legale enunțate, candidatul are posibilitatea de a depune la dosarul de concurs maximum 10 acte pe care le consideră relevante pentru activitatea sa, iar aceste acte vor fi avute în vedere de comisia de evaluare, deopotrivă cu cele solicitate expres de către aceasta.

În exercitarea acestui drept, recurenta-reclamantă a depus la dosarul de concurs 10 acte procesuale, care, contrar celor susţinute de aceasta, au fost avute în vedere de către Comisia de evaluare, punctajul acordat pentru fiecare dintre criteriile de evaluare fiind stabilit prin raportare la toate actele existente la dosarul de concurs, respectiv cele 5 acte selectate, conform art. 36 alin. (3) din Regulament şi cele 10 acte depuse de candidat conform art. 6 alin. (7) şi art. 38 alin. (4) din Regulament, după cum rezultă din raportul de evaluare întocmit în temeiul dispozițiilor art. 41 din Regulament.

Recurenta-reclamantă a invocat că, scăderea unui punct din maximul punctajului pentru criteriul „respectarea termenelor rezonabile de soluţionare a lucrărilor” nu intră în marja de apreciere a comisiei de evaluare, în sensul reţinut de către prima instanţă. Această scădere trebuia să fie motivată, iar din conţinutul raportului întocmit de comisia de evaluare nu reiese motivul pentru care a fost scăzut un punct.

Recurenta a mai susținut că este nelegală constatarea primei instanţe, în sensul că, depunctarea la criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existenţa unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică - bază factuală care ar exclude arbitrariul.

Observă Înalta Curte că, deşi recurenta-reclamantă invocă pretinse aspecte de nelegalitate determinate de încălcări în desfăşurarea probei constând în evaluarea activităţii şi conduitei, în realitate nemulţumirea acesteia vizează modul de notare al comisiei de evaluare a concursului în etapa reglementată prin prevederile art. 46 indice 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare şi modul de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva punctajului obţinut la evaluare.

Criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Instanța de control judiciar constată legalitatea sentinței recurate, în ceea ce privește punctajul stabilit de comisia de evaluare, instanța de fond reținând, în mod corect că, scăderea unui punct pentru criteriul privind respectarea termenelor rezonabile era circumscrisă marjei de apreciere a comisiei de evaluare, și că depunctarea în ceea ce privește criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existența unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică.

Totodată, constată Înalta Curte că, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de evaluare profesională a magistraților și la atribuțiile comisiei de evaluare, iar nu aspectele privind punctajul acordat persoanei evaluate.

Altfel spus, instanța de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de evaluare, respectiv nu poate realiza evaluarea activității profesionale a magistratului.

Această abordare se regăsește și în jurisprudența CEDO, care a decis că în situația când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața comisiei de admitere, precum și examinarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională doar viciile de procedură și deturnarea de putere.

Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt, însă, elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar, ce se îndepărtează atât de mult de la sarcina unui judecător încât garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cauza Van Marle și alții c. Olandei, Hotărârea din 26 iunie 1986).

În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în acest sens fiind decizia nr. 3289/27.06.2007, decizia nr. 3784/14.10.2014.

Prin urmare, reține Înalta Curte că instanţele judecătoreşti nu pot cenzura modul în care comisia de evaluare și Secţia pentru procurori au evaluat candidaţii care au susţinut un concurs, instanţele neputându-se substitui acestora, care au competenţa exclusivă de a evalua cunoştinţele, respectiv calităţile necesare pentru promovarea concursului.

Sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse criticile recurentei-reclamante, în sensul că interpretarea instanței de fond a art. 42 din Regulamentul concursului este contrară intenției legiuitorului, Înalta Curte reţinând că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corespunzător această prevedere legală.

Potrivit art. 42 din Hotărârea nr. 681/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a procurorilor în funcții de execuție:

„(1) Împotriva punctajului obținut la evaluare candidatul poate face contestație în termen 2 zile de la publicare, expunând argumentele pentru care critică punctajul acordat, pe criterii de notare. Contestația se transmite prin fax la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii se pronunță asupra contestațiilor în termenul prevăzut de calendarul concursului.

