Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de ordonanţă de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la 6 septembrie 2023, creditoarele A., B. şi C. au solicitat obligarea debitorului D. la plata sumei de 42.660 RON, reprezentând creanţă certă, lichidă şi exigibilă stabilită prin decizia Baroului Bucureşti şi hotărârea Consiliului Baroului Bucureşti nr. 3791 din 2 iunie 2021.
Prin întâmpinarea formulată la 8 noiembrie 2023, debitorul D. a solicitat respingerea cererii privind emiterea ordonanţei de plată ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea creditoarelor la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a apreciat că Judecătoria Aiud este competentă teritorial să soluţioneze cauza, faţă de art. 113 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 14 din 30 ianuarie 2024, Judecătoria Aiud a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de debitor prin notele scrise din 5 decembrie 2023, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
În determinarea competenţei teritoriale, prima instanţă sesizată a constatat că sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., precum şi că domiciliul debitorului este în raza teritorială a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
Prin încheierea nr. 51 din 20 februarie 2024, Judecătoria Aiud a respins, ca neîntemeiată, cererea privind îndreptarea erorii materiale, formulată de creditoarele A., B. şi C..
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 3309 din 4 aprilie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Aiud. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei, din oficiu, şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a constatat că sunt incidente prevederile art. 1.016 C. proc. civ., astfel că regulile de competenţă teritorială sunt reglementate prin norme de ordine privată, motiv pentru care, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Totodată, a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 1.019 C. proc. civ., debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, iar în cauză debitorul a depus o întâmpinare prin care a arătat în mod expres că este de acord cu competenţa instanţei sesizate, astfel că excepţia necompetenţei a fost invocată şi admisă cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prezentul conflict negativ de competenţă este generat de modul în care a fost invocată şi admisă excepţia de necompetenţă teritorială în faţa primei instanţe sesizate cu soluţionarea cererii privind emiterea unei ordonanţe de plată, ambele instanţe reţinând că sunt incidente regulile de competenţă teritorială reglementate prin norme de ordine privată.
Obiectul litigiului este reprezentat de cererea privind emiterea unei ordonanţe de plată pentru suma de 42.660 RON, care ar reprezenta, potrivit creditoarelor, o creanţă stabilită în favoarea lor şi în sarcina debitorului prin decizia Baroului Bucureşti şi prin hotărârea Consiliului Baroului Bucureşti nr. 3791 din 2 iunie 2021.
Cu privire la instanţa competentă să judece cererea de emitere a unei ordonanţe de plată, dispoziţiile art. 1.016 C. proc. civ. prevăd următoarele:
"Dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".
Aşadar, pentru determinarea competenţei teritoriale, sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 107 şi următoarele din C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de felul necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.
Întrucât dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., aplicabile în cauză, sunt norme de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
În procedura ordonanţei de plată, aşa cum reiese din cuprinsul dispoziţiilor art. 1.019 alin. (3) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că debitorul a depus întâmpinare, însă a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Aiud prin notele scrise depuse ulterior, la 5 decembrie 2023 .
Prin urmare, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată cererea şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, fără a se putea dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Aiud, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2024.