Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, la data de 30.09.2022 sub dosar nr. x/2022, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună:
1. să se constate că imobilele situate din punct de vedere administrativ în Blaj înscrise iniţial în CF nr. x Blaj Oraş sub nr. topo. x (actual înscrise în CF nr. x Blaj cu nr. topo x şi CF nr. x Blaj cu nr. topo x), au fost preluat abuziv de Statul Român
2. anularea Deciziei nr. 10341/14.07.2022 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 privind imobilul situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris iniţial în CF nr. x Blaj Oraş sub nr. topo. x şi în consecinţă:
3. a) în principal, pe fondul cererii, în temeiul art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, în virtutea dreptului de plenitudine de jurisdicţie al instanţei:
i. restituirea în natură a următoarelor imobile:
1. teren cu destinaţia curte în suprafaţă de 705 mp înscris în CF nr. x Blaj Oraş (actual CF nr. x Blaj) sub nr. topo x
2. teren cu destinaţia curte în suprafaţă de 18 mp înscris în CF nr. x Blaj Oraş (actual CF nr. x Blaj) sub nr. topo x
3. apartamentul nr. x compus din încăperile nr. 1,2 şi 3 situate la subsol şi încăperile 1, 2, 3, 4, 5 situate la mansarda din corpul C1, astfel cum a fost identificat în Raportul de expertiză efectuat de exp. A. în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Blaj ii. acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru următoarele imobile:
1. apartamentul nr. x situat la etajul I în construcţia C1 - compus din încăperile nr. 2, 3, 4, 5, 6 cu suprafaţa utilă de 80,47 mp, ce aparţine numitului B., astfel cum a fost identificat în Raportul de expertiză efectuat de exp. A. în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Blaj
2. apartamentul nr. x situat la etajul I în construcţia C1 - compus din încăperile nr. 1, 8, 9, 10, 11, 12, cu suprafaţa utilă de 71,03 mp, ce aparţine numiţilor C. şi D., astfel cum a fost identificat în Raportul de expertiză efectuat de exp. A. în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Blaj
3. apartamentul nr. x în construcţia C2 - compus din încăperile 1, 2, 3 şi 4, cu suprafaţa utilă de 36,06 mp, ce aparţine numitei E., astfel cum a fost identificat în Raportul de expertiză efectuat de exp. A. în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Blaj
b) în subsidiar, obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii nr. x/2003 prin emiterea unei decizii privind
i. restituirea în natură a următoarelor imobile:
1. teren cu destinaţia curte în suprafaţă de 705 mp înscris în CF nr. x Blaj Oraş (actual CF nr. x Blaj) sub nr. topo x
2. teren cu destinaţia curte în suprafaţă de 18 mp înscris în CF nr. x Blaj Oraş (actual CF nr. x Blaj) sub nr. topo x
3. apartamentul nr. x compus din încăperile nr. 1, 2 şi 3 situate la subsol şi încăperile 1, 2, 3, 4, 5 situate la mansarda din corpul CI, astfel cum a fost identificat în Raportul de expertiză efectuat de exp. A. în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Blaj ii. acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale următoarele imobile:
1. apartamentul nr. x situat la etajul I în construcţia C1 - compus din încăperile nr. 2, 3, 4, 5, 6 cu suprafaţa utilă de 80,47 mp, ce aparţine numitului B., astfel cum a fost identificat în Raportul de expertiză efectuat de exp. A. în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Blaj
2. apartamentul nr. x situat la etajul I în construcţia C1 - compus din încăperile nr. 1, 8, 9, 10, 11, 12, cu suprafaţa utilă de 71,03 mp, ce aparţine numiţilor C. şi D., astfel cum a fost identificat în Raportul de expertiză efectuat de exp. A. în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Blaj
3. apartamentul nr. x în construcţia C2 - compus din încăperile 1, 2, 3 şi 4, cu suprafaţa utilă de 36,06 mp, ce aparţine numitei E., astfel cum a fost identificat în Raportul de expertiză efectuat de exp. A. în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Blaj decizie care să fie emisă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză
4. cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocaţial, cheltuieli de transport, onorariu expert, etc.)
