Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 ianuarie 2023, pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub dosar nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, au solicitat:
(i) să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor lor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON;
(ii) obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;
(iii) obligarea pârâţilor de a restitui sumele reţinute din pensia reclamanţilor începând cu luna ianuarie anul 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% aplicat asupra valorii ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu prima reţinere din pensia reclamanţilor, cu aplicarea actualizării cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligaţiei principale;
(iv) în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 164 din 06 aprilie 2023, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 28 aprilie 2023, sub nr. x/2023.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 186 din 22 mai 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a respins excepţiile invocate în cauză;
(ii) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne;
(iii) a obligat pârâţii la plata unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de asigurări sociale de sănătate începând cu luna ianuarie 2022 şi până la încetarea acestora, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale începând cu data primei reţineri şi până la plata sumei.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 186 din 22 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, atât pârâtul Guvernul României, cât şi pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au declarat recurs.
3.1. Pârâtul Guvernul României a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.
În motivarea recursului, pârâtul susţine că prima instanţă a dispus în mod greşit în sarcina sa o obligaţie de plată, atât timp cât Guvernul României nu are capacitate juridică civilă, putând sta în judecată, în calitate de pârât, doar în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 şi 108 din Constituţie. Raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot avea natură civilă, ci doar administrativă, prin aceasta înţelegându-se raporturi care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, realizate în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice. Aceste alegaţii sunt confirmate şi de prevederile art. 187 şi urm din Legea nr. 287/2009, dar şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie. Astfel fiind, Guvernul României, ca organ colegial, nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care ar cădea în pretenţii, fiind obligat la plata unor sume de bani către reclamantă, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire.
Susţine recurentul-pârât că Guvernul României nu are atribuţii în calcularea şi reţinerea din pensii a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi nu poate fi obligat să plătească despăgubirile solicitate prin acţiune, câtă vreme sumele au fost calculate şi reţinute de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale. Competenţa restituirii sumelor reţinute este dată prin lege, în mod expres, în sarcina caselor de pensii, conform O.U.G. nr. 4/2023, astfel că Guvernul României nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reţinute, nici a accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.
Mai învederează recurentul-pârât că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamanţilor este lipsită de interesul susţinerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi actual atât la data promovării, cât şi pe parcursul soluţionării acţiunii. Cererea este lipsită şi de obiect, câtă vreme intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023 transpune obligaţia dispusă în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, neputându-se susţine că solicitarea de către reclamanţi a penalităţilor ar mai avea obiect.
3.2. Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pârâta susţine că dreptul la pensie al reclamanţilor A., B. şi C. a fost deschis anterior datei de 15.09.2017, astfel că pensiile militare de stat nu au fost stabilite şi indexate potrivit art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificat prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, astfel că acestora li se aplică prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.
Cu privire la reclamanţii D. şi E., învederează recurenta-pârâtă că acestora li s-a deschis dreptul la pensie ulterior datei de 15.09.2017, astfel că pensiile militare de stat au fost stabilite şi indexate potrivit art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificat prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, astfel că acestora li se aplică prevederile art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 4/2023, care nu prevăd dreptul de restituirea a sumelor reţinute cu titlu de contribuţie.
Având în vedere aceste aspecte, consideră recurenta-pârâtă că soluţia primei instanţe a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât a creat un raport obligaţional identic cu cel reglementat de O.U.G. nr. 4/2023, deşi trebuia să constate că un astfel de raport există şi să reţină lipsa de interes a acţiunii.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă, sub un prim aspect, greşita aplicare a normelor de drept material, raportat la prevederile O.U.G. nr. 4/2023, la efectele juridice ex nunc ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, detaliate în cuprinsul întâmpinării de la fond şi la art. 147 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc caracterul general obligatoriu, pentru viitor, al deciziilor Curţii Constituţionale.
