Şedinţa publică din data de 25 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 14 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa: să elimine clauza de risc valutar înscrisă în Condiţiile Generale ale Convenţiei, Secţiunea 4 - Plăţi, punctul 4.1, ca fiind o cauză abuzivă şi lovită de nulitate absolută; să dispună stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU, la valoarea de la momentul semnării convenţiilor de credit ipotecar, anii 2007-2008, curs ce urmează a fi valabil pe întreaga perioadă de derulare a contractului, urmând ca ratele să fie plătite, de la data hotărârii, în moneda naţională, leul românesc, ori în CHF, la valoarea francului de la data încheierii contractelor sau începând cu data de 17.11.2009, când a fost dată Decizia CCR nr. 1535/17.11.2009 privind riscul valutar, pârâtele urmând să elibereze un nou grafic de rambursare, faţă de cel actual al F., în acest sens; să dispună obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanţi a sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre cursul valutar de la data semnării contractului de credit şi data înregistrării cererii de chemare în judecată, plus dobânda aferentă, ca o consecinţă a anulării clauzei de risc valutar menţionate în capitolul 1 al cererii de chemare în judecată, şi diferenţa de curs valutar, percepută lunar, în plus, ca urmare a aplicării clauzelor de risc valutar şi a creşterii cursului francului elveţian, la nivelul E. şi nu la nivelul Băncii Naţionale Române, întrucât reclamanţii au achitat plăţile la schimbul valutar al acestei bănci; să dispună respectarea întocmai, de către E., a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 431/17.06.2021, privind darea în plata şi reechilibrarea contractelor de credit în valută; să dispună obligarea pârâtelor, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate de reclamanţi în proces, onorariu avocaţi şi alte cheltuieli aferente.
2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 1419 din 30 mai 2023, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A., ca neîntemeiată.
3. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin încheierea din 06 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa materială funcţională de soluţionare a apelului formulat de reclamanţii A., G., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1419 din 30 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti.
În motivare s-a reţinut că, în aplicarea deciziei nr. 4/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Tribunalul Vâlcea este prima instanţă de fond care are structuri specializate (secţii), iar sentinţa civilă atacată - nr. 1419/30.05.2023 a fost pronunţată de secţia I Civilă a Tribunalului Vâlcea, prin urmare, instanţa superioară este Curtea de Apel Piteşti, ca instanţă de apel, iar secţia corespunzătoare este secţia I Civilă, singura competentă material procesual să soluţioneze calea de atac exercitată, potrivit Deciziei RIL a ÎCCJ nr. 4/2023.
4. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a pronunţat încheierea din 22 aprilie 2024, în dosarul nr. x/2022 prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a apelului formulat de reclamanţii A., G., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1419 din 30 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti; a constatat ivit conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că la nivelul Tribunalului Vâlcea nu există completuri specializate pentru cauze civile izvorând din litigiile cu profesionişti, astfel cum a fost înregistrată pricina la data de 14 decembrie 2022.
Astfel, potrivit hotărârii Colegiului de conducere al Tribunalului Vâlcea nr. 7/06.03.2013, litigiile cu profesioniştii, aşa cum a fost înregistrată prezenta cauză la data de 14 decembrie 2022, se soluţionau de secţia I civilă a Tribunalului Vâlcea, aceasta instanţă având în structură, în materie non-penală, încă o secţie, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, ce soluţiona cauzele civile întemeiate pe dispoziţii din legi speciale: litigii în materie de insolvenţă şi înfiinţare de societăţi comerciale, litigii în materie de contencios administrativ şi fiscal.
A constatat că în prezenta cauză, în concordanţă cu teza a II-a a dispozitivului deciziei de unificare a practicii, nr. 4/2023, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se determină în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).
Întrucât Tribunalul Vâlcea nu are structuri specializate pentru cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, iar Tribunalul Vâlcea a stabilit că prezentul litigiu este unul cu profesionişti, Curtea de Apel Piteşti, ca instanţă de apel, a stabilit competenţa sa materială procesuală în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost corect reţinute de instanţa de fond.
A apreciat că, potrivit dezlegărilor în drept date prin decizia nr. 4/2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificările asupra competenţei materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în faţa primei instanţe, când părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanţei de control judiciar, iar competenţa materială procesuală a instanţei de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac, odată depăşit momentul verificării competenţei materiale, prin raportare la natura, obiectul şi valoarea pricinii, astfel cum este acesta determinat de prevederile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin decizia nr. 4/2023, Completul competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere acelaşi raţionament logico-juridic, a arătat, prin paragrafele 123-124, că instanţa de control judiciar specializată, învestită cu soluţionarea unei căi de atac formulate împotriva unei hotărâri a unei instanţe de fond care nu a judecat într-o formaţiune de judecată specializată, cu ocazia verificărilor privind propria competenţă materială procesuală, va avea în vedere obiectul şi natura pricinii, urmând a respecta însă calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre se atacă, neputând infirma criteriile pe baza cărora a fost stabilită competenţa de soluţionare în faza de judecată anterioară, spre a proceda la o recalificare a obiectului sau naturii juridice a cauzei.
A reţinut, astfel, că necesitatea respectării calificării juridice date de instanţa de fond, indiferent dacă a judecat sau nu în secţii sau completuri specializate, actelor şi faptelor deduse judecăţii se impune în procedura de verificare a competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar deoarece în această etapă premergătoare soluţionării efective a căii de atac nu se pot analiza chestiuni referitoare la legalitatea hotărârii atacate (corecta calificare juridică a obiectului cererii fiind o chestiune de legalitate a hotărârii).
