Şedinţa publică din data de 29 mai 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 27.02.2017, reclamanta A. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţelor penale nr. 917/14.11.2013 şi nr. 821/F/19.10.2011, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, solicitând: identificarea întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, Şos. x, în special nr. 160B (CI), al condamnaţilor B., C., D.; identificarea întinderii dreptului său de proprietate, astfel cum rezultă din sentinţa nr. 3041/26.02.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2010; constatarea faptului că măsura confiscării dispusă prin sentinţele penale asupra totalităţii imobilului situat în Şos. x, în special nr. 160B (CI) este eronată; reducţiunea măsurii confiscării proprietăţilor imobiliare ale condamnaţilor B., D. şi C. până la întinderea dreptului lor de proprietate; lăsarea în deplină proprietate şi posesie a imobilului din Şos. x (CI); radierea din CF nr. x a măsurii confiscării; anularea în parte a încheierii nr. 2422/22.01.2014 a O.C.P.I. Bucureşti, prin care a fost instituit sechestrul asigurător asupra întregului imobil situat în Şos. x.
Urmare a solicitării instanţei de a complini lipsurile contestaţiei, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare, prin care arată că se judecă în contradictoriu cu intimaţii E., F., G. şi H..
Primul ciclu procesual
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 1234 din 22 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondată excepţia tardivităţii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu intimaţii E., G., F. şi H. ca fiind formulată împotriva unor persoane fara calitate procesuală pasivă.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia civilă nr. 688 din data de 15 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul şi a anulat sentinţa apelată.
A trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Al doilea ciclu procesual
4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în rejudecare
La termenul de judecată din data de 18.10.2019, punând în discuţia părţilor, conform deciziei pronunţate în apel, introducerea în cauză a celorlalte părţi care nu au figurat în primul ciclu procesual, contestatoarea a fost de acord cu această dispoziţie.
Ulterior, prin cererea precizatoare depusă la data de 18.10.2019, reiterată la data de 22.11.2019, dar şi prin cererea formulată personal în faţa instanţei la termenul din data de 22.11.2019, contestatoarea a renunţat la judecată în contradictoriu cu toate celelalte părţi, înţelegând să deducă judecăţii doar contestaţia la executare în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 385 din 05 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 78 alin. (2) teza finală din Noul C. proc. civ., a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în rejudecare
Prin decizia civilă nr. 638 din 15 apilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 389/05.06.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
A anulat sentinţa civilă apelată şi, pe cale de consecinţă, a reţinut cauza spre judecare în fond.
Prin decizia civilă nr. 1283A din 07 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în rejudecare, a respins cererea de chemare în judecată formulată de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.
6. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., fără a arăta, în scris, motivele în susţinerea căii de atac.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 22 august 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.
7. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, fiind însă tardiv declarat, nemotivat şi nesemnat.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în data de 13 şi 15 februarie 2024.
Recurenta-reclamantă a formulat, 19 februarie 2024, punct de vedere la raport, prin care a solicitat recomunicarea deciziei din apel şi repunerea în termenul de recurs.
În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a acordat termen în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului, în data de 29 mai 2024, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport cu excepţiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:
II.1. Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, invocată de instanţă, din oficiu
Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
În speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1283A din 07 octombrie 2021 a fost comunicată recurentei-reclamante 27 iunie 2022, dată de la care curge termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru exercitarea şi motivarea recursului, iar calea de atac a fost transmisă prin poşta electronică la data de 31 iulie 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curţi.
Este adevărat că, atât prin declaraţia de recurs, cât şi ulterior, partea a formulat o cerere expresă de comunicare a deciziei nr. 1283 din 07 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, susţinând că nu i-ar fi fost comunicată hotărârea, iar că termenul de recurs nu a început, astfel, să curgă.
Totodată, prin punctul de vedere formulat cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, recurenta a formulat cerere de repunere în termenul de recurs.
Analizând cererea de comunicare a deciziei curţii de apel, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere că din actele dosarului reiese că, la dosarul curţii de apel, se află dovada comunicării deciziei atacate cu recurs către reclamanta A., la adresa de domiciliu a acesteia, din Bucureşti, Şos. x, prin depunerea la cutia poştală.
Astfel, data de la care a început să curgă termenul de exercitare a dreptului la recurs este 27 iunie 2022.
Cum alte împrejurări nu au fost invocate şi dovedite, se constată că nu poate fi primită solicitarea de comunicare a deciziei nr. 1283A din 07 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, formulată de recurenta-reclamantă.
În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.
Din analiza prevederilor legale enunţate reiese că pentru a beneficia de repunerea în termen este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, şi anume: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate dovedite de parte, împrejurarea care a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în cel prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 15 zile de la încetarea împiedicării.
Or, în susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, recurenta arată doar că decizia din apel nu i-ar fi fost comunicată, aspect care nu este real, aşa cum s-a reţinut anterior.
Aşadar, în condiţiile în care dovada de comunicare a deciziei recurate se află la dosar, iar partea nu a invocat faptul că adresa de comunicare nu ar fi cea corectă (dimpotrivă, chiar arătând în cererea de repunere în termen că are domiciliul şi locuieşte efectiv la respectiva adresă), nu se verifică existenţa în cauză a unui motiv întemeiat care ar fi putut conduce la repunerea acesteia în termenul de recurs.
Faţă de textele legale mai sus invocate şi împrejurările dovedite ale cauzei, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare al recursului, formulată de reclamanta A..
Având în vedere respingerea cererii de repunere în termenul de declarare al recursului, întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
II. 2. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de instanţă, din oficiu
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care există motive de casare de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, recurenta-reclamantă nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, cererea cuprinzând doar declaraţia de recurs.
Astfel, recurenta nu a arătat motivele pentru care apreciază că se impune admiterea căii de atac, şi care sunt normele de drept încălcate de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.
Ca atare, lipsa totală a motivării şi inexistenţa unor critici de nelegalitate a hotărârii atacate nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.
Drept urmare, având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia nulităţii recursului pentru tardivitatea declarării căii de atac.
Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererile de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1283A din 07 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2024.