Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, la data de 15 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să-i repare prejudiciile cauzate prin eroare judiciară dată în dosarul nr. x/2015.
Prin sentinţa nr. 105 din 24 februarie 2021, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia în favoarea Tribunalului Vâlcea.
I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în primă instanţă:
Prin sentinţa civilă nr. 803 din 11 aprilie 2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a respins cererea de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia, ca inadmisibilă.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în apel:
Prin decizia civilă nr. 4408 din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia perimării; a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 803 din 11 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 4408 din 20 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 octombrie 2023, sub nr. x/2020, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 18 octombrie 2023, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele, domiciliul, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura; în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) al aceluiaşi articol, s-a constatat că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, a stabilit că recurentul-reclamant datorează pentru soluţionarea recursului taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării.
Prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis cererea formulată de petentul A. şi a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferente soluţionării dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
II.1. Motivele de recurs:
Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru judecarea pe fond a litigiului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că la data de 25 ianuarie 2023 a fost suspendată cauza, iar la data de 26 ianuarie 2023 a formulate cerere de repunere pe rol, context în care cauza nu a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni.
A menţionat că nu datora taxă de timbru pentru cererea de repunere a cauzei pe rol, de vreme ce pentru judecata apelului, la termenul din 25 ianuarie 2023, nu s-a stabilit nicio taxă de timbru, iar respingerea cererilor de ajutor public şi de reexaminare constituie abuz, abatere disciplinară, erori judiciare, de vreme ce nu are niciun venit, O.U.G. nr. 51/2008 fiind adoptată urmare a condamnării României de C.E.D.O. pentru nerespectarea dreptului legitim de acces la instanţă, statuat de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din C.E.D.O.
A susţinut că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută în condiţiile în care în dispozitivul acesteia nu s-a menţionat că ar fi fost anulată cererea de repunere pe rol, că ar fi fost suspendată cauza din nou ori că ar fi fost menţinută suspendarea, aşa cum se reţine în motivare.
Dacă ar fi fost menţinută suspendarea nu se putea constata perimarea, aşa cum se menţionează în dispozitiv, constatarea perimării putându-se face ulterior după o nouă repunere pe rol de partea interesată sau din oficiu pentru verificarea existenţei condiţiilor perimării.
Or, din cele arătate nu se poate susţine existenţa unei lipse de interes pentru judecarea cauzei, aşa cum precizează expres dispoziţiile legale.
II.2. Apărările formulate în cauză:
II.2.1. Întâmpinarea:
La data de 04 decembrie 2023, prin poştă electronică, în termen legal, intimatul-pârât Tribunalul Sibiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea căii de atac ca nefondată.
În susţinerea poziţiei sale procesuale, cu privire la excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., intimatul-pârât a arătat că recursul nu este motivat, criticile aduse deciziei atacate neputând fi încadrate în motivele de nelegalitate de la art. 488 C. proc. civ.
În referire la art. 416 alin. (1) şi art. 417 C. proc. civ., a susţinut că recurentul nu a timbrat cererea de repunere pe rol după cum i s-a pus în vedere, iar cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru şi cererea de reexaminare au fost respinse.
Prin urmare, cererea de repunere pe rol nu putea fi soluţionată, context în care instanţa de apel a dispus la termenul de judecată din data de 20 septembrie 2023 anularea cererii de repunere pe rol a cauzei, ca netimbrată, fiind astfel menţinută măsura suspendării dispuse la data de 25 ianuarie 2023.
Totodată, neputând fi soluţionată, întrucât nu a fost timbrată, cererea de repunere pe rol nu a fost aptă nici a produce efectul juridic al întreruperii termenului de perimare de 6 luni.
Criticile vizând nedatorarea taxei de timbru pentru repunerea pe rol a cauzei nu mai pot fi reţinute atâta timp cât asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar s-a pronunţat instanţa de judecată la data de 22 martie 2023, fiind respinsă, de asemenea, cererea de reexaminare la data de 16 mai 2023.
Cât timp cererea de repunere pe rol nu a putut fi soluţionată (deci cauza nu a fost repusă pe rol), nu a intervenit o nouă suspendare a cauzei, ci a fost menţinută suspendarea dispusă la data de 25 ianuarie 2023.
Prin urmare, constatându-se că pricina a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de 6 luni, în mod legal instanţa de apel a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 803 din 11 aprilie 2022 a Tribunalului Vâlcea.
II.2.2. Răspunsul la întâmpinare:
Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.
