Şedinţa publică din data de 16 mai 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti instanţei la data de 14 septembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C. şi întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 708, 709, 712 şi ale art. 723 C. proc. civ.
2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 8211 din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 666 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că prin încheierea din camera de consiliu din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Botoşani, pronunţată în dosarul x/2017, s-a dispus încuviinţarea executării silite a debitoarei A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 11 martie 2005, la cererea creditoarei D..
Instanţa a apreciat că executarea silită este unică, indiferent de numărul de executări silite sau de numărul executorilor judecătoreşti implicaţi, aspect statuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, cu precădere la pct. 66 şi 70.
Având în vedere că la data de 12 septembrie 2017, Judecătoria Botoşani era competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a considerat că această instanţă rămâne competentă pe întreaga durată a procedurii de executare.
Menţionarea greşită a anului perfectării convenţiei de credit în prima încheiere de încuviinţare a executării silite a fost apreciată că reprezintă doar o eroare materială, de vreme ce contractul a fost individualizat în mod corect.
3. Hotărârea Judecătoriei Botoşani
Prin sentinţa civilă nr. 717 din 20 martie 2024, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Botoşani a reţinut că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 8 iunie 2023, intimata B. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei A., înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C. sub nr. x/2023, solicitând punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 11 martie 2005 încheiat cu E. S.A..
Prin încheierea din 19 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei, în scopul recuperării sumei de 1.342,95 RON, în baza titlului executoriu menţionat.
Judecătoria Botoşani a constatat că, la data sesizării organului de executare, respectiv, la data de 8 iunie 2023, domiciliul debitoarei era în Bucureşti.
Instanţa a apreciat că, din întreaga reglementare a procedurii de executare silită rezultă voinţa clară a legiuitorului de a da în competenţa instanţei de executare incidentele ivite pe parcursul executării silite, excepţiile fiind strict şi limitativ prevăzute de lege.
De vreme ce norma generală cuprinsă la art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este imperativă, atributivă de competenţă absolută în favoarea instanţei de executare, a arătat că reglementarea unor excepţii în sensul instituirii şi a altor instanţe competente, în cazul contestaţiilor la executare având un anumit obiect, nu afectează caracterul imperativ al normei şi, prin urmare, nu o transformă într-o normă dispozitivă, de la care părţile pot deroga.
Judecătoria Botoşani a constatat că executarea silită încuviinţată de aceeaşi instanţă la data de 12 septembrie 2017, la solicitarea Biroul Executorului Judecătoresc F., la cererea creditoarei D., a fost finalizată, iar împotriva debitoarei A. a fost încuviinţată o nouă executare de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, la data de 19 iunie 2023, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C., la cererea creditoarei cesionare B., executare care se află în desfăşurare.
Referitor la Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, a apreciat că nu se aplică în speţă, întrucât titlul executoriu care formează obiectul executării silite nu se referă la mai mulţi debitori, obligaţi solidar, cu domicilii diferite, ci la un contract de credit bancar încheiat doar între debitoarea contestatoare A., în calitate de împrumutat, şi creditoarea E. S.A., ulterior cesionat.
Judecătoria Botoşani a arătat că cererea de executare silită a fost formulată împotriva debitoarei A. (unic debitor), iar contestaţia la executare a fost promovată de această parte împotriva executării silite încuviinţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care este pendinte, astfel că în mod justificat contestaţia la executare a fost depusă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă pe care a apreciat-o ca fiind competentă să soluţioneze cauza în condiţiile în care, la data depunerii cererii de executare silită, respectiv data de 8 iunie 2023, debitoarea avea domiciliul în circumscripţia acestei instanţe.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B., prin care s-a solicitat, în baza art. 712 C. proc. civ., anularea executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C. şi întoarcerea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Contestaţia la executare promovată în cauză vizează actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 1095/MI/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 11 martie 2005, încheiat între contestatoarea-debitoare A. şi creditoarea B..
Înalta Curte constată că, prin încheierea din camera de consiliu din 19 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită, declanşată în dosarul de executare nr. 1095/MI/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., la cererea creditoarei B., în temeiul titlului executoriu menţionat, în toate modalităţile de executare prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din acesta.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi ale art. 112 din acelaşi act normativ, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În motivarea deciziei menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, anterior evocat, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă care a încuviinţat executarea silită în dosarul nr. x/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., cu privire la care s-a solicitat, în prezenta cauză, anularea executării silite şi întoarcerea acesteia.
Faptul că în privinţa aceluiaşi titlu executoriu, prin încheierea din camera de consiliu din 12 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Botoşani a dispus, anterior, încuviinţarea executării silite în privinţa aceleiaşi debitoare, nu este de natură să atragă competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare pendinte, de vreme ce cea dintâi executare silită, care a format obiectul dosarului nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc F. a fost finalizată la 28 septembrie 2017, conform încheierii emise de organul de executare la acea dată (prin care prin care a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea unui executor judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a faptului că debitoarea nu mai figura cu domiciliul menţionat în cererea de executare silită).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2024.