Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2022, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe intimata Consiliul Judeţean Argeş-Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş, solicitând anularea măsurii de plasament la C., pentru minori D., E., A., dispusă de D.G.A.S.P.C. Argeş, anularea măsuri de plasament la F. a minorei G., măsură dispusă de D.G.A.S.P.C. Argeş reintegrarea minorilor la familia naturală.
I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Argeş:
Prin sentinţa civilă nr. 598 din 22 noiembrie 2022, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu intimata Consiliul Judeţean Argeş-Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş.
I.3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Piteşti:
Prin decizia civilă nr. 4552 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 598 din 22 noiembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă.
Prin decizia civilă nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii; a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 4552 din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, au declarat recurs contestatorii A. şi B..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 01 martie 2024, sub nr. x/2023, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 06 martie 2024, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind numele şi domiciliul recurenţilor, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura; în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) al aceluiaşi articol, s-a constatat că recurenţii-contestatori au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (81) pct. 2, 6 şi 8 C. proc. civ.
De asemenea, a apreciat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80 privind taxele judiciare de timbru.
II.1. Motivele de recurs:
Recurenţii-contestatori au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că prin sentinţa civilă nr. 598 din 22 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Argeş a respins cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat anularea măsurii de plasament la C., pentru minorii D., E. (cu handicap), A., dispusă de D.G.A.S.P.C. Argeş, anularea măsuri de plasament la F. a minorei H., (cu handicap grav de la naştere, conform certificatului nr. x/04.08.2021), măsură dispusă de D.G.A.S.P.C. Argeş, şi reintegrarea minorilor în familia naturală.
Au precizat că, prin decizia nr. 4552 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca netemeinic, apelul, în condiţiile art. 395 C. proc. civ., invocând motive raportate la anul 2018, reţinut şi de instanţa de fond, cu ignorarea probelor depuse la dosar.
Curtea de apel a apreciat că instanţa este chemată doar să evalueze evoluţia maturizării părinţilor în privinţa copiilor lor, precum şi interesul acestora în a ţine legătura cu copii, cu concluzia că părinţii nu au reuşit prin proprile eforturi să înlăture temerile pe care le-au imprimat copiilor, fără a avea în vedere faptul că nu au beneficiat de o consiliere psihologică şi de un plan social, managerial la nivelul de Primăria Merişani, până în anul 2023, şi că în timp condiţiile de locuit s-au îmbunătăţit, exemplificând în ce au constat acestea.
Au precizat că, prin decizia nr. 478 din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel a respins contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi art. 506 alin. (1) C. proc. civ., fără a se raporta la motivele invocate de contestatori relative la o situaţie de fapt avută cu prilejul instuţionalizării copiilor lor în anul 2018, care a rămas neschimbată din punct de vedere al stării materiale şi a condiţiilor de locuit puse la dispoziţie, cu ignorarea debitelor provenind din amenzi aplicate de autorităţile locale şi faptul că trăiesc numai din pensia recurentului, concluziile instanţei bazându-se pe anchetele sociale dispuse de Primăria Merişani şi D.G.A.S.P.C. Argeş, fără a cerceta şi dovezile de la dosar.
Au precizat că instanţa de fond şi curtea de apel au redat considerentele sentinţelor pronunţate în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2021, cu ignorarea elementelor de noutate şi a documentelor din dosar, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a celui reglementat de art. 47 (l) din Constituţia României.
În referire la art. 8 alin. (2), art. 34 alin. (2), art. 35, art. 37, art. 39 alin. (2), art. 40 şi art. 97 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 şi solicitarea privind reintegrarea copiilor în familia naturală au susţinut că în cazul acestora era necesară întocmirea unui plan şi punerea acestuia în aplicare de către serviciul public de asistenţă socială al Consiliului Local Merişani, plan ce trebuia aprobat de către primar, cu un obiectiv clar, prin care să se dispună măsuri tocmai pentru a preveni separarea copiilor de părinţi, care poate interveni doar cu excepţiile şi limitările prevăzute de lege, făcând trimitere la conţinutul cererii de chemare în judecată şi la evaluarea psihologică efectuată de D.G.A.S.P.C. Argeş, în baza adresei nr. x/06.01.2023.
Au reiterat încălcarea dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Drepturile Omului, în sensul în care curtea de apel a soluţionat cauza fără a prelua în considerare argumentele invocate de către contestatori, context ce reclamă încălcarea art. 425 alin. (1), art. 13 alin. (1) şi (3), art. 14 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (2) C. proc. civ., de vreme ce în cazul existenţei unor îndoieli cu privire la înscrisurile din dosar, instanţa trebuia să solicite recurenţilor să facă eventuale completări şi să aducă lămuriri pentru clarificarea raportului juridic dedus judecăţii şi nu să judece cauza la un singur termen de judecată.