II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 15 iunie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 decembrie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 19 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului declarat în cauză.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârâtâ Tribunalul Sibiu, prin întâmpinarea formulate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, între altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, menţiunea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind enumerate în cuprinsul textului art. 488 C. proc. civ., la punctele 1-8.
Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aşadar, pentru a opera nulitatea recursului în condiţiile textului legal menţionat, este necesar ca cererea de recurs să nu cuprindă critici propriu-zise la adresa deciziei atacate sau să cuprindă susţineri ce nu ar putea fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.
În argumentarea recursului, reclamantul a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a constatat perimată cererea de apel, în contextul în care în dispozitivul deciziei atacate nu s-a menţionat faptul că cererea de repunere pe rol a fost anulată, ca netimbrată, şi nici dispusă suspendarea din nou a judecăţii apelului ori menţinerea acestei ultime măsuri.
Prin decizia contestată în speţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a aplicat sancţiunea perimării cererii de apel formulate de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 803 din 11 aprilie 2022 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă reţinând că de la momentul suspendării pricinii în virtutea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la termenul din data de 25 ianuarie 2023, au trecut mai mult de 6 luni, părţile desistându-se de soluţionarea procesului, iar cererea de repunere pe rol nu este de natură a întrerupe cursul perimării câtă vreme s-a dispus o soluţie de anulare a acesteia pentru neachitarea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina apelantului-reclamant.
Întrucât critica formulate pune în discuţie aplicarea greşită a normelor de procedură ce reglementează sancţiunea perimării, respective a art. 416 şi a art. 417 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o evalua în coordonatele motivului de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate solicita atunci când au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
În consecinţă, reţinând că în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici ce pot fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) şi pe cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A., aceasta fiind incidentă numai în situaţia în care niciuna dintre criticile aduse prin cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de lege, ipoteză care nu se verifică în speţa de faţă.
Cu privire la recurs, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte are în vedere următoarele argumente:
Norma prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevede că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni, însă, perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să o constate şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că judecata apelului a fost suspendată de către Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 25 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, deoarece părţile au lipsit nejustificat la acel termen de judecată şi nu au solicitat judecata în lipsă.
Ulterior, la cererea apelantului-reclamant, înregistrată la data de 26 ianuarie 2023, instanţa de apel a stabilit termen de judecată la data de 22 martie 2023, în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei, stabilind, totodată, în sarcina apelantului-reclamant obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 151,3 RON, conform dispoziţiilor art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în raport de suma de 302,5 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă apelului, dispusă prin rezoluţia din 07 iunie 2022, sumă care nu a făcut obiectul unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008, şi nici a unei cereri de reexaminare, prin prisma dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin încheierea de şedinţă din 10 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, de către un alt complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente cererii de repunere pe rol, iar prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, instanţa a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar cu privire la aceeaşi taxă judiciară de timbru, împotriva acestei încheieri formulându-se cerere de reexaminare, respinsă, de asemenea, de un alt complet de judecată, prin încheierea de şedinţă din 16 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Reţinând că, în urma respingerii tuturor cererilor prin care apelantul-reclamant a contestat dispoziţia de obligare la plata taxei de timbre aferente cererii de repunere pe rol, acesta nu a depus la dosar dovada achitării acesteia, în cuantum de 151,3 RON, deşi a fost citat cu această menţiune, potrivit citativului de la dosar, instanţa de apel, prin decizia recurată, a anulat cererea de repunere pe rol, ca netimbrată, a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul.
În ceea ce priveşte cererile de reluare a judecăţii, Înalta Curte reţine că doar cele formulate în cauzele în care judecata s-a suspendat din culpa părţilor, în condiţiile art. 411 C. proc. civ., sunt supuse plăţii taxei judiciare de timbru. În aceste situaţii, taxa judiciară de timbru datorată este de 50% din taxa judiciară de timbru aferentă cererii sau acţiunii a cărei judecare a fost suspendată, conform art. 9 lit. g) din O.G. nr. 80/2013.
Acest cuantum al taxei trebuie adus la cunoştinţa titularului cererii de repunere a cauzei pe rol, indicându-se termenul până la care trebuie depusă dovada achitării taxei. Neachitarea taxei până la termenul stabilit atrage anularea cererii de repunere a cauzei pe rol, ceea ce în speţă s-a întâmplat.
Relativ la sancţiunea anulării cererii de repunere pe rol, critica de nelegalitate dedusă judecăţii recursului se raportează, pe de o parte, la faptul că taxa judiciară de timbru nu era datorată, întrucât instanţa nu a stabilit în sarcina apelantului-reclamant nicio taxă de timbru la termenul din 25 ianuarie 2023, când judecata apelului a fost suspendată pentru lipsa părţilor, iar pe de altă parte, la faptul că dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde menţiunea privind aplicarea sancţiunii anulării cererii de repunere pe rol, ca netimbrată.
