Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024
După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub nr. x/2024, petentul BEJA A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2024, ca urmare a cererii formulate de creditorul B. S.R.L. împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2076 din 27.04.2023 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017, pentru realizarea creanţei nominalizate în cererea depusă la dosarul cauzei, precum şi a cheltuielilor de executare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3158/2024 din 02 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 666 şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii din care rezultă că, din punct de vedere teritorial, competenţa instanţei de executare se stabileşte, în principal, în raport cu domiciliul sau sediul debitorului. Cu toate acestea, noţiunea de domiciliu menţionată în art. 651 alin. (1) Cod prococedură civilă se referă la adresa la care debitorul locuieşte efectiv.
În cauză, din verificările efectuate în baza de date privind evidenţa persoanelor, rezultă că debitorul figurează ca având domiciliul în actul de identitate în Municipiul Bucureşti, însă, în perioada 17.10.2023-16.10.2024, deci inclusiv la data formulării cererii de executare silită, acesta a avut reşedinţa stabilită în mod legal în jud. Mureş, sat Sâncraiu de Mureş.
Potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, "menţiunea privind stabilirea reşedinţei se înscrie la cererea persoanei fizice care locuieşte mai mult de 15 zile la adresa la care are locuinţa secundară". Astfel, având în vedere că menţiunea privind stabilirea reşedinţei se realizează în vederea aducerii la cunoştinţa autorităţilor a adresei la care persoana fizică locuieşte efectiv, se poate deduce că în perioada 17.10.2023-16.10.2024 debitorul a locuit efectiv la adresa de reşedinţă declarată.
În consecinţă, pentru stabilirea competenţei, instanţa s-a raportat la reşedinţa debitorului, această adresă aflându-se în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş.
Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Mureş, prin încheierea civilă nr. 5131/2024 din 21 mai 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 651 C. proc. civ., arătând că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei va fi stabilită prin raportare la domiciliul debitorului, şi nu la reşedinţa acestuia.
Potrivit verificărilor efectuate în baza electronică de date DEPABD, instanţa a constatat că debitorul are domiciliul activ în Bucureşti, str. x, încă din data de 05.02.2019, adică anterior formulării cererii de încuviinţare a executării silite, această localitate aflându-se în raza de competenţă a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
Astfel, instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulate de petent este Judecătoria Sector 3 Bucureşti, şi nu Judecătoria Târgu Mureş, apreciindu-se, în mod greşit, asupra faptului că noţiunea de domiciliu, menţionată în cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în funcţie de care s-a stabilit competenţa teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş, se referă la adresa la care debitorul locuieşte efectiv.
În acest sens, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 87 din C. civ., potrivit cu care domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, acesta fiind cel identificat potrivit menţiunilor cuprinse în evidenţele publice.
Astfel, instanţa a apreciat că, în materia executării silite, legiuitorul nu aşează pe acelaşi plan domiciliul cu reşedinţa, aşa cum procedează pentru faza judecăţii (art. 194 lit. a) C. proc. civ.), or, dacă ar fi existat intenţia legiuitorului de a considera competentă şi instanţa de la reşedinţa debitorului, sau doar această instanţă, acesta ar fi menţionat în mod expres reşedinţa în cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum a făcut-o pentru faza judecăţii.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Târgu Mureş şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă, fiind generat de interpretarea diferită a celor două instanţe cu privire la noţiunea de domiciliul cuprinsă în prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, făcând aplicarea normei de competenţă cuprinse în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a raportat, în soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale, la reşedinţa debitorului din jud. Mureş, înscrisă în evidenţele autorităţilor la data formulării cererii de executare silită, în timp ce Judecătoria Târgu Mureş s-a raportat la domiciliul debitorului, arătând că în materia executării silite legiuitorul nu situează pe acelaşi plan domiciliul cu reşedinţa, aşa cum se procedează pentru faza judecăţii.
Obiectul cererii deduse judecăţii de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., la solicitarea creditoarei B. S.R.L., este reprezentat de încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C. prin punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2076/27.04.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017, pentru recuperarea sumei de 390.278,44 RON.
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.
Dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare", iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".
Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
În cauză, din analiza actelor din dosar, se constată că prin cererea de executare silită, formulată de creditoare în 04.03.2024, a fost solicitată executarea silită a debitorului în toate formele prevăzute de lege.
Din verificările efectuate în sistemul electronic de evidenţă a populaţiei, se constată că debitorul C. are domiciliul în Bucureşti,iar începând cu data de 17.10.2023 şi până în 16.10.2024 are reşedinţa în Com. Sâncraiu de Mureş, Sat Sâncraiu de Mureş, str. x, jud. Mureş.
Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 91 C. civ., conform cărora "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane."
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de domiciliu, prevăzută de art. 651 C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, potrivit căreia "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv."
Scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, poate fi atins numai prin stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază debitorul îşi are reşedinţa, proximitatea acesteia faţă de instanţa de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiţie şi concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită faţă de bunurile sale mobile şi, după caz, imobile.
Or, cererea de executare silită a fost formulată în data de 04.03.2024, dată la care debitorul avea reşedinţa în Com. Sâncraiu de Mureş, Sat Sâncraiu de Mureş, str. x, jud. Mureş.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.