Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, la data de 1 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată B. - Filiala Judeţeană Vâlcea solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii nr. 19 din 16 februarie 2021 adoptată de Biroul Organizaţiei Locale B.. comuna Tomşani, judeţul Vâlcea, ca fiind nelegală şi netemeinică şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest dosar.
La data de 6 decembrie 2021, reclamantul A. a depus a cerere de modificare a acţiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză şi a B. - Organizaţia Locală Tomşani, în calitate de emitent al Hotărârii nr. 19 din data de 16 februarie 2021 privind excluderea lui din rândul membrilor B.., supuse controlului judiciar. De asemenea, a solicitat anularea actelor ulterioare, respectiv a Hotărârii de confirmare a sancţiunii de excludere din rândul membrilor B. nr. 2 din data de 20 aprilie 2021 a Comisiei Judeţene de Etică, Integritate şi Arbitraj Vâlcea şi a Hotărârii nr. 46 din 6 iulie 2021 a Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj privind respingerea recursului împotriva Hotărârii de confirmare a sancţiunii de excludere din rândul membrilor B., repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin reintegrarea în cadrul partidului, cu toate drepturile ce decurg din aceasta, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, tot la data de 6 decembrie 2021, reclamantul a depus şi o altă cerere de modificare, prin care a înţeles să introducă în cauză şi B. - Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj, pentru aceleaşi motive din cererea de modificare a acţiunii iniţiale.
2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea
Prin sentinţa civilă nr. 300 din 14 februarie 2022, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu B. - Organizaţia Locală Tomşani, B. - Organizaţia Centrală şi Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj, ca neîntemeiată.
3. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 5037 din 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 300 din 14 februarie 2022 a Tribunalului Vâlcea, în contradictoriu cu pârâţii B. - Organizaţia Locală Tomşani, B. - Organizaţia Centrală şi Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj.
4. Calea de atac declarată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 5037 din 12 octombrie 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.
În cuprinsul cererii de recurs a realizat o prezentare amplă a situaţiei de fapt care a condus la iniţierea prezentului litigiu, insistând asupra faptului că, în anul 2020, a fost ales consilier local pe listele B. Tomşani. La aceleaşi alegeri locale, funcţia de primar a fost obţinută de candidatul C.. Fostul primar, membru al B., s-a considerat nedreptăţit şi i-a considerat vinovaţi pe colegii de partid. Întrucât nu a fost ales nici viceprimar, a pornit o campanie de denigrare şi excludere a unor persoane din partid, inclusiv a recurentului.
Prin urmare, recurentul A. a fost exclus din partid fără temei şi fără a se respecta vreo prevedere statutară.
A arătat că ambele instanţe, care s-au pronunţat în cauză, au analizat situaţia superficial, în limitele deciziei nr. 530/2012 a Curţii Constituţionale care stabileşte că instanţele nu pot exercita controlul asupra procedurilor interne ale unui partid ci doar asupra respectării statutului partidului respectiv.
Însă, în aprecierea sa, hotărârile au fost supuse controlului judiciar tocmai pentru că nu au respectat prevederile Statutului B..
De asemenea, recurentul a arătat că nu doar aspectele detaliate în acest act procedural reprezintă motive de recurs ci şi celelalte argumente cuprinse în cererea de chemare în judecată, cererile modificatoare şi cererea de apel.
În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată şi completată ulterior.
În drept, şi-a fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 486 şi următoarele din C. proc. civ.
5. Apărări formulate
Intimatul B. - Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac.
Prin rezoluţia din data de 9 aprilie 2024, Completul nr. 8, învestit cu soluţionarea recursului, a stabilit termen de judecată la data de 20 iunie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei de inadmisibilitate a recursului, în baza dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu cele art. 21 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 14/2003.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de inadmisibilitate, invocate de intimat, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recurentul - contestator a supus controlului judiciar Hotărârea nr. 19 din data de 16 februarie 2021 privind excluderea sa din rândul membrilor B. şi actele ulterioare, respectiv Hotărârea de confirmare a sancţiunii de excludere din rândul membrilor B. nr. 2 din data de 20 aprilie 2021 a Comisiei Judeţene de Etică, Integritate şi Arbitraj Vâlcea şi Hotărârea nr. 46 din 6 iulie 2021 a Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj privind respingerea recursului împotriva Hotărârii de confirmare a sancţiunii de excludere din rândul membrilor B., demersul juridic fiind întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 14/2003.
Actul normativ, invocat ca temei de drept, prevede, la art. 16 alin. (3), că dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului. Legiuitorul nu a reglementat şi o procedură judiciară de cenzurare a acestor acte.
Acest text de lege a fost supus controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională, prin decizia nr. 530 din data de 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, l-a declarat neconstituţional, apreciind că aduce atingere substanţei dreptului de acces la instanţă şi se află într-un raport evident antinomic cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Înalta Curte reţine că, urmare a deciziei de neconstituţionalitate menţionate anterior şi faţă de lipsa unei proceduri speciale, pentru raţiuni de analogie, toate litigiile care vizează dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic, revin spre soluţionare instanţelor judecătoreşti de drept comun în materia partidelor politice.
Aceasta, întrucât Legea nr. 14/2003 reglementează, în materia partidelor politice, o procedură care implică instanţele de judecată şi stabileşte, în mod clar, că, sub aspect material, instanţele de drept comun, sunt tribunalul, în primă instanţă, şi curtea de apel, în calea de atac a apelului.
Astfel, legiuitorul a stabilit, la art. 21 din Legea nr. 14/2003, atât instanţele de drept comun în materia partidelor politice cât şi regimul juridic al căilor de atac, care implică exclusiv instanţele de fond, ale căror hotărâri nu sunt supuse examinării pe calea recursului. Doar sub aspect teritorial, se aplică regulile de drept comun, respectiv cele instituite de dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 107 din C. proc. civ., instanţele competente fiind cele în a căror rază teritorială domiciliază/îşi are sediul pârâtul.
În cauza pendinte, asupra raportului juridic dedus judecăţii, în condiţiile în care pretenţiile contestatorului au legătură cu nerespectarea unor obligaţii reglementate în conformitate cu statutul organizaţiei intimate, s-au pronunţat Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 300 din 14 februarie 2022, ca primă instanţă de fond, şi Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 5037 din 12 octombrie 2023, ca instanţă de apel.
Or, în considerarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, Înalta Curte reţine că decizia instanţei de apel este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Rezultă, aşadar, că hotărârile definitive, pronunţate de instanţele de apel, nu sunt supuse recursului, o astfel de cale extraordinară de atac fiind inadmisibilă.
Dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Persoana interesată are obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Dispoziţiile instituite de legea fundamentală trebuie înţelese în sensul că liberul acces la justiţie nu impune şi accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, iar pentru altele, da, ceea ce reprezintă o expresie a principiului legalităţii căilor de atac.
În consecinţă, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale menţionate anterior, se constată că recursul este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei nr. 5037 din 12 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 5037 din 12 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.