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 247/2022 din 14 decembrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 247/2022 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Mitropolia Română Unită cu Roma Greco -Catolică Blaj şi în temeiul dispoziţiilor 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea în parte a cererii de chemare în judecată în sensul constatării faptului că imobilele situate din punct de vedere administrativ în Blaj înscrise iniţial în CF nr. x Blaj Oraş sub nr. topo. x (actual înscrise în CF nr. x Blaj cu nr. topo x şi CF nr. x Blaj cu nr. topo x), au fost preluat abuziv de Statul Român, al anulării Deciziei nr. 10341/14.07.2022 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată de reclamantă privind imobilul situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris iniţial în CF nr. x Blaj Oraş sub nr. topo. x şi în consecinţă obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii nr. x/2003 prin emiterea unei decizii privind restituirea în natură (pentru partea din imobile care poate fi restituită - teren, subsol şi pod clădire) şi acordarea de despăgubiri în echivalent (pentru apartamentele ce nu pot fi restituite în natură) pentru imobilul teren şi construcţie situat din punct de vedere administrativ în Blaj înscrise iniţial în nr. 395 Blaj Sat sub nr. topo. x, decizie care să fie emisă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta arată că instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată, reţinând, în esenţă, că nu a fost făcută dovada calităţii de proprietar a reclamantei la data naţionalizării a imobilului ce face obiectul cauzei, respectiv a faptului că imobilul a fost preluat de statul român de la reclamantă.
Instanţa de fond, analizând strict ca înscris doveditor al dreptului de proprietate extrasul CF nr. x Blaj, a reţinut că imobilul se afla în proprietatea "Seminarului Greco-Catolic din Blaj" la data naţionalizării.
În mod nelegal, cu aplicarea greşită a normelor incidente în cauză, instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit legea, în condiţiile în care imobilul a fost înscris în cartea funciară potrivit încheierii nr. 1557/18.05.1897cu titlu de vânzare-cumpărare pentru partea de imobil a a aparţinut numitei F. şi în baza încheierii nr. 3841/31.10.1902 cu titlu de vânzare-cumpărare pentru partea de imobil ce a aparţinut numitului G., fiind naţionalizat în anul 1948, aplicabile în cauză fiind următoarele:
- în materie laică
- art. 646 din C. civ. austriac (Blajul făcând la momentul întabulării imobilului în cartea funciară din Imperiul Austr-Ungar), care stabileau că "de substituiri şi fideicomise se deosebesc acele fundaţiuni, prin cari veniturile capitalului, pământurilor sau ale drepturilor sunt destinate pe veci pentru instituţii de utilitate publică, ca d.e. pentru beneficii bisericeşti pentru şcoli, pentru case de sănătate (...) pentru ţinerea altor persoane."
- la momentul naţionalizării, prev. art. 2 din Decretul nr. 358/1948, care prevedea faptul că " averea mobilă şi imobilă aparţinînd organizaţiilor .şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Roman, care le va lua în primire imediat," la alin. (1) fiind prevăzute ca organizaţii şi instituţii ale Bisericii greco-catolice următoarele: "Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, organele, congregatiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundatiunile, asociaţiunile, cum şi orice alte instituţii şi organizaţiuni.
- în materie de drept canonic, recurenta face trimitere la normele aprobate la nivelul Bisericii greco-catolice prin Conciliul provincial I din 1872 şi Conciliul provincial II din 1882
- anterior anului 1917, în ceea ce priveşte dreptul canonic catolic, a existat o colecţie de izvoare semnificative ale dreptului canonic al Bisericii Catolice (bule papale, decrete, etc.), Ia care subscrisa am făcut trimitere în acţiunea dedusă judecăţii
- începând cu anul 1917 până în 1948 (anul desfiinţării cultului greco-catolic), Codex Juris Canonici din 1917 (primul codex de norme canonice catolice), ale cărui norme s-au aplicat, alături de conciliile provinciale, şi în cadrul Bisericii greco-catolice
- începând din anul 1983, Codex Juris Canonici varianta 1983
- Codul Canonic al Bisericilor Orientale (CCEO - s.n.,) aprobat în 1990 de H. al II-lea şi recunoscut prin H.G. nr. 1218/2008.
Instanţa de fond reţine faptul că şcolile confesionale erau susţinute susţinute material şi supravegheate de structuri religioase nu demonstrează că imobilul ce face obiectul cauzei era proprietatea cultului religios. Consideră recurenta că există o contradicţie în raţionamentul instanţei de fond, care nu neagă faptul că atare şcoli (inclusiv Seminarul greco-catolic din Blaj) erau confesionale - termen care evident are legătură cu o confesiunea religioasă şi cu apartenenţa la un cult.
