Şedinţa publică din data de 25 iunie 2024
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei civile a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti la data de 27 februarie 2024, sub nr. x/2024, creditoarea A., prin intermediul executorului judecătoresc Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti B., a solicitat încuviinţarea executării silite asupra debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucuresti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 3439 din 29 februarie 2024, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În motivarea soluţiei pronunţate, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 din C. proc. civ., instanţa a reţinut că, faţă de faptul că debitorii sunt instanţele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.
Instanţa a constatat că, deşi în cererea de încuviinţare a executării silite, instanţele de judecată au calitatea de pârâte, aspect care ar determina o competenţă teritorială alternativă conform art. 127 alin. (2)1 prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., se impune declinarea şi în raport de principiul unicităţii instanţei de executare, chemate să judece o serie de acţiuni ulterioare încuviinţării executării silite în care debitorii instanţe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanţi.
Învestită ca urmare a declinării de competenţă astfel dispuse, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunţat încheierea civilă nr. 2995/2024 din 16 aprilie 2024, prin care a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii astfel pronunţate, instanţa a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile imperative ale alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ., faţă de împrejurarea că procedura de încuviinţare a executării silite este o procedură necontencioasă, având în vedere că prin acest demers judiciar nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.
De asemenea, faţă de calitatea pârâţilor, competenţa teritorială reglementată de prevederile legale ale art. 127 alin. (2)1 prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. este una alternativă, de ordine privată, care nu mai poate fi pusă în discuţie, din oficiu, de către instanţa iniţial sesizată.
Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află domiciliul uneia dintre debitoare, conform alegerii petentei.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În cauza de faţă, instanţele de judecată aflate în conflict au analizat competenţa teritorială raportat la calitatea debitoarelor de instanţe de judecată, reţinând incidenţa art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială, de ordine privată şi care nu poate fi invocată, din oficiu, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., fără a avea în vedere calitatea de grefier a creditoarei pentru care a fost formulată cererea de încuviinţare a executării silite, şi care constituie criteriul prioritar în stabilirea instanţei competente teritorial, având în vedere caracterul imperativ al art. 127 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ.
Aşadar, calitatea de grefier a reclamantei/petentei-creditor primează calităţii pârâtelor-debitoare, de instanţe de judecată în stabilirea competenţei teritoriale în condiţiile art. 127 din C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte urmează a stabili instanţa competentă teritorial prin raportare la calitatea de grefier a petentei.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că obiectul pricinii deduse judecăţii îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite, formulate de creditorul A., prin intermediul executorului judecătoresc Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti B., de încuviinţare a executării silite a debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucuresti, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei teritoriale prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. conform cărora:"instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În conformitate cu aceste dispoziţii legale, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite revine în competenţa instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului - în speţă fiind doi debitori, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, şi Tribunalul Bucureşti cu sediul în Bucureşti.
În aplicarea prevederilor anterior redate, reiese că, instanţa competentă în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite ar fi oricare dintre cele două instanţe în circumscripţia căreia se află sediul celor două debitoare, respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti sau Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, alegerea între cele două instanţe deopotrivă competentă urmând a fi făcută de reclamant, în aplicarea art. 116 din C. proc. civ.
Se constată, însă, că A., în calitate de creditoare, în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviinţare a executării silite, este grefier în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.
În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea creditoarei de grefier în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în cauză devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, respectiv 26 februarie 2024, care stipulează că:
"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."
Cu toate că acest articol are titlul sub marginală "competenţa facultativă", în realitate, dispoziţiile alin. (1) a acestui articol sunt imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior redate, se desprinde concluzia conform căreia, atunci când un grefier formulează o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, are obligaţia să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti, de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Aceasta este şi situaţia din prezenta cauză - creditoarea A., în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de executare silită, având la data sesizării instanţei, 27 februarie 2024, calitatea de grefier în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în circumscripţia căreia este şi Judecătoria sectorului 4 Bucureşti pe rolul căreia a fost înregistrată cererea dedusă judecăţii.
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., aceasta avea obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti.
Privitor la considerentele reţinute de Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin încheierea de declinare, conform cărora art. 127 din C. proc. civ. nu îşi găseşte incidenţa în speţă faţă de împrejurarea că cererile de încuviinţare a executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, având în vedere că nu stabilesc drepturi potrivnice şi că, pe cale de consecinţă, devin incidente prevederile de drept comun în materia încuviinţării executării silite, regăsite în cuprinsul art. 651 şi art. 666 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. este lipsit de relevanţă caracterul contencios sau necontencios al unei cereri, având în vedere interesul ocrotit prin această normă legală care este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul. Mai mult, sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează (fără a distinge după caracterul contencios sau necontencios) cererile adresate instanţei de judecată, printre acestea enumerându-se şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Tot în argumentarea soluţiei ce urmează a fi pronunţată, Înalta Curte constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea a invocat excepţia necompetenţei teritoriale ulterior momentului în care a reţinut că este competentă general, material, teritorial să judece pricina, aşa cum reiese din conţinutul încheierii nr. 2995/2024 din 16 aprilie 2024.
Or, în aplicarea prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea prin care instanţa îţi verifică competenţa generală, materială şi teritorială are caracter interlocutoriu, ceea ce presupune că, spre deosebire de încheierea preparatorie, aceasta leagă instanţa, în sensul că nu mai poate reveni asupra măsurii dispuse prin încheiere.
Fără a constitui în sine un considerent decizoriu în stabilirea competenţei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Înalta Curte constată că Tribunalul Vâlcea care a pronunţat sentinţa civilă nr. 1301 din 11.05.2021 a cărei punere în executare se solicită, a reţinut că este competent teritorial şi material să judece pricina prin raportare la calitatea reclamanţilor de personal auxiliar de specialitate conex în cadrul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, din care face parte şi petenta din prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Râmnicu Vâlcea, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2024.