S-a luat în examinare recursul declarat de N.G. împotriva sentinței nr.16/F din 18 februarie 2002 a Curții de Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Serviciul Român de Informații – U.M. 0198 București reprezentată de consilierul juridic D.R., lipsind recurentul reclamant N.G.
Procedura completă.
Consilierul juridic D.R. a pus concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.16/F pronunțată în dosarul nr.147/F/CA/2001, la data de 18 februarie 2002, Curtea de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul N.G. în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații prin care a solicitat anularea deciziei nr.1/1997 emisă de Comisia de contestații pentru pensii din cadrul acestui serviciu.
Pentru a pronunța această soluție Curtea de apel a reținut, în esență, că în raport cu prevederile legale incidente în cauză și potrivit concluziilor raportului de expertiză, cuantumul drepturilor bănești cu titlu de pensie a fost corect stabilit prin actele administrative atacate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând că instanța de fond și-a însușit în mod greșit punctul de vedere al pârâtei și a înlăturat nemotivat concluziile expertizei.
Unitatea pârâtă, în întâmpinarea depusă a cerut respingerea recursului.
Recursul este neîntemeiat.
Prin decizia nr.081385 din 31 martie 1997 emisă de Casa de pensii din cadrul SRI a fost stabilită pensia militară pentru limită de vârstă, pe care reclamantul a contestat-o, contestația fiind respinsă prin decizia nr.1 din 10 iunie 1997 emisă de Comisia de contestații pensii din cadrul SRI.
Recurentul a fost trecut în rezervă cu drept la pensie la data de 22 ianuarie 1990 în condițiile aplicării Decretului-Lege nr.16/1990 privind modul de calcul al unor pensii militare, potrivit căruia militarilor din cadrele permanente ale fostului Departament al securității statului, care intră în componența Ministerului Apărării Naționale, trecuți în rezervă cu drept de pensie, începând cu 22 decembrie 1989, li se va lua ca bază de calcul retribuția tarifară corespunzătoare funcțiilor echivalente din acest minister.
În acest fel, deși recurentul beneficiase de clasele de retribuții 27 și 28 în perioada 1 iulie 1984 – 1 iulie 1989, calculul pensiei s-a făcut în raport cu clasele 22 și 23 corespunzătoare, în Ministerul Apărării Naționale, gradului de colonel avut de acesta în perioada respectivă.
Expertiza contabilă efectuată în cauză avansează concluzia că pensia trebuie calculată și indexată în raport cu clasele de salarizare 27 și 28, ceea ce este lipsit de temei legal, ținând seama de prevederile Decretului-Lege nr.16/1990.
Astfel fiind, susținerea recurentului că expertiza contabilă ar fi fost înlăturată în mod nemotivat de instanța de fond este neîntemeiată.
Cum în cauză nu s-a dovedit că, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, pentru gradul deținut de recurent ar fi existat o funcție echivalentă cu o retribuție superioară claselor 22 și 23 ce i-au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, rezultă că instanța de fond a ajuns în mod judicios la concluzia că actele contestate sunt legale și temeinice.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat și îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de N.G. împotriva sentinței nr.16/F din 18 februarie 2002 a Curții de Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.