Şedinţa publică din data de 27 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita data de 9 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C., să se dispună sistarea stării de coproprietate asupra terenului situat în extravilanul oraşului Agnita, jud. Sibiu, înscris în CF nr. x Agnita (provenit din conversia nr. cf x N), nr. cad. x în suprafaţă totală de 22500 mp, respectiv conform cotelor-părţi pe care le deţin, respectiv 5/16 părţi pentru fiecare reclamant şi de 3/8 părţi pentru pârâtă, prin partajarea acestuia în natură, respectiv atribuirea acestuia către reclamanţi în condiţiile art. 989 C. proc. civ., cu plata unei sulte corespunzătoare valorii cotei-părţi către pârâtă, precum şi întabularea terenului în Cartea Funciară în favoarea reclamanţilor, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 669 şi urm. C. civ., art. 979 şi urm. C. proc. civ., art. 357 C. civ. şi art. 453 C. proc. civ.
I.2. Hotărârile care au generat conflictul
I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 275 din data de 16 noiembrie 2023, Judecătoria Agnita, secţia generală a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârâta C. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii principale formulate de reclamanţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că o cotă parte de 1/2 din bunul imobil supus partajului judiciar a făcut obiectul dezbaterii succesorale de pe urma defunctului D., decedat la data de 09 aprilie 2011, în Jolliette, Canada, astfel cum atestă Certificatul de Moştenitor nr. x din 12 iulie 2012 eliberat de BNP E., F. şi Asociaţii.
Restul de 1/2 din imobil a aparţinut soţiei supravieţuitoare G.. Potrivit certificatului de moştenitor nr. x din 12 iulie 2012, soţiei supravieţuitoare îi revine cota de 1/4 din masa succesorală, iar pârâtei fiice cota indiviză de 3/4.
Prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x din 04 decembrie 2020, totalul cotelor aparţinând soţiei supravieţuitoare au fost transmise ulterior reclamanţilor din prezenta cauză.
Astfel, instanţa a apreciat că prezenta cerere principală ce vizează bunul imobil supus partajului judiciar este o cerere în materie succesorală, al cărui autor a decedat în afara teritoriului României, astfel că partajul bunului imobil este ca efect al deschiderii succesiunii.
I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3931 din data de 24 mai 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de reclamanţi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Instanţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a avut în vedere faptul că dispoziţiile art. 117 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află imobilul.
De asemenea, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt terţi faţă de succesiunea rămasă de pe urma defunctului D. şi că doresc partajarea imobilului situat în Agnita, prevalându-se de contractul de donaţie.
A mai reţinut instanţa că reclamanţii beneficiază de asistenţă juridică, prin avocat ales, astfel încât aceştia au înţeles în mod conştient să investească instanţa doar cu o acţiune de partaj judiciar. Din moment ce nu s-a solicitat de către reclamanţi partajul succesoral, stabilirea instanţei competente prin raportare la normele incidente în cazul dezbaterii succesiunii ar însemna, în opinia instanţei, o modificare, pe cale judiciară, a înseşi cauzei juridice a acţiunii.
Totodată, instanţa a reţinut că, şi în cazul în care s-ar considera că prezenta acţiune este una de partaj succesoral, având în vedere că se solicită partajul exclusiv prin raportare la un bun imobil din localitatea Agnita, cu toate că defunctul avea mai multe bunuri în patrimoniu, astfel cum reiese din Certificatul de moştenitor nr. x din 12 iulie 2012, aparţine tot Judecătoriei Agnita competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia se află bunul imobil, având în vedere că ultimul domiciliu al defunctului a fost în străinătate.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte constată că în speţă, Judecătoria Agnita şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.
Astfel, Judecătoria Agnita a făcut aplicarea prevederilor art. 118 C. proc. civ., apreciind că prezenta cerere dedusă judecăţii este o cerere în materie succesorală, partajul bunului imobil fiind efect al deschiderii succesiunii defunctului D. cu ultimul domiciliul în Canada.
Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dat eficienţă prevederilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la locul situării imobilului în litigiu, apreciind că partajul este unul judiciar.
