Şedinţa publică din data de 16 mai 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 24 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, obligarea acestuia la plata sumei de 110.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru condiţiile degradante şi inumane în care a executat o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Rahova.
Prin sentinţa nr. 428 din 24 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Prin încheierea din 21 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia litispendenţei, învocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi a înaintat acest dosar la dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 138 din C. proc. civ., acest din urmă dosar având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat despăgubiri morale în valoare de 250.000 RON pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie în Penitenciarul Rahova.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 383F din 17 martie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 571A din 4 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 383 din 17 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
4. Recursul
Împotriva deciziei nr. 571A din 4 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a formulat recurs reclamantul A., invocând în drept dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, precum şi pe cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Dezvoltând motivele de recurs, recurentul a învederat că hotărârea instanţei de fond i-a parvenit la 7 aprilie 2022, fiind depăşit termenul legal prevăzut pentru comunicarea acesteia.
A susţinut că Administraţia Penitenciarului Giurgiu nu i-a înmânat sentinţa Tribunalului Bucureşti, punându-l în imposibilitatea de a formula apel în termenul legal. Totuşi, fucţionarii acestei instituţii au expediat la dosarul instanţei de fond procesul-verbal din 16 iunie 2022, în care consemnaseră, în mod nereal, refuzul său de a primi hotărârea. Acest înscris, care nu este susţinut de alte probe (cea cu martori, înregistrări video) nu cuprinde semnătura acestor funcţionari şi nici ştampila Penitenciarului Giurgiu.
Recurentul a precizat că hotărârea primei instanţe i-a fost comunicată în luna septembrie a anului 2022, ca urmare a efectuării unor demersuri la judecătorul delegat, în termen de 10 zile de la această comunicare exercitând calea de atac a apelului.
A precizat că a depus, la 15 februarie 2023, prin intermediul Poştei Române, concluzii scrise, indicând motivele care au determinat depunerea apelului la 27 septembrie 2022, pe care instanţa de apel nu le-a luat în considererare.
A apreciat că pronunţarea soluţiei de respingere a apelului ca tardiv declarat s-a făcut fără a se efectua o analiză a înscrisurilor depuse în susţinerea afirmaţiilor sale, respectiv a adresei nr. x din 22 iunie 2022 prin care i-a fost comunicată sentinţa.
Recurentul a semnalat efectuarea unor presiuni asupra sa de către funcţionarii penitenciarului, în scopul de a renunţa la exercitarea căii de atac a apelului, şi a crtiticat aspectele reţinute de instanţa de apel în sensul că procesul-verbal în care s-a consemnat în mod nereal refuzul său de a primi sentinţa instanţei de fond este un act valid şi legal.
5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la 9 octombrie 2024, în termenul procedural, intimatul a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea corespunzătoare dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.
La data de 30 aprilie 2024, recurentul a depus concluzii scrise.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât privesc modalitatea de soluţionare a excepţiei de tardivitate a apelului de către Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că aceste critici nu sunt fondate.
Potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că "Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite."
În cauză, instanţa de apel a reţinut că sentinţa nr. 383F din 17 martie 222 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă a fost comunicată recurentului la 16 iunie 2022, iar cererea de apel a fost înregistrată pe rolul său la 29 septembrie 2022.
Aceste constatări ale instanţei de apel sunt corecte, de vreme ce comunicarea sentinţei apelate, realizată în condiţiile prevăzute de art. 154 alin. (1) coroborat cu art. 155 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. (la locul de detenţie, întrucât recurentul executa, la acea dată, o pedeapsă privativă de libertate la Penitenciarul Giurgiu), s-a făcut la data de 16 iunie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond.
Această concluzie este susţinută de procesul-verbal nr. x din 16 iunie 2022, întocmit de şeful de secţie şi de lucrătorul însărcinat cu îndeplinirea procedurii din cadrul Penitenciarului Giurgiu, care au consemnat refuzul recurentului de a primi sentinţa civilă nr. 383F din 17 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Contrar susţinerilor recurentului, curtea de apel, analizând conţinutul procesului-verbal nr. x din 16 iunie 2022, a reţinut că acesta cuprinde semnăturile funcţionarilor care l-au întocmit, aspect ce a fost considerat că este de natură să îi confirme validitatea de vreme ce înscrisul nu a fost contestat în procedura înscrierii în fals, potrivit alin. (4) al acestui articol, pusă de legiuitor la dispoziţia părţii interesate în situaţia în care nu este de acord cu faptele pe care acesta le constată.
În aceste condiţii, Înalta Curte nu va primi criticile recurentului referitoare la neanalizarea de către instanţa de apel a dovezilor anexate concluziilor scrise depuse în etapa procesuală anterioară, în legătură cu care a susţinut că atestă o comunicare deficitară a sentinţei apelate, la o altă dată faţă de cea consemnată în cuprinsul procesului-verbal.
Cu privire la data declarării căii de atac a apelului împotriva sentinţei nr. 383F din 17 martie 2022, pronunţate de Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, aceasta este 7 septembrie 2022, potrivit menţiunii inserate de oficiul poştal pe plicul cu care cererea de apel a fost expediată la Curtea de Apel Bucureşti.
Ca atare, în mod judicios a reţinut instanţa de apel că apelul a fost formulat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 468 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., şi că această situaţie a atras decăderea recurentului din dreptul procedural ce ar fi permis instanţei de apel să examineze calea de atac.
Această sancţiune intervine în situaţia efectuării actelor de procedură cu încălcarea termenelor prevăzute de lege, fiind reglementată la art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Pentru argumentele expuse în cele ce preced, Înalta Curte, constatând că soluţia pronunţată de curtea de apel asupra excepţiei de tardivitate a apelului este corectă, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 571A din 4 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 571A din 4 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.