Având în vedere că, în speţă, actele şi faptele deduse judecăţii au fost calificate corect de instanţele de fond, reţinându-se că prezentul litigiu este unul civil izvorând din exploatarea unei întreprinderi, a constatat că, în mod nelegal, a procedat secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti la o recalificare a acestora din oficiu, apreciind competentă instanţa civilă de drept comun, singurul argument invocat fiind denumirea secţiei din cadrul tribunalului ce a soluţionat pricina în fond.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamanţilor A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A., prin care au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa: să elimine clauza de risc valutar înscrisă în Condiţiile Generale ale Convenţiei, Secţiunea 4 - Plăţi, punctul 4.1, ca fiind o cauză abuzivă şi lovită de nulitate absolută; să dispună stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU, la valoarea de la momentul semnării convenţiilor de credit ipotecar, anii 2007-2008, curs ce urmează a fi valabil pe întreaga perioadă de derulare a contractului, urmând ca ratele să fie plătite, de la data hotărârii, în moneda naţională, leul românesc, ori în CHF, la valoarea francului de la data încheierii contractelor sau începând cu data de 17.11.2009, când a fost dată Decizia CCR nr. 1535/17.11.2009 privind riscul valutar, pârâtele urmând să elibereze un nou grafic de rambursare, faţă de cel actual al F., în acest sens; să dispună obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanţi a sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre cursul valutar de la data semnării contractului de credit şi data înregistrării cererii de chemare în judecată, plus dobânda aferentă, ca o consecinţă a anulării clauzei de risc valutar menţionate în capitolul 1 al cererii de chemare în judecată, şi diferenţa de curs valutar, percepută lunar, în plus, ca urmare a aplicării clauzelor de risc valutar şi a creşterii cursului francului elveţian, la nivelul E. şi nu la nivelul Băncii Naţionale Române, întrucât reclamanţii au achitat plăţile la schimbul valutar al acestei bănci; să dispună respectarea întocmai, de către E., a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 431/17.06.2021, privind darea în plata şi reechilibrarea contractelor de credit în valută; să dispună obligarea pârâtelor, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate de reclamanţi în proces, onorariu avocaţi şi alte cheltuieli aferente.
Cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 1419 din 30 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, această ultimă instanţă declinând, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere."
În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secţii cu specializări diferite din cadrul Curţii de Apel Piteşti, respectiv între secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a considerat că litigiul se soluţionează de instanţa de drept comun în materie civilă, dat fiind faptul că secţia civilă a tribunalului a soluţionat apelul declarat în cauză, şi secţia I civilă, instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul, care a reţinut că urmează a păstra competenţa materială procesuală a instanţei de fond, în mod corespunzător, în calea de atac, prin raportare la natura, obiectul şi valoarea pricinii, invocând dispoziţiile deciziei nr. 4/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv calificarea Tribunalului Vâlcea, care a stabilit că prezentul litigiu este unul cu profesionişti.
Prin decizia nr. 4/2023, pronunţată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac; în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".
Competenţa instanţei de apel şi recurs, fiind una derivată, se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în primă instanţă.
Astfel, regula în materie de competenţă materială procesuală a instanţei de control judiciar este aceea că se determină prin raportare la specializarea primei instanţe (complet/secţie) în ipoteza în care există la nivelul acestei instanţe completuri sau secţii specializate şi în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în ipoteza în care prima instanţă nu cuprinde astfel de structuri specializate.
Potrivit actelor dosarului la nivelul Tribunalului Vâlcea nu există secţii/completuri specializate în această materie întrucât, potrivit hotărârilor Colegiului de conducere al Tribunalului Vâlcea nr. 7/06.03.2013, 16/2021, 5/2022 şi 14/2022 litigiile cu profesioniştii, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 14 decembrie 2022, se soluţionau de secţia I civilă a Tribunalului Vâlcea, aceasta instanţă având în structură, în materie non-penală, încă o secţie, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, ce soluţiona cauzele civile întemeiate pe dispoziţii din legi speciale, respectiv litigii în materie de insolvenţă şi înfiinţare de societăţi comerciale, litigii în materie de contencios administrativ şi fiscal.
Se constată, astfel, că, în cauza pendinte, nu se regăseşte situaţia premisă pentru aplicarea primei teze a dispozitivului deciziei nr. 4/2023 a instanţei supreme, competenţa materială procesuală a Curţii de Apel Piteşti, ca instanţă de apel, urmând a se determina în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond.
Sub aspectul situaţiei de fapt, se reţine că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi privind încheierea cu pârâtă a unor contracte de credite garantate ipotecar a fost soluţionată de Tribunalul Vâlcea în limitele învestirii, reţinând natura juridică a litigiului ca fiind unul cu profesionişti, conform evidenţelor programului naţional de gestiune a activităţii instanţelor, Ecris.
Totodată, în motivarea deciziei de declinare a competenţei materiale procesuale de soluţionare a cauzei, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti nu contestă că litigiul are natura unuia cu profesionişti, însă apreciază că nu poate fi aplicată Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti nr. 5/2016, privind repartizarea cauzelor între secţiile civile ale acestei instanţe pe criteriul obiectului şi naturii litigiului, întrucât decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul stabilirii competenţei instanţei de control judiciar în funcţie de specializarea primei instanţe, iar Tribunalul Vâlcea, ca instanţă de fond, are astfel de structuri specializate, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă.
În raport cu elementele de determinare a competenţei materiale procesuale, stabilite prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior menţionate şi reţinând că în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, în baza art. 7 alin. (1) lit. g) şi h) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, iar prin decizia nr. 31/2023, preşedintele Curţii de Apel Piteşti a stabilit înfiinţarea de completuri specializate pentru cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi în cadrul secţiei a II-a civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, Înalta Curte constată că aparţine acestei ultime secţii competenţa de soluţionare a apelului formulat de reclamanţii A., G., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1419 din 30 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2024.