Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 25 octombrie 2022, sub nr. x/2022, petenţii A. şi B. au solicitat: desfacerea căsătoriei, prin acordul părţilor, reluarea de către petentă a numelui purtat anterior căsătoriei, stabilirea domiciliului minorei C. la petentă, în Italia, exercitarea exclusiv de către mamă a autorităţii părinteşti asupra minorei şi obligarea tatălui la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.
În drept, şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 915 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 373 lit. b) din C. civ.
Prin cererea precizatoare, formulată la data de 14 noiembrie 2022, petenta a arătat că reşedinţa lui B. este în comuna D., sat Izvoarele, jud. Iaşi iar reşedinţa minorei este în Italia.
2. Hotărârea Judecătoriei Bacău
Prin sentinţa civilă nr. 628 din 13 februarie 2023, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Paşcani. A disjuns capetele de cerere accesorii, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea domiciliului minorei şi stabilirea obligaţie de întreţinere.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, întrucât ambii soţi sunt cetăţeni români, în baza dispoziţiilor art. 3 lit. b) din Regulamentul (CE) 2019/1111, instanţele române sunt competente să soluţioneze cererea având ca obiect desfacerea căsătoriei.
Iar pentru determinarea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, Judecătoria Bacău a avut în vedere dispoziţiile art. 915 din C. proc. civ. potrivit cu care, dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.
Întrucât pârâtul îşi are reşedinţa în comuna D., sat Izvoarele, jud. Iaşi, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Paşcani, aceasta este competentă să soluţioneze cauza disjunsă.
Prin urmare, Judecătoria Bacău a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a capetelor de cerere, ce vizează desfacerea căsătoriei şi stabilirea numelui, în favoarea Judecătoriei Paşcani.
3. Hotărârea Judecătoriei Paşcani
Prin sentinţa civilă nr. 782 din 30 aprilie 2024, Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. A suspendat judecata şi a trimis dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, la data sesizării Judecătoriei Bacău, ambele părţi aveau reşedinţa în Italia, iar prin procurile autentificate sub nr. x din 24 octombrie 2022 şi nr. 1441 din 24 octombrie 2022 acestea şi-au ales competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Bacău.
Întrucât părţile au ales o instanţă de judecată pentru soluţionarea acţiunii, Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Paşcani îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Prin prezentul demers judiciar, instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri de divorţ şi a cererilor accesorii acesteia, formulate de A. şi B..
Judecătoria Bacău şi Judecătoria Paşcani şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale instanţelor în conflict cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina. Astfel, Judecătoria Bacău a apreciat că este incident art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., iar Judecătoria Paşcani a reţinut că art. 915 alin. (2) din actul normativ menţionat determină competenţa teritorială în cauză.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.."(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti".
Acest text de lege stabileşte atât competenţa materială în soluţionarea acţiunii de desfacere a căsătoriei, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât şi competenţa teritorială în soluţionarea acesteia.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. sunt imperative şi de strictă interpretare şi instituie o competenţă exclusivă, de la care părţile nu pot deroga.
Faptul că textul de lege are în vedere mai multe situaţii, nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de legiuitor în cuprinsul dispoziţiei legale.
În mod prioritar, este stabilită competenţa de soluţionare a cererii de divorţ în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află, în ţară, cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă această competenţă operează numai dacă cei doi soţi au avut locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte acolo. În cauză, locuinţa comună a părţilor a fost în Italia, prin urmare această teză nu este aplicabilă.
Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună în România sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună. În acest caz, competentă este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, situaţie care se regăseşte în speţa pendinte.
În scopul determinării instanţei competente să soluţioneze cererea de divorţ, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere aspectele susţinute de părţi şi probatoriul administrat de instanţele aflate în conflict, în vederea stabilirii competenţei, din care reiese că părţile au avut locuinţa comună în Italia, iar, în prezent, reclamanta locuieşte în străinătate, pârâtul având reşedinţa în România.
Astfel, din cererea precizatoare şi procura judiciară, rezultă că pârâtul locuieşte în comuna D., sat Izvoarele, jud. Iaşi, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Paşcani, iar din extrasul REVISAL reiese că acesta este angajat la E. S.R.L., cu sediul în jud. Iaşi, începând cu data de 11 august 2022, contractul de muncă fiind activ.
Nu există dovezi în sensul că pârâtul ar avea locuinţa sau domiciliul în străinătate, pentru ca părţile să poată proceda la alegerea de comun acord, a instanţei care să le soluţioneze cererea.
Prin urmare, pentru considentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 951 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.