Totodată, pârâta susţine greşita respingere a excepţiei lipsei de interes a acţiunii, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2023, greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, greşita soluţionare a excepţiei netimbrării.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a acţiunii, afirmă că, urmare a modificărilor legislative survenite conform O.U.G. nr. 4/2023, folosul practic urmărit prin acţiunea reclamanţilor nu mai subzistă, în condiţiile în care sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate vor fi restituite din oficiu de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele sectoriale de pensii.
Cât priveşte calitatea procesuală pasivă, arată că sumele reţinute cu titlu de contribuţie nu se realizează venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne doar a calculat, reţinut la sursă şi virat la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate contribuţiile de asigurări de sănătate, neputând restitui sume pe care nu le-a încasat în patrimoniul propriu. Conform art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023, modalitatea de restituire a sumelor privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate se realizează prin transferul respectivelor sume către beneficiari, prin Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, însă rolul acestei case sectoriale este acela de intermediar între pensionarul militar şi deţinătorul sumelor reţinute.
Tot sub aspectul calităţii procesuale pasive, recurenta-pârâtă contestă considerentele instanţei de fond, bazate pe Legea nr. 223/2015, întrucât contribuţia de asigurări sociale de sănătate este o creanţă fiscală, iar nu un drept de asigurări sociale stabilit în temeiul acestei legi. Instanţa de fond a omis împrejurarea că raportul juridic dedus judecăţii se întemeiază pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că, în speţă, calitatea procesuală pasivă revine Guvernului României, în calitate de emitent al actului normativ prejudiciabil, respectiv O.U.G. nr. 130/2021.
Referitor la excepţia netimbrării, recurenta-pârâtă susţine că cererea reclamanţilor trebuia timbrată conform art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în raport de caracterul patrimonial al cererii prin care se solicită repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ, adică cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 de RON. În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 148 alin. (6) raportat la art. 197 C. proc. civ., sens în care solicită anularea cererii, ca netimbrată.
Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă învederează că, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii A., B. şi C., dreptul la pensie a fost deschis anterior datei de 15.09.2017, astfel că pensiile militare de stat în cauză nu au fost stabilite şi indexate potrivit art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificat conform art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Aceştia beneficiază de o pensie militară stabilită în baza Legii nr. 213/2015, iar în perioada ianuarie- decembrie 2022, cuantumul brut al pensiei militare a fost grevat de o cotă de contribuţie la FNUASS în cuantum de 10% din partea de pensie ce depăşea 4000 de RON, conform O.U.G. nr. 130/2021. Începând cu data de 28.12.2022, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii prevederilor incidente din O.U.G. nr. 130/2021 prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, nu s-a mai reţinut contribuţia de asigurări sociale de sănătate, iar la data de 17.02.2023, s-a publicat în Monitorul Oficial O.U.G. nr. 4/2023, prin care Guvernul României a stabilit modalitatea de restituire a contribuţiilor reţinute în perioada 01.01.2022-27.12.2022. Prin urmare, cererea reclamanţilor a rămas fără obiect, ca urmare a adoptării actului normativ care reglementează în sensul pretenţiilor solicitate prin acţiune. Totodată, apreciază recurenta-pârâtă şi că cererea a rămas fără interes.
În privinţa reclamanţilor D. şi E., recurenta-pârâtă învederează că drepturile acestora de pensie au fost deschise după data de 15.09.2017, astfel că pensiile militare au fost stabilite şi indexate potrivit art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificat de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. În cazul acestora, nu produce efecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, deoarece cuantumul net al pensiei este rezultat în urma plafonării la media salariilor nete, conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, iar nu ca urmare a calculării CASS şi impozitului din pensia militară brută.
Astfel, arată recurenta, începând cu data de 01.01.2022, pensia militară de stat s-a calculat prin aplicarea cotei de 10% aferent CASS la cuantumul brut ce a depăşit pragul de 4000 de RON şi cota de 10% aferentă impozitului pe venit la cuantumul brut ce depăşeşte pragul de 2000 de RON, limită stabilită după scăderea din pensia brută a sumei corespunzătoare CASS, rezultând pensia netă. Pensia rezultată s-a comparat cu media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul a pensiei, iar întrucât media soldelor era mai mică decât pensia netă, în plată a rămas media în cauză.
