Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci, în data de 12 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că, de pe urma defuncţilor D., E. şi F., au rămas ca succesori A., în calitate de soţ, B. şi C., în calitate de fiice.
A mai solicitat să se constate deschiderea succesiunii defuncţilor precizaţi şi compunerea masei succesorale rămase de la aceştia dintr-un apartament cu două camere semidecomandate, situat în str. x, municipiul Bucureşti, cu o suprafaţă utilă de 45,31 mp.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 669, art. 670 şi art. 1143 din C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 957/2023 din 19 octombrie 2023, Judecătoria Novaci a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
În motivare, această instanţă a reţinut că, raportat la obiectul acţiunii, sunt incidente dispoziţiile art. 118 din C. proc. civ., în temeiul cărora, până la ieşirea din indiviziune, cererile privitoare la moştenire sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.
Aceste prevederi legale instituie un criteriu de competenţă teritorială special şi, deci, derogatoriu de la dreptul comun privind acţiunile referitoare la imobile prevăzut de art. 117 din C. proc. civ., reprezentat de ultimul domiciliu al defunctului. Ca atare, în situaţia în care acţiunea este una de drept succesoral, având ca obiect, printre altele, şi partajul succesoral, competenţa teritorială se stabileşte prin raportare la ultimul domiciliu al defunctului, fiind irelevantă circumscripţia teritorială în care se află situate imobilele care se solicită a fi incluse în masa succesorală.
S-a mai apreciat că această concluzie rezultă din regulile de aplicare a normelor juridice, respectiv în baza principiului conform căruia normele cu caracter special derogă de la cele cu caracter general, dar şi din cuprinsul art. 117 alin. (3) din C. proc. civ. care, în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect partaj succesoral, exclude aplicarea criteriului de competenţă constând în locul situării imobilelor.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate că de pe urma defuncţilor D. şi E. a rămas unic moştenitor F. şi să se constate deschisă succesiunea.
Concluzionând, instanţa a reţinut că, potrivit menţiunilor care figurează în cuprinsul certificatelor de deces, defuncta F. a avut ultimul domiciliul în sectorul 3 al municipiului Bucureşti, locaţie situată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, aceasta fiind instanţa competentă în soluţionarea cauzei, inclusiv imobilul care se solicită a fi inclus în masa succesorală se află situat în circumscripţia teritorială a acestei instanţe, acest aspect neavând însă relevanţă cu privire la stabilirea competenţei.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1348 din 27 februarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Novaci, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., care se coroborează cu art. 116 din cod, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii.
Instanţa a mai reţinut că ultimul domiciliu al defunctei F. este în oraşul Novaci, potrivit menţiunilor din certificatul de deces, în raport cu care Judecătoria Novaci este competentă să soluţioneze cauza, fiind instanţa învestită de reclamant.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Novaci şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul A. a solicitat să se constate deschiderea succesiunii de pe urma defuncţilor D., E. şi F., să se constate că au rămas ca succesori A., soţul celei din urmă defuncte, şi fiicele acesteia, B. şi C.. De asemenea, a solicitat să se constate că masa succesorală rămasă de la aceştia se compune dintr-un apartament cu două camere semidecomandate, situat în str. x, municipiul Bucureşti, cu o suprafaţă utilă de 45,31 mp.
Raportat la conţinutul concret al cererii de chemare în judecată se observă că aceasta este o cerere în materie de moştenire, formulată până la ieşirea din indiviziune, şi priveşte mai multe moşteniri deschise succesiv, câtă vreme reclamantul solicită ca instanţa să statueze în ceea ce priveşte calitatea de succesor al defuncţilor D., E. şi F..
Se reţine, în acelaşi timp, că, potrivit certificatelor de deces aflate în dosarul Judecătoriei Novaci, D. a decedat în data de 2 martie 2003 în Bucureşti Sectorul 1, iar ultimul domiciliu l-a avut în Bucureşti, E. a decedat în data de 8 martie 2012, în Slătioara jud. Vâlcea şi ultimul domiciliu l-a avut în Bucureşti, iar F. a decedat în 24 decembrie 2012, în Bucureşti sector 3, iar ultimul domiciliu l-a avut în jud. Gorj.
În acest context factual, în raport cu obiectul pricinii deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., potrivit cu care:
"(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1.cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2.cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3.cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".
Totodată, se reţine că potrivit art. 954 alin. (2) din C. civ., dovada ultimului domiciliu al defunctului se face cu certificatul de deces.
Astfel, în cauza dedusă judecăţii se pune problema unor moşteniri deschise succesiv, ceea ce face aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală de competenţă, deoarece instanţa aleasă de reclamant devine competentă să judece litigiul şi în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competenţa teritorială a altei instanţe, respectiv cea de la ultimul domiciliu al altor defuncţi.
În aplicarea acestor norme se reţine că, deşi defuncţii E. şi D. au avut ultimul domiciliu în municipiul Bucureşti, sector 3 (fapt ce ar fi atras competenţa teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti), în exercitarea drepturilor recunoscute de lege cu privire la alegerea instanţei competente conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales să introducă acţiunea la Judecătoria Novaci, în a cărei circumscripţie s-a aflat ultimul domiciliu al defunctei F., potrivit menţiunilor din certificatul de deces.
Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Novaci, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea ei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci, ca primă instanţă competentă sesizată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.