Or, dacă şcolile înfnnţatea în perioada respectivă erau confesionale, acestea nu putea apaţine decât cultului respectiv, în condiţiile în care, în perioada anterioară anului 1918, Transilvania făcea parte din Imperiul austro-ungar, aspect de notorietate.
Instanţa de fond reţine că "Seminarul greco-catolic din Blaj" a fi avut personalitate juridică, reţinând că "este o persoană juridică distinctă" de reclamantă, care nu a prezentat nici un act de proprietate cu privire la imobilul ce face obiectul cauzei, or, atare concluzii nu doar că nu sunt susţinute de nici un material probator ci nu sunt coroborate cu normelor de drept - laic sau canonic - menţionate, din care rezultă că averea bisericească cuprinde şi averea scolastică, adică imobilele destinate anterior anului 1948 activităţilor de învăţământ - fie că era vorba de clădiri în care se desfăşurat cursuri, fie de clădiri destinate cazării elevilor, profesorilor, etc., fie de clădiri destinate atelierelor şcolilor, etc.
Indiferent de existenţa sau nu a personalităţii juridice a unor astfel de entităţi şcolare confesionale (institut, seminar, şcoală etc.), bunurile imobile destinate unor astfel de scopuri au constituit proprietatea cultului respectiv, aspect care rezultă normele de drept canonic şi laic reinterate pe larg anterior.
În fine, recurenta reclamantă susţine că în mod greşit a ignorat prima instanţă efectele sentinţei civile nr. 1907/20.12.2017 a Tribunalului Alba, definitivă prin decizia civilă nr. 139/19.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, sentinţă ce a fost invocată din perspectiva dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Prin hotărârea Tribunalului Alba Iulia s-a statut faptul că reclamanta "a făcut dovada obţinerii unui titlu executoriu (Sentinţa civilă nr. 94/F/CA/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia civilă nr. 5474/2009 a ICCJ) prin care a fost obligată Comisia la emiterea unei decizii de retrocedare a imobilului înscris în CF nr. x Blaj şi pentru verificarea justificării retrocedării imobilului solicitat (...) se vor avea în vedere disp. Pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000".
Prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, s-a reţinut că "În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a Mitropoliei (...) aceasta este justificată de disp. art. 2 din Decretul-legea nr. 126/1990 - care statuează că bunurile preluate de Stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate în prezent în patrimoniul Statului, se restituie Bisericii Unite cu Roma, dar şi de disp. Art. 926 şi 930 din Codul Canoanelor Bisericii răsăritene."
În executarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1907/20.12.2017 a Tribunalului Alba, I. S.A. a emis Decizia nr. 1/27.07.2021, prin care s-a dispus retrocedarea în natură către reclamantă a spaţiului comercial sus-menţionat - parte integrantă din imobilul ce face obiectul cauzei. Este evident că nu există nici un raţionament juridic, şi nici unul logic de altfel, pentru care reclamanta să aibă calitate de persoană îndreptăţită pentru o parte din imobil, respectiv să nu i se recunoască această calitate pentru restul imobilului.
Faţă de toate aceste considerente, pe larg dezvoltate în memoriul de exercitare a căii de atac, recurenta solicită admiterea recursului său, casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.
4. Apărarea formulată în cauză
Intimata pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a depus fiecare întâmpinare în cuprinsul căreia a invocate excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând excepţia nulităţii recursului, în prealabil cercetării criticilor formulate de reclamantă la adresa legalităţii sentinţei civile nr. 247/2022 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că este nefondată, apreciind că motivele invocate de reclamantă în susţinerea căii de atac se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta reclamantă susţine că prima instanţă, rezumându-se strict la conţinutul extrasului de carte funciară referitor la imobilul a cărui restituire este solicitată, a aplicat greşit prevederile O.G. nr. 94/2000 şi ale normelor metodologice a aplicare a acesteia, ignorând, în acelaşi timp, dispoziţiile actului prin care s-a dispus naţionalizarea bunului precum şi normele de drept laic şi canonic ce au guvernat cultul greco-catolic şi organizaţiunile sale.