În acest context, reclamanţii beneficiază de un cuantum bănesc al dreptului de pensie rezultat din aplicarea art. 60 din Legea nr. 223/2015, respectiv plafonarea prevăzută de art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reţinerii CASS, cu alte cuvinte din drepturile de pensie netă a acestora nu s-a reţinut CASS.
Recurenta-pârâtă mai susţine că, potrivit art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 4/2023, prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele reţinute din veniturile din pensii cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, nu se restituie persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite şi indexate potrivit prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cărora li se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi cărora, în urma reţinerii acestor sume, nu le-au fost diminuate cuantumurile nete ale pensiei aflate în plată în anul 2022. Prin urmare, dispunând restituirea către reclamanţii D. şi E. a sumelor de bani reprezentând CASS, instanţa de fond a încălcat prevederile legale amintite, care interzic restituirea vreunor sume de bani reprezentând CASS persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise anterior datei de 15.09.2017 şi cărora li se aplică prevederile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere ca acţiunea a rămas fără obiect şi fără interes, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023.
Printr-un ultim rând de critici, recurenta-pârâtă contestă soluţia primei instanţe referitoare la petitele accesorii referitoare la acordarea de despăgubiri constând în daune moratorii şi compensatorii, respectiv a accesoriilor debitului principal. Arată că în mod greşit prima instanţă a admis petitul accesoriu şi a acordat despăgubiri reclamanţilor, reţinând eronat culpa procesuală a casei sectoriale de pensii, care nu este parte a raportului juridic de drept public dedus judecăţii.
Susţine că reclamanţii nu mai justifica interesul susţinerii acţiunii, după publicarea O.U.G. nr. 4/2023, iar instanţa de fond s-a raportat eronat la cuponul de pensie depus la dosar, în detrimentul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023. Mecanismul restituirii eşalonate a sumelor de bani care fac obiectul prezentului demers judiciar este în concordanţă cu principiile din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi nu este interzis de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Consideră că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1531 alin. (1) şi (2) teza I, art. 1535 alin. (1) din C. civ. şi art. 1 alin. (3), art. 2 şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, întrucât O.U.G. nr. 4/2023 nu prevede o scadenţă de restituire a sumelor reţinute cu titlu de CASS. Totodată, raportul juridic dedus judecăţii este unul de drept public, izvorul acţiunii fiind reprezentat de prejudiciul cauzat de art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, emisă de Guvernul României, astfel că în mod greşit s-a reţinut în sarcina casei sectoriale de pensii culpa procesuală şi producerea unui presupus prejudiciu material reclamanţior prin neexecutarea la scadenţă a pretinsei obligaţii. În speţă nu ne aflăm în prezenta unui act administrativ nelegal, care să atragă răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Mai susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022 nu produce efecte retroactive, ca să poată constitui temei pentru acordarea accesoriilor creanţei de la data fiecărei reţineri lunare, întrucât fiecare reţinere a fost în mod legal efectuată, iar O.U.G. nr. 4/2023 plasează în viitor scadenţa sumelor de restituit. De altfel, începând cu luna martie 2023 s-a procedat la restituirea lunară a sumelor reţinute cu titlu de CASS, astfel că nu există o culpă a recurentei în aplicarea dispoziţiilor legale.
Concluzionează recurenta-pârâtă în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a instituţiei pârâte, reclamanţii nefiind creditorii unei obligaţii care să fi fost încălcate de casa de pensii sectorială, respectiv care să fi cauzat un prejudiciu material prin neexecutarea la timp ori executarea cu întârziere a unei obligaţii scadente. Petitul principal a rămas fără obiect, iar interesul procesual nu mai este actual, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2023, astfel că acordarea despăgubirilor constând în daune compensatorii/moratorii trebuie să urmeze soarta capătului principal de cerere, fiind condiţionat, totodată, de culpa debitorului. Prejudiciul moral pretins de reclamanţi nu a fost cauzat de recurenta-pârâtă, astfel că nu este îndeplinită nici condiţia raportului de cauzalitate pentru reţinerea răspunderii civile a instituţiei.
