Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti:
Prin decizia civilă nr. 1019 din 14 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 22 februarie 2021, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..
Prin decizia civilă nr. 430R din 11 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat nulă cererea formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1019 din 14 decembrie 2022, pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Prin decizia civilă nr. 971R din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 430R din 11 mai 2023, pronunţate de aceeaşi instanţă.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 971R din 22 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs revizuentulChivoiu Nicolae.
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 25 ianuarie 2024, sub nr. x/2023, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 29 ianuarie 2024, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.
II.1. Motivele de recurs:
În expunerea de motive, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modalitatea în care au fost soluţionate unele dosare, în fond şi apel, precum şi a pricinii de faţă, în toate etapele sale procesuale, afirmând că cererile ce au făcut obiectul acestora, inclusiv cele ce vizau sesizarea Curţii Constituţionale cu mai multe excepţii de neconstituţionalitate, au fost respinse în mod nejustificat.
Recurentul a reiterat aceste excepţii şi a susţinut ignorarea de către instanţe a cererilor de suspendare a cauzelor până la soluţionarea excepţiilor invocate, precum şi a probelor ce dovedeau nelegalitatea executării silite demarate de executorul judecătoresc.
A învederat că prin impunerea plăţii unei taxe de timbru doar în sarcina recurentului s-a încălcat accesul acestuia la justiţie şi s-a creat inechitate între părţile din proces, făcând trimitere la mai multe dispoziţiidin Constituţia României şi C. proc. civ.
II.2. Apărările formulate în cauză:
Intimaţii B. şi Executorul Judecătoresc C. nu au depus întâmpinare.
II.3. Procedura de filtrare a recursului:
Raportul întocmit în cauză, la data de 08 martie 2024, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 19 martie 2024, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la filele x.
La data de 21 martie 2024, prin poştă electronică, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut, în esenţă, că cererile deduse judecăţii nu au fost avute în vedere în cuprinsul raportului, reiterând aspecte ce ţin de soluţionarea unor cauze aflate în diferite etape procesuale.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 15 aprilie 2024, s-a stabilit termen de judecată la data de 21 mai 2024, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, prin prisma excepţiei netimbrării recursului, invocată din oficiu.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând recursul în condiţiile art. 499 raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiţie prealabilă şi extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 arată că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ:
"(1) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, dupa caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat."
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că:
"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia din data de 29 ianuarie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.
Această obligaţie a fost comunicată părţii, la data de 05 februarie 2024, cu adresa emisă la data de 31 ianuarie 2024 şi depusă la cutia poştală, la domiciliul procesual ales, indicat în cererea de recurs, respectiv Bucureşti, str. x .
Prin intermediul aceleiaşi adrese s-a adus la cunoştinţa recurentului că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 07 februarie 2024, prin poştă, recurentul a depus o cerere prin care, fără a deduce judecăţii critici concrete relative la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea recursului declarat în cauză, a arătat că acţiunea ce face obiectul cauzei este netaxabilă, la fel ca acţiunile asociaţiei, şi că, deşi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestei taxe de timbru, de peste 7 ani, pentru evitarea continuării interzicerii accesului la justiţie, precum şi încălcarea egalităţii părţilor în proces, instanţele de judecată nu s-au pronunţat asupra acesteia.
Aspectele menţionate anterior se regăsesc şi în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu, comunicat recurentului, la data de 19 martie 2024, la aceeaşi adresă, la cutia poştală, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.
Recurentul nu a înţeles, însă, să se conformeze dispoziţiei instanţei în sensul că nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală privind achitarea taxei judiciare de timbru aferente soluţionării recursului declarat în cauză.
În aceste condiţii, având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare etapă procesuală, condiţie care, în cauză, nu este îndeplinită câtă vreme recurentul nu a depus dovada achitării sumei datorate cu acest titlu, se justifică pe deplin aplicarea sancţiunii prevăzute de lege constând în anularea cererii ca netimbrată.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, iar în legătură cu scopul stabilirii taxelor judiciare de timbru, că restricţia dreptului de acces la justiţie urmăreşte un scop legitim, vizând, în esenţă, buna administrare a justiţiei. Astfel, au fost reafirmate coordonatele dreptului de acces la o instanţă, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esenţial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege.
Impunerea prin lege a unor exigenţe, cum ar fi plata unor taxe, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv are o solidă justificare prin prisma finalităţii urmărite constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 971R din 22 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 971R din 22 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.