Curtea de apel a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare sub aspectul neîntrunirii condiţiilor prevăzute de art. 503 C. proc. civ., reţinând că nu au invocat o veritabilă omisiune de cercetare a vreunuia dintre motivele de casare fără a avea în vedere probele şi solicitarea privind efectuarea unei cercetări judecătoreşti pentru a elimina suspiciunile raportate la condiţiile de locuit, condiţiile materiale şi modul în care au fost întocmite anchetele sociale, dar şi conţinutul cererii de chemare în judecată, cererii de apel şi contestaţiei în anulare în care au prezentat motivele de nelegalitate în concordanţă cu cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) şi art. 488 C. proc. civ. în ceea ce priveşte judecata în fond în faţa primei instanţe, dar şi rejudecarea fondului în apel şi a contestaţiei în anulare.
II.3. Apărările formulate în cauză:
La data de 01 aprilie 2024, prin poştă, în termen legal, intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.
În susţinerea poziţiei sale procesuale, cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, a arătat că litigiul de faţă are ca obiect "reintegrare în familie" şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 136-38 din Legea nr. 272/2004, precum şi a celor ale art. 459, art. 634 alin. (1) pct. 4, art. 483 alin. (2) teza finală şi art. 457 C. proc. civ., întrucât sentinţa nr. 598/2022 a Tribunalului Argeş, pronunţată în dosarul nr. x/2022, este supusă apelului, iar decizia civilă nr. 4552/2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă este o hotărâre definitivă.
Pe fondul recursului, a menţionat că, prin hotărârea atacată, curtea de apel a făcut referire la probatoriul administrat în cauză (audierea martorilor şi a minorilor), reţinând că minorii au arătat că nu doresc să fie reintegraţi în familie, în principal, pe fondul violenţei la care au fost supuşi de tată, şi mai mult a admis excepţia indmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de D.G.A.S.P.C. Argeş, prin raportare la dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., şi conţinutul demersului judiciar al contestatorilor ce a relevat nemulţumirea acestora faţă de soluţia adoptată de instanţa de apel.
A precizat că recurenţii B. şi A. au solicitat instanţei de judecată reintegrarea minorilor D., E., A. şi H. în familia naturală, iar prin sentinţa civilă nr. 598/2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Argeş a respins cererea de reintegrare în familie, ca neîntemeiată, iar prin decizia civilă nr. 4552/2023 Curtea de Apel Piteşti a respins apelului formulat de aceştia, ca nefondat, făcând trimitere la ancheta socială întocmită de reprezentanţii Primăriei Merişani, la considerentele deciziei nr. 4552/2023 a Curţii de Apel Piteşti, la cele ale deciziei atacate cu recurs, precum şi la susţinerile părţilor din contestaţia în anulare sub aspectul nerespectării dreptului la un proces echitabil, neluării în considerare a argumentelor în raport de art. 425 alin. (1) C. proc. civ. şi neconcordanţei motivării cu probele administrate, precizând că raţionamentul instanţei s-a fundamentat pe probele existente la dosarul cauzei, precum şi pe audierea celor 4 minori, care şi-au exprimat dorinţa de a rămâne în plasament la asistenţi maternali profesionişti şi relevă respectarea interesului superior al copiilor, aşa cum este prevăzut de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare.
La data de 14 aprilie 2024, în termen legal, recurentul B. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că partea adversă nu a expus argumentele ce ţin de incidenţa art. 137 din Legea nr. 272/2004, iar recursul a fost formulat la data de 26 februarie 2024,în termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii, la data de 16 februarie 2024.
În referire la excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de art. 503 C. proc. civ., a susţinut că acesta a fost declarat după epuizarea căilor de atac a apelului şi contestaţiei în anulare şi priveşte motive diferite de cele invocate de pârâtă.
Relativ la dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., invocate de partea adversă, în considerarea condiţiilor reglementate de art. 503 C. proc. civ., a reiterat apărările expuse în cadrul recursului promovat în cauză.
La data de 30 aprilie 2024, prin poştă, recurenţii-contestatori au depus concluzii scrise, prin care au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, reiterând unele aspecte invocate în cererea de recurs iniţială.
II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 octombrie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 08 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 21 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului declarat în cauză.
II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată, prin întâmpinare, potrivit dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 248 din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine următoarele:
Prezenta cale extraordinară de atac este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2023, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 4552 din 26 septembrie 2023, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2022.
Prin această din urmă decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 598 din 22 noiembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022.
Prin sentinţa civilă nr. 598 din 22 noiembrie 2022, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat anularea măsurii de plasament la C., pentru minorii D., E., A., dispusă de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş, precum şi anularea măsurii de plasament la F. a minorei H., măsură dispusă de aceeaşi pârâtă, şi reintegrarea minorilor la familia naturală.
Potrivit dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, "Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă", iar în conformitate cu prevederile art. 137 din acelaşi act normativ:
"Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".
Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.
Având în vedere că litigiul de faţă este înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 17 octombrie 2022 şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 136 şi 137 din acest act normativ, precum şi cele ale noului C. proc. civ.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004 trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează următoarele:
"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 136-138 din Legea nr. 272/2004, precum şi cu prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, raportat la speţa de faţă, rezultă că sentinţa civilă nr. 598 din 22 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, într-un litigiu având ca obiect anularea unei măsuri de plasament, este supusă numai apelului, iar decizia civilă nr. 478 din 29 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de exerciţiului căii extraordinare de atac a recursului.
Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.