4. Apărările formulate în cauză
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de pârâtul Guvernul României, contestând caracterul fondat al motivelor de recurs formulate de acest pârât.
II. Examinarea motivelor de recurs formulate de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de cei doi pârâţi sunt fondate, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:
În cauză, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, au solicitat, consecutiv constatării vătămării drepturilor şi intereselor lor legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a acestor prevederi legale, respectiv obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanţilor, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, indexate cu rata inflaţiei, precum şi obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute. Prezenta acţiune a fost formulată în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamanţii invocând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din cuprinsul O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră a fi vătămătoare.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal: - a respins excepţia nulităţii cererii pentru lipsa motivării, excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, excepţia inadmisibilităţii petitelor 1 şi 2 din cerere prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 4/2023 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, toate invocate de pârâtul Guvernul României; - a respins excepţia lipsei de interes cu privire la pretenţiile reclamanţilor D. şi E. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; - a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi; - a obligat pârâţii la plata unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de asigurări sociale de sănătate începând cu luna ianuarie 2022 şi până la încetarea acestora, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale începând cu data primei reţineri şi până la plata sumei.
Având în vedere similaritatea criticilor formulate prin recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte urmează a le analiza global, punctând elementele de diferenţiere dintre cele două cereri.
Înalta Curte mai reţine că, prin recurs, pârâtul Guvernul României nu a criticat soluţiile pronunţate asupra tuturor excepţiilor invocate în fond (nefiind contestată soluţia dată excepţiei nulităţii şi inadmisibilităţii acţiunii), din conţinutul căii de atac rezultând critici referitoare la lipsa capacităţii sale juridice civile, precum şi la lipsa calităţii sale procesuale pasive, cărora le-au fost alăturate argumente vizând lipsa de obiect/lipsa de interes a acţiunii. Pe de altă parte, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a reiterat argumentele referitoare la excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei de interes, precum şi la aspectele de fond ale cauzei. Astfel fiind, Înalta Curte va analiza criticile recurenţilor-pârâţi în ordinea lor de prioritate, ţinând cont de excepţiile invocate şi de împrejurarea că admiterea unora dintre acestea ar putea face inutilă analiza pe fond a cauzei.
În ceea ce priveşte încadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele se subsumează pct. 8 al acestui text de lege. Într-adevăr, recurenta casa de pensii sectorială a invocat şi prevederile pct. 4 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă motivele invocate nu se circumscriu pretinsei depăşiri a atribuţiilor puterii judecătoreşti, ci sunt prezentate critici referitoare la omisiunea valorificării în speţă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, care se încadrează tot în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. De altfel, cu ocazia expunerii motivelor de recurs încadrate în acest din urmă text de lege, recurenta-pârâtă a reiterat aspectele care au făcut obiectul criticilor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
II.1. Referitor la excepţia netimbrării acţiunii în despăgubiri, invocată de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în raport de prevederile art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate. Din verificarea actelor dosarului rezultă că reclamanţilor nu le-a fost pusă în vedere, de către instanţa de fond competentă să soluţioneze cauza, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, conform art. 31 coroborat cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că nu putea fi dispusă măsura anulării acţiunii, în condiţiile art. 197 C. proc. civ.
De altfel, în recurs pârâta-recurentă s-a limitat la a relua argumentul netimbrării acţiunii, astfel cum a fost expus în întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, fără a contesta în vreun fel concluzia care decurge din nestabilirea de către prima instanţă a unei taxe de timbru, respectiv de împrejurarea că aceasta a considerat acţiunea a fi scutită de obligaţia plăţii taxei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile amintite ale recurentei-pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.
II.2. În ordinea de prioritate a efectelor pe care le produc excepţiile invocate de părţi, Înalta Curte consideră necesar a analiza susţinerile Guvernului României referitoare la pretinsa lipsă a capacităţii juridice civile prin care a invocat, în esenţă, că nu poate sta în judecată în calitate de pârât decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.
Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamanţi în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului. Cum pretenţiile reclamanţilor nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, Înalta Curte constată că acest pârât nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacităţi de drept civil, ci în considerarea capacităţii de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător.
În consecinţă, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, criticile vizând lipsa capacităţii juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.
II.3. În continuare, Înalta Curte va verifica soluţiile pronunţate de instanţa de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către fiecare dintre cei doi pârâţi, din perspectiva calităţii de subiect debitor al raportului juridic dedus judecăţii.
Respingând ambele excepţii, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că pârâtul Guvernul României justifică participarea în proces prin raportare la calitatea de emitent al O.U.G. nr. 130/2021, act normativ declarat neconstituţional, care a produs reclamanţilor o vătămare a drepturilor şi intereselor lor legitime, pe de altă parte că pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne este instituţia care a reţinut la sursă contribuţiile de asigurări sociale de sănătate din pensiile reclamanţilor şi ulterior a virat aceste sume la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanţelor, iar potrivit art. 1 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 4/2023 are obligaţia recalculării venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea.
Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.
Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.
După cum s-a arătat anterior, prezentul litigiu se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", care potrivit alin. (5) oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ ce "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative". Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamanţii. Cu alte cuvinte, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat care, prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului declarată neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă.
În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susţinut că această obligaţie ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entităţi care au reţinut din pensia reclamanţilor sumele în discuţie şi care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi asupra accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală. Contrar acestei opinii, valorificată într-un sens greşit de instanţa de fond, faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamanţi, au fost efectuate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamanţi şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.
Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.
În concluzie, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale, astfel că prima instanţă a respins în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât, iar criticile din recurs ale Guvernului României sunt nefondate.
Din aceste considerente decurge şi concluzia corelativă a greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, autoritate care nu are calitatea de emitent al ordonanţei de urgenţă declarată neconstituţională şi, astfel, nu-i revine obligaţia reparării prejudiciilor pretinse de reclamanţi. Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că se impune obligarea casei de pensii la plata unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, a actualizărilor cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare, în condiţiile în care aceasta, prin reţinerile efectuate din pensiile intimaţilor-reclamanţi, a procedat doar la aplicarea O.U.G. nr. 130/2021, act emis de către Guvernul României, în calitatea sa de legiuitor delegat.
În consecinţă, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi va casa sentinţa recurată în privinţa soluţiei pronunţate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte. Rejudecând, va admite excepţia amintită, constatând că pârâta casa sectorială de pensii nu justifică participarea în proces pentru niciunul dintre petitele acţiunii reclamanţilor, respingând acţiunea formulă în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
Faţă de soluţia dispusă, Înalta Curte nu va mai analiza restul criticilor din recurs formulate de această pârâtă pe fondul cauzei.
II.4. Pentru a examina criticile pârâtului Guvernul României potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, nu mai subzistă interesul intimaţilor-reclamanţi de a acţiona, Înalta Curte reţine că este necesar ca această chestiune să fie analizată separat, în raport de reclamanţii A., B. şi C., respectiv în raport de reclamanţii D. şi E., aceştia din urmă situându-se într-un caz distinct de primii trei reclamanţi.
Cu privire la interesul de a acţiona al reclamanţilor A., B. şi C., instanţa reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. "orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes". Interesul trebuie să fie, în conformitate cu prevederile art. 33 C. proc. civ. "determinat, legitim, personal, născut şi actual" şi reprezintă folosul practic, imediat şi direct, urmărit de partea care declanşează procedura judiciară. Această condiţie trebuie să existe nu numai la momentul promovării unei acţiuni în justiţie, ci şi pe tot parcursul soluţionării ei, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac.
În materia contenciosului administrativ, art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede explicit că "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".
Astfel, din coroborarea acestor norme, Înalta Curte reţine că, pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004, reclamantul trebuie să justifice folosul practic, imediat, direct, urmărit prin promovarea acţiunii, respectiv să indice dreptul sau interesul legitim afectat prin conduita autorităţii pârâte.
