Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, iniţial, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 26 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra unei părţi din imobilul situat în Bucureşti, str. x, astfel cum a fost individualizat prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 8 decembrie 2010 de Biroul Notarilor Publici C. şi cele 12 acte adiţionale, rectificarea cărţii funciare nr. x a municipiului Bucureşti pentru imobilul cu nr. cadastral x, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei şi înscrierii reclamantului ca nou titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 907 şi următoarele din C. civ. şi art. 1669 din acelaşi act normativ.
Pârâta B. a formulat cerere reconvenţională (precizată ulterior), prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând amenda aplicată de Poliţia Locală Sector 3 - Disciplina în Construcţii, a sumei de 10.000 RON, constând în lucrările efectuate în regie proprie la imobil, a sumei de 28.000 RON, reprezentând contravaloarea avizelor şi documentelor necesare în vederea obţinerii autorizaţiei de construire nr. x din 3 mai 2017, a sumei de 1.400 RON, reprezentând cheltuieli de transport şi pentru obţinerea declaraţiei din partea vecinilor, a sumei de 112.000 RON, reprezentând impozit retroactiv aplicat şi a sumei de 800 RON, reprezentând contravaloarea expertizei A.N.E.V.A.R.
Prin sentinţa nr. 4047 din 4 aprilie 2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
La termenul din data de 17 ianuarie 2020, D. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, care a fost admisă în principiu de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă prin încheierea din data de 22 iunie 2020.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1848 din 6 decembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta în interes propriu D., în contradictoriu cu pârâta B.. A constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între reclamant şi intervenientă, în calitate de cumpărători, şi pârâtă, în calitate de vânzătoare, a imobilului situat în Bucureşti, str. x, compus din parter în suprafaţă utilă de 85,17 mp - spaţiu comercial, 3 depozite şi 2 grupuri sanitare; subsol în suprafaţă utilă de 35,21 mp - spaţiu tehnic, boxă, adăpost ALA şi hol; curte interioară spate în suprafaţă de 10,61 mp şi cota indiviză de teren de 30% din suprafaţa construită şi liberă. A dispus rectificarea cărţii funciare a imobilului, astfel identificat, în sensul menţionării reclamantului şi intervenientei ca fiind proprietari, şi radierea dreptului de proprietate al pârâtei. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă B., ca neîntemeiată. A obligat-o pe pârâtă la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată de 13.114,70 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 977A din 16 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de pârâta B. împotriva sentinţei nr. 1848 din 6 decembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi cu intimata-intervenientă D., ca nefondat. A obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.861,11 RON reprezentând onorariu de avocat.
4. Recursul
Împotriva deciziei nr. 977A din 16 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B..
Invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a susţinut nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva omisiunii de analiză a întregului probatoriu şi de stabilire a tuturor împrejurărilor de fapt esenţiale ale cauzei, precum şi a neindicării motivelor pentru care au fost înlăturat probele pe care le-a solicitat.
Sub un prim aspect, a arătat că instanţa a atribuit reclamantului o încăpere care nu se regăseşte în anexele antecontractului de vânzare-cumpărare şi pe care recurenta nu s-a obligat să o înstrăineze.
Deşi a semnalat această împrejurare instanţelor de fond şi apel, nu a fost avut în vedere la soluţia pronunţată. Chiar dacă apelul este o cale de atac devolutivă, instanţa s-a sesizat târziu cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 483 raportate la art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., neluând în considerare faptul că, pentru imobil, exista o hotărâre de demolare.
A arătat că experţii au formulat concluzii diferite în ceea ce priveşte suprafeţele şi încăperile imobilului, motiv pentru care a depus obiecţiuni la rapoartele de expertiză, şi că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a certificat că expertiza nu îi este opozabilă.
Diferenţa de suprafaţă a imobilelor a survenit ca urmare a modificării autorizaţiei de construire de către reclamant. Prin decizia nr. 1975 din 29 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti a dispus demolarea construcţiilor ilegale şi aducerea construcţiei la forma indicată în autorizaţia de construire nr. x/2017.
Recurenta a susţinut că instanţa a respins, fără nicio motivare, proba cu expertiza evaluatorie, precum şi probele cu martori şi cu interogatoriul reclamantului.
Experţii nu au individualizat suprafaţa de 30% din terenul liber, aflat sub construcţie, reclamantul ocupând şi curtea sa, care nu a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Instanţa de apel nu a analizat întregul probatoriu administrat, nici aspectele relevante ale speţei, astfel că a pronunţat o hotărâre nelegală.
În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.
5. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare
Prin întâmpinarea depusă la data de 7 noiembrie 2023, intimatul - reclamant A. a arătat că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.. De asemenea, a susţinut că recursul este nefondat.
La data de 15 noiembrie 2023, intimata - intervenientă D. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului din perspectiva neîncadrării motivelor în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 8 decembrie 2023.
6. Procedura de filtru
Prin raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că decizia nr. 977A din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV civilă este susceptibilă de recurs iar criticile formulate prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat părţilor. La data de 15 martie 2024, recurenta B. a formulat punct de vedere la raport.
Prin rezoluţia din data de 9 aprilie 2024, completul de judecată a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 20 iunie 2024, conform dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ.
La termenul menţionat, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din acelaşi act normativ, a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului declarat în cauză, invocată de intimatul - reclamant A. şi intimata - intervenientă D..
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea, prin prisma excepţiei nulităţii căii de atac, invocate prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motive de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.."(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate faţă de soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.
Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Prin urmare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.
În primul rând, în cauza pendinte, se constată că se invocă un motiv de casare, care ar afecta, în opinia recurentei, validitatea deciziei recurate. Astfel, aceasta menţionează, la temeiul de drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. însă nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidenţa acestui motiv de casare.
Recurenta nu aduce critici referitoare la modul de motivare a hotărârii recurate, la argumentele avute în vedere de instanţa de apel ci este nemulţumită de modalitatea în care au fost interpretate probatoriile administrate, respectiv concluziile expertizelor întocmite, şi de faptul că unele de probatorii propuse au fost respinse, ca nefiind utile cauzei.
De altfel, aceasta reia criticile formulate prin motivele de apel referitoare la raporturile dintre părţi, lipsa unor anexe în cuprinsul antecontractului, neconcordanţele între concluziile expertizelor şi nerespectarea autorizaţiei de construire. Or, prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate de către instanţa de apel în conturarea soluţiei adoptate.
Este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanţei de apel şi modalitatea de motivare a hotărârii pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs. Or, criticile formulate vizează alte împrejurări.
Prin urmare, deşi a invocat acest motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta nu arată care ar fi argumentele pentru care, în opinia sa, decizia instanţei de apel nu este conformă legii, sub acest aspect.
În al doilea rând, procedând la analizarea argumentelor invocate, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora nici în celelalte motive de recurs, strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.
Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Recurenta prezintă, în detaliu, situaţia de fapt şi probatoriile administrate în cauză, susţinând că acestea, dacă erau analizate corespunzător, ar fi condus la o altă soluţie.
Însă, stabilirea situaţiei de fapt, ca efect al evaluării dovezilor administrate, este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi supusă reexaminării pe calea recursului, unde controlul se limitează strict la legalitatea soluţiei.
Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei recurate intervine nulitatea recursului.
Prin urmare, argumentele expuse nu se încadrează nici în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, invocat de recurentă, însă nici în celelalte motive de casare reglementate de legiuitor.
În consecinţă, reţinând că recurenta nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 977A din 16 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2024.