De asemenea, recurenta reclamantă susţine că prima instanţă nu a valorificat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fiind încălcate, astfel şi dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că acesta este fondat, impunându-se casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii reclamantei în limitele şi pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă s-a adresat intimatei pârâte în vederea obţinerii măsurilor reparatorii prevăzue de O.U.G. nr. 94/2000 pentru imobilele situate din punct de vedere administrativ în Blaj înscrise iniţial în CF nr. x Blaj Oraş sub nr. topo. x (actual înscrise în CF nr. x Blaj cu nr. topo x şi CF nr. x Blaj cu nr. topo x), imobile considerate de reclamantă ca fiind preluate abuziv de Statul Român.
A arătat reclamanta că imobilul înscris în CF nr. x Blaj, sub A+2, cu nr. top. x compus din casă şi curte intravilan cu suprafaţa de 705 mp şi sub A+3, compus din curte intravilan în suprafaţă de 16 mp, situat în Blaj, str. x, jud. Alba, a constituit proprietatea tabulară a Seminarului Greco-Catolic Blaj până în anul 1948, când, în baza Decretului nr. 358/1948 pentru stabilirea situaţiei de drept a fostului cult greco-catolic, a trecut în proprietatea Statului Român, în administrarea Regiei Autonome "Urbana" Blaj.
Ulterior, imobilul construcţie a fost împărţit în 3 "apartamente" care au fost iniţial închiriate şi apoi vândute numiţilor E. - ap. 3 (de fapt 1 cameră la parter cu suprafaţa din contract de 36,47 mp), fam. B. (2 camere şi dependinţe cu suprafaţa din contract de 74,60 mp) şi J. (1 cameră şi dependinţe cu suprafaţa din contract de 64,48 mp), şi un spaţiu comercial cu destinaţia "librărie" cu suprafaţa de 124,22 mp, fără a fi operate dezmembrările în cartea funciară.
Prin Protocolul nr. 2403/06.10.1995 încheiat între Regia Autonomă "Urbana" S.A. şi Casa de Presă şi Editură "Cultura Naţională" din subordinea Ministerului Culturii, s-a predat acestei din urmă entităţi spaţiul cu destinaţia "librărie" situat în Blaj, str. x, jud. 2 Alba, în suprafaţă de 124 mp (indicat în situaţia anexă la acest protocol ca "Librăria nr. 8"), cuprins ca atare în anexa la H.G. nr. 521/1992.
Prin cererea nr. x/27.02.2003 înregistrată la Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat retrocedarea imobilului în natură/acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate.
Având în vedere faptul că până în anul 2009 nu a primit nici un fel de decizie de la Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, a promovat o acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu aceasta, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba sub nr. x/2008, prin care a solicitat obligarea acestei comisii la emiterea unei dispoziţii privind retrocedarea în natură a imobilelor înscrise în CF nr. x Blaj.
Prin sentinţa civilă nr. 94/F/CA/14.04.2009 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a admis în parte acţiunea, în sensul că a dispus obligarea Comisiei speciale la emiterea unei decizii privind cererea de retrocedare a imobilului înscris în CF nr. x Blaj, nr. topo x.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 5474/2009 a ICCJ.
Ulterior pronunţării acestor hotărâri şi ca urmare a completării dosarului nr. x/2003 privind cererea de retrocedare, prin adresa nr. x/25.02.2010, Comisia specială i-a adus la cunoştinţă faptul că a redirecţionat parţial cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 către S.C. I. S.A., cu privire la imobilul-librărie situat în Blaj, str. x, jud. Alba, înscris în CF nr. x Blaj sub nr. x.
În privinţa spaţiului cu destinaţia "librărie", având în vedere că I. S.A. nu a soluţionat cererea, a promovat o acţiune înregistrată sub nr. de dosar x/2015 la Tribunalul Alba prin care a solicitat restituirea în natură a spaţiului comercial cu destinaţia librărie cu suprafaţa de 124,22 mp situat în imobilul aflat din punct de vedere administrativ în Blaj, str. x, jud. Alba, înscris sub A+2 în CF nr. x Blaj, nr. top. x, în prezent înscrise în CF nr. x Blaj cu nr. top. x şi CF nr. x Blaj nr. top. x (ambele provenite din conversia pe hârtie a CF nr. x Blaj).
