Şedinţa publică din data de 22 mai 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat instanţei să dispună sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale:
1. neconstituţionalitatea art. 506 alin. (1) C. proc. civ. (lipsa posibilităţii depunerii contestaţiei în anulare în cauzele urgente, soluţionate prin ordonanţă preşedinţială, în termen de la pronunţare versus în termen de la comunicare, în forma sa actuală);
2. neconstituţionalitatea art. 503 alin. (3) C. proc. civ. în raport cu art. 503 alin. (2) C. proc. civ., referitor la încălcarea art. 13 alin. (1) C. proc. civ. (imposibilitatea apărării din cauza restricţionării motivelor de anulare), comparativ cu art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
3. neconstituţionalitatea art. 258 alin. (1) C. civ., referitor la încălcarea art. 71 alin. (1) C. civ., a art. 71 alin. (2) C. civ., la încălcarea art. 26 alin. (1) (viaţa familială) din Constituţia României şi la încălcarea art. 8 CEDO (lipsa definiţiei clare a familiei, a vieţii de familie, mai ales în cazurile familiilor cu copii şi părinţi în curs de divorţ - familia monoparentală este neconstituţional definită şi este discriminat, până la soluţionarea divorţului, părintele la care copilul nu locuieşte);
4. neconstituţionalitatea art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitor la încălcarea art. 24 alin. (1) Constituţia României şi a art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
5. neconstituţionalitatea art. 519 C. proc. civ. (lipsa posibilităţii sesizării ICCJ în recurs în hotărârile cu căi de atac doar prin apel).
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţia României.
2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 503 alin. (3) din C. proc. civ., în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţia României; a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., art. 258 alin. (1) din C. civ., art. 71 alin. (1) şi (2) din C. civ., art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv art. 519 din C. proc. civ.
3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 517 din 27 februarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 13 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat "cerere de anulare" petentul A..
În susţinerea căii de atac formulate, petentul a solicitat anularea deciziei atacate, ca urmare a nemotivării în termen a acesteia şi a îngrădirii, pe cale de consecinţă, a dreptului său la apărare şi la o judecată dreaptă şi corectă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 6 CEDO, art. 174 alin. (1) şi (3), art. 175 alin. (1), art. 176 pct. 6, art. 178 alin. (1)-(2), art. 488 alin. (1) pct. 5-6, 522 alin. (1)-(2) şi art. 999 alin. (4) C. proc. civ., respectiv art. 23 alin. (2) şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv deciziile Curţii Constituţionale nr. 366/30.04.2015, nr. 171/22.03.2005 şi nr. 194/27.04.2004.
În data de 24.04.2024, petentul a depus note scrise, prin care a arătat că îşi menţine cererea de anulare a deciziei atacate şi că solicită acordarea unui termen grabnic pentru soluţionarea acesteia.
5. Apărările formulate în cauză
În cauză nu au fost formulate întâmpinări de către intimaţi.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând calea de atac intitulată "cerere de anulare", formulată de petent, în raport cu conţinutul cererii deduse judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:
Sub un prim aspect, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, în alţi termeni, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Or, în speţă, se observă că petentul a înţeles să învestească instanţa supremă, în data de 19 aprilie 2024, cu o "cerere de anulare" a deciziei nr. 517 din 27.02.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de aceeaşi parte împotriva încheierii de şedinţă din 13 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.
În egală măsură, examinând cererea dedusă judecăţii, se constată că aceasta nu îndeplineşte nici condiţiile de formă prevăzute de lege, fiind lipsită de motivele pe care se întemeiază şi care să permită o eventuală calificare juridică exactă a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ.
Or, în această privinţă, potrivit dispoziţiilor art. 196 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde motivele de fapt şi de drept ale acesteia este nulă.
În mod corelativ, aceleaşi exigenţe legale sunt impuse şi de prevederile art. 148 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc, ca regulă generală, că orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă inclusiv motivele acesteia.
Date fiind lipsurile cu privire la forma cererii deduse judecăţii, petentul a fost citat în data de 29 aprilie 2024 (conform procesului-verbal de înmânare de la fila x), pentru termenul de judecată din 22 mai 2024, cu menţiunea aplicării sancţiunii anulării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 196 alin. (1) şi art. 503 C. proc. civ., faţă de caracterul inform al cererii şi de neindicarea motivelor care să susţină demersul judiciar al părţii, astfel cum a fost stabilită prin rezoluţia de primire a dosarului, nefiind dedusă judecăţii nici ulterior acestui moment o argumentaţie juridică propriu-zisă, care să permită încadrarea cererii într-o cale de atac prevăzută de lege.
În schimb, rezumându-se, prin cererea formulată, la prezentarea unor împrejurări străine de soluţia pronunţată în prezenta pricină de către instanţa de recurs şi fără a preciza, în mod efectiv, în ce constă eventuala nelegalitate a hotărârii atacate din perspectiva cazurilor subsumabile unei căi de atac prevăzute de lege, petentul omite să supună analizei instanţei elemente concrete, care să poată forma obiectul cenzurii în cadrului unei căi de atac prevăzute de lege.
De asemenea, nici simpla expunere a unor texte de lege, fără a arăta de ce se impune aplicarea acestora în cauză, nu este în măsură să constituie o motivare a cererii, care să permită încadrarea acesteia într-o cale de atac prevăzută de lege.
Astfel, din moment ce petentul omite a supune analizei instanţei o argumentaţie concretă în ceea ce priveşte legalitatea deciziei atacate, care să facă posibilă calificarea din punct de vedere procesual a prezentului demers juridic, în speţă nu este posibilă nici conturarea obiectului şi a limitelor judecăţii de care instanţa este ţinută în analiza unei căi de atac, potrivit legii.
În egală măsură, nici simpla susţinere a petentului, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din 22 mai 2024, conform căreia prezentei căi de atac i-ar fi aplicabile dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., nu este în măsură să acopere viciile de formă ale cererii ce constituie obiectul prezentei pricini, din moment ce afirmaţiile sale generale cu privire la incidenţa unui temei de drept, în lipsa unei motivări corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile procedurale, nu sunt apte a atrage aplicabilitatea acestora în prezenta pricină.
Cu toate acestea, chiar şi în ipoteza în care dispoziţiile procedurale menţionate de către petent ar fi fost incidente în cauză, exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare era supusă, la rândul său, obligaţiei procesuale de indicare a unuia dintre cazurile prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează contestaţia în anulare obişnuită, respectiv a unuia dintre cele prevăzute de art. 503 alin. (2) din acelaşi cod, care reglementează contestaţia în anulare specială, însoţită, de asemenea, de o motivare efectivă, în condiţiile prescrise de art. 506 alin. (2) C. proc. civ., care să permită verificarea admisibilităţii respectivei căi extraordinare de atac, cerinţe, de asemenea, neîndeplinite în speţă.
Prin urmare, simpla nemulţumire a părţii privind soluţia pronunţată în recurs, neînsoţită de o argumentaţie juridică propriu-zisă care să răspundă exigenţelor anterior arătate, nu este în măsură să atragă o nouă judecată în prezenta pricină, fie chiar şi sub forma unei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cele arătate în precedent.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale cererii, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii actului procedural pentru lipsa motivelor, în condiţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulă calea de atac intitulată "cerere de anulare", formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 517 din 27 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.