Reţinând caracterul nefondat al acestei critici, Înalta Curte subliniază, sub un prim aspect, că, atât timp cât legea pune la îndemâna părţilor o cale specială de atac împotriva dispoziţiei de stabilire a taxei judiciare de timbru, care, în speţă, era cea prevăzută de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, această chestiune nu poate fi pusă în discuţie în calea de atac a recursului, întrucât chestiunea timbrării cererii de repunere pe rol a cauzei nu poate fi analizată decât de către instanţa învestită cu soluţionarea acesteia, în speţă, instanţa de apel şi doar în cadrul unei cereri de reexaminare, cerere care, de altfel, a şi fost formulată de către apelantul-reclamant, şi soluţionată de către curtea de apel, prin încheierea de şedinţă din 10 martie 2023, în sensul respingerii sale ca neîntemeiată, încheierea astfel pronunţată fiind definitivă.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că în partea introductivă a încheierii din 25 ianuarie 2023, termen la care instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a consemnat faptul că apelantul-reclamant a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 302,5 RON, stabilită prin rezoluţia de primire a dosarului din 07 iunie 2022, însă partea nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.
Totodată, reţine că la termenul de judecată din 20 septembrie 2023, instanţa de apel a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei, în raport de art. 9 lit. g) şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, aspect reţinut în partea introductivă a hotărârii atacate, ceea ce nu mai impunea reiterarea soluţiei în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate, în raport de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Pentru a i se recunoaşte unui act de procedură, în speţa de faţă cererii de repunere pe rol, efectul de întrerupere a termenului de perimare, actul trebuie să fie valabil făcut, un act lovit de nulitate pentru neîndeplinirea uneia dintre cerinţele extrinseci prevăzute de lege, cum a fost, în speţă, cerinţa legalei timbrări, neputând produce o asemenea consecinţă.
Aceasta deoarece, prin anularea unei astfel de cereri, cauza rămâne suspendată, neoperând repunerea pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare; numai o cerere de redeschidere a judecăţii admisă de instanţă ar putea produce efectul întreruptiv de perimare în raport cu dispoziţiile art. 417 raportat la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În aceste condiţii, întrucât cererea de repunere pe rol formulată la data de 26 ianuarie 2023 nu a reprezentat un act procedural făcut cu intenţia de reluare a judecăţii cauzei, în mod corect a apreciat instanţa de apel că, de la data suspendării judecării cauzei, respectiv 25 ianuarie 2023, deşi au trecut mai mult de 6 luni, niciuna din părţi, şi în special apelantul-reclamant, care avea interesul soluţionării cauzei, nu s-a preocupat de îndeplinirea obligaţiei ce-i fusese pusă în vedere pentru continuarea legală a procesului.
Este adevărat că, în aparenţă, recurentul-reclamant nu a stat în pasivitate şi a formulat cererea de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii, însă conduita sa culpabilă, de a nu respecta obligaţia impusă de instanţă privind timbrarea cererii de repunere pe rol, a determinat împlinirea termenului de perimare a căii de atac a apelului, prima instanţă de control judiciar făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în absenţa unor cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, care să se încadreze în dispoziţiile art. 417-418 C. proc. civ.
Cu referire la aspectele invocate de recurentul-reclamant în partea finală a recursului, ce privesc caracterul abuziv al măsurilor dispuse de instanţa de apel constând în respingerea cererii de ajutor public judiciar şi a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbre, Înalta Curte constată că acestea reprezintă chestiuni ce excedează limitelor prezentului control jurisdicţional, prevăzute în mod imperativ de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmăreşte să supună examinării, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Încheierea de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar este supusă doar reexaminării, în condiţiile art. 15 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/2008 iar încheierea de soluţionare a cererii de reexaminare taxă timbru este definitivă aşa cum în mod expres prevede art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că în recursul declarant împotriva hotărârii prin care este soluţionat litigiul nu mai pot fi formulate critici cu privire la modul de soluţionare a acestor cereri.
În acest sens este şi decizia nr. 7/2014 a ICCJ, data în recurs în interesul legii, prin care instanţa supremă a stabilit cu caracter obligatoriu că, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererilor deduse judecăţii exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.
Pentru argumentele expuse, constatând că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele pentru a opera motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4408 din 20 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Tribunalul Sibiu.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4408 din 20 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.