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 138/17.02.2023, sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii.
Or, în concret, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale sau sectoriale de pensii, a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, Înalta Curte constată că nu se mai justifică folosul practic pe care îl urmăresc reclamanţii în susţinerea cererii de acordare a despăgubirilor constând în restituirea acestor sume, obligaţia de restituire fiind deja prevăzută la nivel legislativ, urmând a fi executată în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024.
În consecinţă, Înalta Curte, consecutiv admiterii recursului declarat de pârâtul Guvernul României şi casării sentinţei recurate, în condiţiile art. 496 alin. (1) raportat la art. 32-33 C. proc. civ., va respinge petitul privind obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii A., B. şi C. a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca rămas fără interes.
Pe de altă parte, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamanţi prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtul Guvernul României vizând obligaţia de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi lipsirea reclamanţilor de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligaţia de plată a acestor accesorii aparţine tot Guvernului României, care a generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamanţilor a obligaţiei de plată a unei contribuţii, printr-un act normativ neconstituţional.
Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluţiei de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acţiunii, cât şi a argumentelor pe fondul acestei pretenţii.
II.5. În ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanţii D. şi E., Înalta Curte constată în primul rând că, la fel ca în cazul reclamanţilor A., B. şi C., aceasta se judecă doar în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nejustificând calitatea procesuală pasivă, pentru considerentele expuse la pct. II.3 din prezenta decizie.
Faţă de aceşti doi reclamanţi, Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne a susţinut, atât în fond, cât şi în recurs, că situaţia lor nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, ci în cele ale alin. (6) al aceluiaşi text de lege, care prevăd soluţia legislativă a nerestituirii sumelor reţinute cu titlu de CASS în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite şi indexate potrivit prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat şi cărora, în urma reţinerii acestor sume, nu le-au fost diminuate cuantumurile nete ale pensiei aflate în plată în anul 2022.
Instanţa de fond a reţinut, însă, că întrucât şi acestor reclamanţi le-a fost reţinută contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, atunci au dreptul să solicite restituirea sumelor reţinute în temeiul O.U.G. nr. 130/2021.
Se impune o menţiune din partea instanţei de control judiciar şi anume aceea că, deşi faţă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a fost reformată soluţia instanţei de fond, fiind respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, astfel că nu se mai impune analiza restului criticilor din recursul declarat de această parte, totuşi argumentele invocate cu privire la situaţia juridică distinctă a reclamanţilor D. şi E. pot fi cercetate în cadrul recursului declarat de pârâtul Guvernul României, care a invocat greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente cauzei, respectiv O.U.G. nr. 130/2021, O.U.G. nr. 59/2017 şi O.U.G. nr. 4/2023. Or, dreptul reclamanţilor D. şi E. la plata despăgubirilor solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma restituirii sumelor reţinute cu titlu de contribuţii şi plăţii accesoriilor aferente, face parte din analiza de legalitate pe care instanţa de recurs o efectuează cu privire la sentinţa instanţei de fond, în raport de cadrul legislativ aplicabil cauzei.
Potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de fond, reclamantului D. i-a fost acordată pensia militară de stat conform Deciziei nr. 214584/06.11.2020, pensia militară netă fiind stabilită potrivit art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017. Similar, reclamantului E. i-a fost acordată pensia militară de stat conform Deciziei nr. 216531/02.02.2021, pensia militară netă fiind stabilită potrivit aceloraşi dispoziţii ale art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.
Prevederile care au stat la baza emiterii celor două decizii de acordare a pensiei militare de stat dispun că "VII. Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 3. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins: Art. 60. - La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.". Sunt relevante şi prevederile art. VII pct. 1. din O.U.G. nr. 59/2017, potrivit cărora "m) pensia netă - pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare.".
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 4/2023, "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele reţinute din veniturile din pensii cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, nu se restituie persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite şi indexate potrivit prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cărora li se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi cărora, în urma reţinerii acestor sume, nu le-au fost diminuate cuantumurile nete ale pensiei aflate în plată în anul 2022."
