Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 31 ianuarie 2023, reclamanta A. a solicitat instanţei să îl oblige pe pârâtul B. la restituirea lucrurilor personale pe care le-a lăsat în locuinţa acestuia.
La 10 iulie 2023, pârâtul B. a formulat note de şedinţă, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., arătând că are domiciliul în judeţul Dâmboviţa.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7802 din 25 octombrie 2023, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
În determinarea competenţei teritoriale, prima instanţă sesizată a constatat că, raportat la obiectul cauzei, sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., norme de ordine privată, precum şi că domiciliul debitorului este în raza teritorială a Judecătoriei Târgovişte.
De asemenea, a reţinut că necompetenţa de ordine privată a fost invocată de pârât, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Târgovişte a pronunţat sentinţa civilă nr. 8 din mai 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei, din oficiu, şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a constatat că în litigiul dedus judecăţii, având ca obiect obligaţia de a face, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., competenţa fiind de ordine privată, prin urmare excepţia de necompetenţă teritorială este de ordine privată, putând fi invocată strict în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Totodată, a constatat că pârâtul nu a formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 205 C. proc. civ., invocând excepţia de necompetenţă teritorială prin notele de şedinţă transmise la 9 iulie 2023, cu depăşirea termenului în care putea fi invocată.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prezentul conflict negativ de competenţă este generat de modul în care a fost invocată şi admisă excepţia de necompetenţă teritorială în faţa primei instanţe sesizate cu soluţionarea acţiunii civile, ambele instanţe aflate în conflict reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, prin acţiunea civilă exercitată, reclamanta A. urmăreşte obligarea pârâtului B. la executarea unei obligaţii de a face, astfel că sunt relevante dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competenţa de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanţă, în sensul că, în absenţa unei norme contrare, este competentă instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de felul necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.
Întrucât dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., aplicabile în cauză, sunt norme de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
În conformitate cu prevederile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., formularea şi depunerea întâmpinării nu este facultativă, ci legea instituie, ca regulă, în sarcina pârâtului această obligaţie.
Verificând actele dosarului, reţinând că în cauză nu este incidentă o excepţie de la regula obligativităţii depunerii întâmpinării, Înalta Curte constată că pârâtul nu a formulat întâmpinare, ci a invocat excepţia de necompetenţă teritorială prin notele scrise depuse la 9 iulie 2023, după împlinirea termenului prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ. pentru depunerea întâmpinării.
Prin urmare, atât timp cât excepţia de necompetenţă teritorială nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei iniţial sesizate şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, fără a se putea dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Sector 5 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2024.