(3) Se întocmește un raport motivat pentru fiecare contestație, cu indicarea argumentelor pentru care s-a modificat punctajul, separat pentru fiecare criteriu, respectiv a argumentelor pentru care s-au înlăturat susținerile candidatului, în cazul în care se menține punctajul comisiei de evaluare.

(4) Punctajul astfel acordat este definitiv.

(5) Rapoartele întocmite în procedura soluționare a contestațiilor se publică pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii și al Institutului Național al Magistraturii cu codurile candidaților.

(6) Dispozițiile art. 19 alin. (9) și (10) se aplică în mod corespunzător și membrilor comisiei prevăzute la art. 32”.

Referitor la pretinsa nelegalitate a sentinţei recurate ce ar decurge din faptul că raportul motivat, emis în baza art. 42 alin. (3) din Regulament, ar fi fost întocmit ulterior sau concomitent emiterii hotărârii prin care s-a respins contestaţia recurentei-reclamante, reține Înalta Curte că această critică este neîntemeiată, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale arătate mai sus.

Observă Înalta Curte că Secţia pentru procurori a respectat prevederile regulamentare în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor la punctaj şi întocmirea raportului motivat, cu atât mai mult în contextul în care Regulamentul de concurs nu stabileşte obligativitatea existenţei raportului motivat anterior soluţionării contestaţiei.

Prin urmare, în mod legal, a reținut instanța de fond că Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare nu stabilea ca raportul motivat pentru fiecare contestaţie să fie întocmit anterior sau concomitent adoptării hotărârii de soluţionare a contestaţiei, ci dimpotrivă, din succesiunea prevederilor legale relevante rezultă că Secţia pentru procurori se pronunţă asupra contestaţiilor, iar ulterior se întocmeşte un raport motivat, document care are rolul de a argumenta modul de soluţionare a contestaţiei.

Este nefondată critica recurentei-reclamante în sensul că Hotărârea nr. 820/17.05.2022 ar fi fost adoptată cu votul unui membru al Secţiei pentru procurori care a întocmit raportul asupra contestaţiei sale.

În raport de dispoziţiile art. 42 alin. (3) din Regulament, reiese că textul de lege nu stabileşte în mod expres persoana care întocmeşte raportul cu privire la contestaţie, iar pe de altă parte, regimul incompatibilităților trebuie stipulat expres de lege.

Concluzionând, reţine Înalta Curte că susţinerile recurentei-reclamante referitoare la nelegalitatea Hotărârii nr. 820 din 17 mai 2022 sunt nefondate, astfel că, sub acest aspect, sentinţa recurată este legală, instanţa de fond analizând şi interpretând corespunzător toate dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 843 din 24 mai 2022, emisă de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte observă că acest act administrativ este atacat prin prisma unor aspecte de nelegalitate în adoptarea Hotărârii nr. 820/2022, însă recurenta-reclamantă nu a răsturnat prezumţia de legalitate a actului administrativ arătată mai sus, astfel că, hotărârea de validare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie este, de asemenea, legală.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că, neluarea la cunoştinţă a motivelor pentru care s-a respins contestaţia sa, reprezenta un impediment pentru emiterea hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 303/2004: „în termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi admişi.”

În raport de conţinutul normei de drept menţionate anterior, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că Hotărârea Secţiei pentru procurori nr. 843/24.05.2022 nu este prematură, motivat de faptul că validarea concursului de promovare s-ar fi realizat fără a se aduce la cunoştinţa recurentei-reclamante motivele  de respingere a contestaţiei sale, aşa cum susţine recurenta, câtă vreme au fost respectate etapele concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie, potrivit Regulamentului de concurs.

Mai mult, potrivit art. 44 alin. (1) - (3) din Regulament, invalidarea totală sau parţială a rezultatelor concursului putea fi dispusă doar în două situaţii, şi anume: în cazul nerespectării condiţiilor prevăzute de lege ori de Regulament, cu privire la organizarea concursului sau în cazul existenţei dovezii săvârşirii unei fraude.

În cauza de faţă, Secţia pentru procurori a validat în mod corect rezultatele concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie, în contextul în care au fost respectate toate condiţiile privind organizarea concursului şi nici nu a fost semnalată vreo fraudă.

            Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.