Înalta Curte constată că prevederile art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 4/2023 nu prevăd o interdicţie absolută a restituirii sumelor reţinute cu titlu de CASS, ci condiţionează această restituire de îndeplinirea unor cerinţe cumulative, respectiv indexarea pensiei conform art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi diminuarea cuantumului net al pensiei aflate în plată în anul 2022, ca urmare a reţinerii contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, şi reclamanţii D. şi E. ar putea beneficia de măsura legislativă de restituire prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, dacă se probează că aceştia nu au beneficiat de indexarea pensiei conform art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi cuantumul net al pensiei aflate în plată în anul 2022 a fost diminuat în urma reţinerilor CASS.
Aceste aspecte nu au fost însă verificate de instanţa de fond, care a concluzionat asupra dreptului reclamanţilor D. şi E. la restituirea sumelor şi a accesoriilor aferente doar în raport de împrejurarea că le-ar fi fost reţinută CASS, astfel cum rezultă din taloanele de pensie depuse la dosar.
În cauză nu s-au administrat probatorii din care să rezulte dacă sunt sau nu sunt îndeplinite condiţiile din art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 4/2023, respectiv dacă reclamanţii beneficiază de măsura legislativă de restituire a sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţii.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond nu a determinat efectul pe care îl produce incidenţa art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 4/2023 asupra pretenţiilor reclamanţilor de a fi despăgubiţi ca urmare a declarării neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 130/2021, respectiv a înlăturării din cadrul legislativ a obligaţiei de reţinere a acestor contribuţii din pensia reclamanţilor, în condiţiile în care O.U.G. nr. 4/2023 are ca obiect doar stabilirea unor măsuri de restituire voluntară a CASS.
Înalta Curte reţine că judecătorul are obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele învestirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ judecătorul trebuie să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul. Or, în cauza de faţă, sentinţa recurată nu respectă exigenţele procedurale stabilite sub sancţiunea nulităţii, cauza nefiind examinată sub toate aspectele, fiind astfel încălcate norme de procedură care reglementează principii procesuale fundamentale şi nefiind asigurate cerinţele unui proces echitabil prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia [Europeană] pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
Faţă de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi în absenţa verificării pretenţiilor reclamanţilor D. şi E., în raport de apărările formulate cu privire la situaţia specifică acestora diferită de cea a celorlalţi reclamanţi, neregula de ordin procedural expusă anterior nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Cu această ocazie, în condiţiile art. 501 C. proc. civ., instanţa de fond va dispune administrarea de probatorii în sensul celor anterior arătate şi va proceda la un examen efectiv al acestor probe, în soluţionarea cererii formulate de reclamanţii D. şi E..
III. Soluţia instanţei de recurs
Pentru considerentele prezentate, observând art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare: va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii A., B. şi C. a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca rămas fără interes; va fi menţinută sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţiile de respingere a excepţiilor nulităţii cererii şi inadmisibilităţii acţiunii, nerecurate în cauză; totodată, vor fi menţinute şi soluţiile instanţei de fond pronunţate cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi la obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii A., B. şi C. cu titlu de despăgubiri a dobânzii legale şi a actualizării cu indicele de inflaţie, aferente sumelor ce se restituie în condiţiile O.U.G. nr. 4/2023, ca urmare a respingerii criticilor din recurs, pentru considerentele expuse la pct. II.3 şi II.4 din prezenta decizie. În fine, Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii D. şi E., în contradictoriu doar cu pârâtul Guvernul României (urmarea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 186 din 22 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii A., B. şi C. a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca rămas fără interes.
Menţine sentinţa recurată în ceea ce priveşte: soluţiile de respingere a excepţiilor nulităţii cererii, inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României; soluţia de obligare a pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii A., B. şi C., cu titlu de despăgubiri a dobânzii legale şi a actualizării cu indicele de inflaţie, aferente sumelor ce se restituie în condiţiile O.U.G. nr. 4/2023.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.