Prin sentinţa civilă nr. 1907/20.12.2017 a Tribunalului Alba, definitivă prin decizia civilă nr. 139/19.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a admis în parte acţiunea formulată în sensul că s-a constatat că imobilul situat din punct de vedere administrativ în Blaj, str. x, jud. Alba, înscris în CF nr. x Blaj, sub A+2, nr. top. x, a fost preluat abuziv şi a fost obligată unitatea deţinătoare a spaţiului, I. S.A., să emită în favoarea reclamantei o decizie de retrocedare în natură a imobilului înscris în CF nr. x Blaj (CF vechi nr. x Blaj Oraş) nr. topo x şi y în suprafaţă de 123,12 mp, situat administrativ în Mun. Blaj, str. x, jud. Alba, bun identificat în patrimoniul societăţii ca fiind spaţiul comercial "Librăria nr. 8".
În executarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1907/20.12.2017 a Tribunalului Alba, I. S.A. e emis Decizia nr. 1/27.07.2021 prin care s-a dispus retrocedarea în natură a spaţiului comercial sus-menţionat.
În paralel, intimata pârâtă a emis decizia nr. 10341/14.07.2022 contestată în cauza de faţă, prin care a fost respinsă cererea de acordare a măsurilor reparatorii cu motivarea că dreptul de proprietate asupra imobilului identificat iniţial cu nr. top. x, foaia de proprietate B9 a aparţinut Seminarului Greco-Catolic din Blaj, persoană juridică distinctă de Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj.
Prin sentinţa criticată în prezenta cale de atac instanţa fondului a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 10341/14.07.2022, reţinând, în esenţă, aceleaşi arumente precum cele expuse de autoritatea pârâtă.
Se arată în considerentele sentinţei că, potrivit încheierii nr. 2385/01.07.1902, din cartea funciară nr. x Blaj, proprietarul tabular al imobilului, la data preluării abuzive, este Seminarul Greco-Catolic din Blaj.
În opinia instanţei de fond Seminarul Greco-Catolic din Blaj este o persoană juridică distinctă de Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj, iar calitatea sa de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate sau acordarea de despăgubiri nu poate fi reţinută doar pe considerentul că în alte hotărâri judecătoreşti sau decizii ale Comisiei s-a reţinut că este succesoarea Seminarului greco-catolic din Blaj, din moment ce există şi hotărâri în sens contrar.
De asemenea, în cauza de faţă nu se pune în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat reglementată de dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. (pentru a fi verificată tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), ci se are în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, statuat de prevederile art. 430 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1907/20.12.2017 a Tribunalului Alba, definitivă prin decizia civilă nr. 139/19.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosar nr. x/2015, s-a analizat calitatea procesuală activă a reclamantei şi s-a încercat să se stabilească dacă Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj, în profita faptului că în cartea funciară este menţionat dreptul de proprietate al unităţii de învăţământ, are totuşi calitatea de proprietar asupra imobilului pe care solicită să-i fie restituit.
În concret, reclamanta pune în discuţie practica neunitară a instanţelor de judecată cu privire la soluţionarea cererilor de chemare în judecată formulate. În speţă, instanţa fondului concluzionează că Seminarul Greco-Catolic din Blaj este entitate juridică distinctă şi cu patrimoniu propriu, iar reclamanta nu a făcut dovada că este continuatoarea, prin transferul către aceasta a unor drepturi patrimoniale şi a proprietăţii imobilului în litigiu, în sensul avut de O.U.G. nr. 94/2000.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a probat în cauză calitatea de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, concluzie în raport de care se impune casarea sentinţei atacate şi rejudecarea fondului cauzei.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că pentru a pronunţa sentinţa atacată instanţa fondului s-a raportat exclusiv la menţiunile existente în cartea funciară, fără a analiza şi celelelate argumente invocate de reclamantă în sprijinul acţiunii sale şi, mai ales, fără a valorifica efectul sentinţei civile nr. 1907/20.12.2017 a Tribunalului Alba, prin care s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, pentru bunurile preluate de statul român şi întabulate la momentul preluării în favoarea Seminarului Greco-Catolic din Blaj.
Înalta Curte subliniază faptul că analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 trebuie să pornească de la actul juridic în baza căruia s-a dispus preluarea, de către stat, a bunurilor revendicate de reclamantă în cauză.
Acest act este reprezentat de Decretul nr. 358/1948, prin care se prevede, la art. 1 că "în urma revenirii comunităţilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român şi în conformitate cu art. 13 din decretul Nr. 177 din 1948, organizaţiile centrale şi statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, organele, congregatiunile, protopopiatele, manastirile, fundatiunile, asociaţiunile, cum şi orice alte instituţii şi organizaţiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista."
