Şedinţa publică din data de 25 iunie 2024
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei I civile a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la 06 iunie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate CRF S.A.-Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A. a formulat contestaţie la executare în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc B., prin care a solicitat admiterea cererii, anularea raportului de expertiză, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată şi a tuturor actelor de executare pentru suma de 16195,52 RON.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 9160/2023 din 07 decembrie 2023, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
În motivarea soluţiei pronunţate, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 din C. proc. civ., instanţa a reţinut că, faţă de împrejurarea că cererea de contestaţie la executare vizează Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A -Sucursala de Căi Ferate Craiova, iar nu Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., care reprezintă o entitate distinctă, şi având în vedere că aceasta are sediul în Craiova, se impune declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
De asemenea, a reţinut că încuviinţarea executării silite de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti nu poate atrage, în mod automat, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea aceleiaşi instanţe întrucât ar lăsa fără aplicabilitate prevederile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe de altă parte, încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă nu poate avea drept consecinţă soluţionarea tuturor incidentelor din cursul executării silite de către aceeaşi instanţă.
Totodată, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a mai reţinut inaplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 2/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, având în vedere că decizia vizează situaţia pluralităţii de debitori, condiţie care nu este întrunită în cauză.
Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr. 4774/2024 din 24 aprilie 2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Astfel, Judecătoria Craiova, secţia I civilă, în aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a reţinut că revine judecătoriei care a încuviinţat executarea silită competenţa de a soluţiona contestaţia la executare, principiul unicităţii instanţei de executare presupunând că, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, trebuie să se ţină seama de împrejurarea că instanţa de executare a fost deja determinată prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.
A arătat că în acest sens sunt şi dezlegările date prin decizia în interesul legii nr. 20/2021.
Ca atare, constatând că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea pronunţată la data de 04 noiembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, formulată de B.E.J. B., a apreciat că acesteia îi revine competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte reţine că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă şi Judecătoria Craiova, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la modalitatea de stabilire a instanţei de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a stabilit instanţa competentă a soluţiona pricina, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior arătate, prin raportare la sediul debitoarei, în timp ce Judecătoria Craiova, secţia I civilă a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii date prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021.
Având în vedere obiectul prezentului litigiu (contestaţie executare), competenţa de soluţionare a acestuia, astfel cum au reţinut şi judecătoriile aflate în conflict, aparţine instanţei de executare, potrivit art. art. 714 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă soluţionând, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. la 26 octombrie 2021, sub nr. x, creditorul A. a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 343 din 04 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj şi decizia civilă nr. 1934 din 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. - Sucursala Regională Căi Ferate Craiova.
Prin încheierea de şedinţă din data de 04 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de creditorul A. şi a încuviinţat executarea silită a debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. - Sucursala Căi Ferate Craiova, de către B.E.J. B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 343 din 04 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia civilă nr. 1934 din 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului A. rezultat din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare.
Prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2021 aflat pe rolul B.E.J. B. pentru suma de 16195,52 RON.
Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 04 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, ca efect al principiului unicităţii instanţei de executare, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Principiului unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, această dezlegare fiind dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ.
Astfel, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."
Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2024.