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. să se dispună sistarea stării de coproprietate asupra terenului situat în extravilanul oraşului Agnita, jud. Sibiu, în suprafaţă totală de 22500 mp, conform cotelor-părţi pe care le deţin, respectiv 5/16 părţi pentru fiecare reclamant şi de 3/8 părţi pentru pârâtă, prin partajarea acestuia în natură, respectiv atribuirea acestuia către reclamanţi în condiţiile art. 989 C. proc. civ., cu plata unei sulte corespunzătoare valorii cotei-părţi către pârâtă, precum şi întabularea terenului în Cartea Funciară în favoarea reclamanţilor. Cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 669 şi urm. C. civ.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au dobândit fiecare cota-parte de 1/2 din cota de 5/8 din imobilul situat în extravilanul oraşului Agnita, judeţul Sibiu în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. x din 04 decembrie 2020 de către B.I.N. H..
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/04 decembrie 2020, numita G. a donat numiţilor A. şi B. cota sa parte de 5/8 din terenul arabil în suprafaţă de 22.500 mp situat în localitatea Agnita, judeţul Sibiu. Numita G. a declarat că a dobândit cota de 5/8 astfel: cota de 1/2 prin cumpărare, în timpul căsătoriei cu D., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 mai 2004 de I., iar cota de 1/8 prin moştenire de pe urma defunctului D. în baza certificatului de moştenitor nr. x din 12 iulie 2012 .
Cealaltă cotă indiviză de 3/8 din imobil aparţine fiicei defunctului, C., în baza aceluiaşi certificat de moştenitor.
Din certificatul de moştenitor nr. x din 12 iulie 2012 reiese că moştenitoarele defunctului D. sunt G., în calitate de soţie supravieţuitoare şi C., în calitate de fiică. În acelaşi certificat de moştenitor se menţionează faptul că nu sunt renunţători la succesiune şi nici străini de succesiune, în condiţiile art. 700 C. civ. de la 1865 rap. la art. 91 din Legea nr. 71/2011.
Prin încheierea de şedinţă din 26 octombrie 2023 pronunţată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. x/2023, reprezentantul convenţional al reclamanţilor a precizat că părţile din prezenta cauză nu sunt rude.
Din situaţia de fapt expusă rezultă că reclamanţii şi pârâta nu sunt comoştenitori. O condiţie generală de fond a partajului moştenirii o reprezintă calitatea persoanelor care îl pot cere. Astfel, partajul moştenirii poate fi cerut de moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal. Or, în situaţia particulară a speţei, partajul succesoral ar fi putut fi cerut de către moştenitoarele legale ale defunctului D., G., soţia supravieţuitoare, şi C., fiica.
Astfel, sub incidenţa normei prevăzute de dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Cererile privitoare la moştenire" nu intră cererile prin care moştenitorii valorifică drepturi culese din succesiune împotriva terţilor şi ca principiu, nici cererile reale, mobiliare sau imobiliare, formulate de terţi împotriva moştenitorilor.
Art. 118 C. proc. civ. stabileşte cazurile când devine incidentă competenţa materială a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului:
"Art. 118. - (1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.
(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".
Întrucât în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate limitativ - dat fiind caracterul de excepţie al acestei norme procesuale - de art. 118 C. proc. civ., nefiind vorba despre vreo cerere privitoare la moştenire, dintre cele enumerate la alin. (1) al acestui text de lege (privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; ale legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar) şi nici cea la care se referă excepţia reţinută de art. 117 alin. (3) C. proc. civ., respectiv ipoteza unei indiviziuni ce ar rezulta dintr-o succesiune, întrucât în speţă, reclamanţii îşi valorifică în cadrul cererii de partaj dreptul de proprietate dobândit printr-un contract de donaţie, acesta fiind fundamentul cererii de chemare în judecată pe care au formulat-o, atunci Înalta Curte reţine că instanţa competentă a soluţiona litigiul se stabileşte potrivit normei edictate de art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi, având în vedere că imobilul în cauză este situat în localitatea Agnita, judeţul Sibiu, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Agnita, în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul cu privire la care s-a formulat cererea de ieşire din indiviziune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2024.