Potrivit art. 2 din acelaşi act, "averea mobilă şi imobilă aparţinînd organizaţiilor şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Roman, care le va lua în primire imediat. O comisiune interdepartamentala compusa din delegaţi ai Ministerelor: Cultelor, Finanţelor, Afacerilor Interne, Agriculturii şi Domeniilor şi Învăţămîntului Public, va hotărî destinaţia acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române, sau diferitelor ei părţi componente".
Prin urmare, prin înseşi aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 358/1948 s-a avut în vedere apartenenţa Seminarului Greco-Catolic din Blaj la cultul greco-catolic, context în care devin aplicabile şi dispoziţiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000.
În al doilea rând, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 1907/20.12.2017 a Tribunalului Alba, definitivă prin decizia civilă nr. 139/19.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosar nr. x/2015, instanţa a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul cu destinaţia librărie, parte integrantă din imobilul identificat iniţial cu nr. top. x, foaia de proprietate B9.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat faptul că imobilul în litigiu a fost preluat avuziv de statul român, în baza Decretului nr. 358/1948 şi a fost obligat deţinătorul imobilului să emită o decizie de restituire în natură.
Înalta Curte are în vedere faptul că solicitarea de restituire a imobilului cu destinaţia de librărie a fost formulată în cadrul aceleiaşi cereri respectiv cererea cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003, însă, în contextul în care librăria mai sus menţionată era deţinută, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000, de către o societate din cele menţionate de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, Comisia Specială de Retrocedare a dispus redirecţionarea cererii de restituire a spaţiului comercial către deţinătorul I. S.A..
Constată Înalta Curte că prin sentinţa civilă nr. 1907/20.12.2017 Tribunalul Alba a tranşat aceeaşi chestiune litigioasă dedusă judecăţii şi în cauza pendinte, statuând în sensul că preluarea imobilului identificat iniţial cu nr. top. x, foaia de proprietate B9, s-a realizat în baza Decretului nr. 358/1948, preluare considerată abuzivă.
Prin aceeaşi sentinţă s-a tranşat şi chestiunea litigioasă reprezentată de calitatea Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Blaj de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.
În atare context, Înalta Curte apreciază că nu mai poate fi repusă în discuţie niciuna din cele două chestiuni litigioase reprezentate de caracterul abuziv al preluării imobilului notificat, în ansamblul său precum şi îndrituirea reclamantei la măsuri reparatorii pentru acest imobil, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Chiar dacă sentinţa nr. 1907/20.12.2017 a fost pronunţată în contradictoriu cu o altă parte decât intimata pârâtă din prezenta cauză, Înalta Curte subliniază faptul că pârâta din dosarul nr. x/2015 avea, la rândul său, calitatea de persoană ţinută la respectarea obligaţiei de restituire, în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2004.
În acelaşi context, Înalta Curte subliniază faptul că valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţa nr. 1907/20.12.2017 se impune şi prin raportare la reperele jurisprudenţiale trasate de CEDO sub acest aspect, relevantă fiind în mod special hotărârea pronunţată în cauza Lungu şi alţii împotriva României.
Pornind de la faptul că o chestiune determinantă a fost analizată în cadrul unor proceduri judiciare paralele, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, subliniază, în cuprinsul hotărârii pronunţate în cauza antereferită că "în toate sistemele juridice, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive implică limitări ad personam şi ad rem.
40. În prezenta cauză, chiar admiţându-se că nu exista nici identitate de părţi, nici identitate de obiect al celor două proceduri interne, Curtea constată că procedura fiscală şi cea penală vizau aceeaşi chestiune determinantă pentru soluţionarea acestora, respectiv încadrarea juridică a aceloraşi operaţiuni de transformare şi de revânzare a anvelopelor (mutatis mutandis, Siegle împotriva României, nr. 23456/04, pct. 36, 16 aprilie 2013).
41. În această privinţă, observă că, în cadrul procedurii contencioase fiscale iniţiate de reclamanţi, prin hotărârea definitivă din 3 iulie 2003, secţia comercială a Curţii de Apel Suceava, după examinarea elementelor de probă propuse şi dezbătute de părţi, a concluzionat că operaţiunile de transformare şi de revânzare a anvelopelor fuseseră legale şi că acestea dădeau dreptul la facilităţi fiscale. În consecinţă, a admis acţiunea formulată de reclamanţi împotriva procesului-verbal prin care li se imputau taxe şi penalităţi pentru operaţiunile respective (a se vedea supra, pct. 13).
42. Cu toate acestea, în cadrul procesului penal declanşat ca urmare a plângerii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice formulate împotriva primului reclamant, secţia penală a aceleiaşi curţi de apel, pe baza unei noi expertize, a revenit aspra concluziei respective, apreciind de această dată, prin hotărârea definitivă din 5 decembrie 2005, că aceste operaţiuni erau ilegale şi că pe baza acestora, reclamanţii au beneficiat în mod necuvenit de facilităţi fiscale (a se vedea supra, pct. 25).
43. În această privinţă, Curtea a constatat că opiniile experţilor erau divergente (a se vedea supra, pct. 15). Curtea reaminteşte că, în orice caz, faptul că pot exista mai multe opinii pe marginea unui subiect nu reprezintă un motiv suficient pentru a fi adusă atingere principiului securităţii raporturilor juridice. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanţiale şi imperioase impun acest lucru (SC K. S.A. împotriva României, nr. 22687/03, pct. 32, 1 decembrie 2005).
44. Or, în speţă, în prezenta speţă, nici un element de acest tip nu poate justifica un astfel de reviriment.
45. Chiar admiţând că, în cadrul celui de-al doilea proces, secţia penală a curţii de apel s-a axat mai mult pe situaţia reclamanţilor şi că aceasta a urmărit să corecteze pretinsele erori comise de secţia comercială, Curtea consideră că nu ar trebui să le revină reclamanţilor sarcina de a suporta eventualele carenţe ale autorităţilor judiciare (mutatis mutandis, Amurăriţei împotriva României, nr. 4351/02, pct. 36, 23 septembrie 2008).
46. Cu siguranţă, în acest caz nu este vorba despre casarea unei hotărâri judecătoreşti "irevocabile" şi care a dobândit autoritate de lucru judecat (a se compara cu Brumărescu, citată anterior, pct. 62). Însă derularea simultan şi în paralel a două proceduri independente având ca obiect aceleaşi fapte, care a determinat secţia penală a curţii de apel să ajungă la o nouă apreciere a faptelor respective, radical opusă hotărârii anterioare a secţiei comerciale a aceleiaşi curţi de apel, a adus atingere principiului securităţii juridice (mutatis mutandis, Siegle, citată anterior, pct. 38).
47. Prin urmare, revenind asupra unei chestiuni în litigiu care fusese deja soluţionată şi care făcuse obiectul unei hotărâri definitive, şi în absenţa oricărui motiv valabil, curtea de apel a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. Din acest motiv, a fost încălcat dreptul reclamanţilor la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţie".
Aşadar, în lumina celor statuate de CEDO în cauza anterior citate, se poate reţine o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice chiar şi dacă nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză a unor proceduri judiciare, însă o chestiune determinantă, comună acelor proceduri, este tranşată fundamental diferit de cele două instanţe.
În raport de considerentele anterior menţionate, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă are calitatea de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru imobilele ce fac obiectul cererii nr. x/27.02.2003, urmând a dispune, în rejudecare, anularea deciziei nr. 10341/14.07.20220 şi obligarea pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România să soluţioneze pe fond cererea nr. x/2003.
Înalta Curte notează faptul că nu poate dispune obligarea intimatei pârâte la măsurile reparatorii pretinse de reclamantă(în principal restituire în natură şi, în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent) întrucât cerrea de despăgubire nu a fost analizată în fond de către pârâtă, decizia atacată limitându-se la a constata faptul că Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj nu a avut calitatea de proprietar la momentul preluării imobilului de către statul român.
Prin urmare, pornind de la constatarea că recurenta reclamantă are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, intimata pârâtă are obligaţia de a examina îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege pentru restituirea în natură, după caz, prin echivalent a bunurilor notificate.
Văzând şi dispoziţiile art. 451-453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România la plata către recurenta reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco -Catolică Blaj a sumei de 4667,95 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Admite recursul declarat de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco -Catolică Blaj împotriva sentinţei nr. 247/2022 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite acţiunea, anulează Decizia nr. 10341/14.07.20220 şi obligă pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România să soluţioneze pe fond cererea nr. x/2003.
Obligă intimata pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România la plata către recurenta reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco -Catolică Blaj a sumei de 4667,95 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.