Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C.”B” SA a chemat în judecată Ministerul Industriei și Resurselor și pe S.C.”P” SA , solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea Ordinului nr .225 din 12 iunie 2002 ca fiind nelegal.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 3 august 1995 Ministerul Industriei și Resurselor a emis în favoarea societății certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M. 03 nr. 2203 pentru suprafața de 1564,98 mp, pentru ca ulterior, la solicitarea S.C.”P.” SA , Curtea de Apel București, admițându-i acțiunea acesteia din urmă, să-i reducă suprafața de teren la 643,34 mp.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea Supremă de Justiție care a respins acțiunea introdusă de S.C.”P.”SA, ca tardiv introdusă.
Reclamanta a mai arătat că pentru suprafața de 643,34 mp, Ministerul Industriei și Resurselor a emis Ordinul nr. 225/2002, despre care a luat cunoștință la data de 25 iunie 2002 și că la 5 iulie 2002 au formulat cerere privind anularea acestuia, la autoritatea emitentă.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr.997 din 24 octombrie 2002 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă.
Totodată, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei S.C.”B.”SA București.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a obținut certificatul de atestare seria M.03 nr. 2203 din 3 august 1995 în perioada în care se derula procesul privind anularea H.G. nr. 156/1995 prin care s-au atribuit aceste bunuri nelegal.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat s-a reținut de către instanță că obiectele celor două cauze sunt total diferite respectiv cauza de față vizează anularea unui ordin, în timp ce dosarul în care s-a pronunțat sentința nr.1738/2000 a avut ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.C.”B.” SA București.
Recurenta a susținut în esență că:
- instanța nu a ținut cont nici de excepția de tardivitate a contestării certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M. 03 nr. 2203/1995, nici de excepția cu privire la autoritatea de lucru judecat prevăzută de art.1201 Cod civil;
- instanța de fond face trimiteri la protocolul încheiat între fostul IPROCHIM și noile societăți comerciale, înființate prin desprindere din aceasta, fără a reține că protocolul a fost încheiat și semnat cu obiecțiuni.
Recurenta a mai susținut și că hotărârea atacată este netemeinică însă acest aspect poate fi luat în discuție numai dacă s-ar trece peste excepțiile de nelegalitate privind tardivitatea cererii de emitere a Ordinului nr. 225/2002 și a celui de constatare a autorității de lucru judecat, excepții de ordine publică ce au ca efecte juridice nulitatea actelor de modificare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Recursul este nefondat.
În fapt, în baza H.G. nr.250/1991, urmare a divizării S.C.”IPROCHIM” SA s-a înființat S.C.”P.” SA și S.C. ”B.” SA. La data de 25 noiembrie 2001 S.C. ”P.” SA a încheiat cu S.C.”Iprochim” un protocol de desprindere astfel că în patrimoniul S.C.”P.” au trecut 399,34 mp suprafața construită, aparținând imobilului. În temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr.15/1990 și cel al art.35 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, bunurile au devenit proprietatea S.C.”P.”SA.
Ulterior, prin H.G.nr.156/1995, aceste bunuri au trecut cu titlu gratuit în patrimoniul S.C.”B.” SA.
Sesizată cu anularea acestei hotărâri de către S.C. ”P.” SA, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1093 din 6 noiembrie 1997 a dispus anularea definitivă și irevocabilă a hotărârii sus-menționate.
Față de această situație Ministerul Industriei și Resurselor a emis Ordinul nr. 225 din 12 iunie 2002 a cărui anulare a solicitat-o reclamanta S.C.”B.” SA prin acțiunea de față.
Referitor la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 2203 din 3 august 1995 emis reclamantei, trebuie menționat că acesta a fost obținut în perioada litigiului privind anularea H.G.nr.156/1995.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat aceasta nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 1201 C. civ. există autoritate de lucru judecat atunci când cea de a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra lor în aceeași calitate.
Or, cauza dedusă judecății așa cum corect a reținut și instanța de fond are ca obiect anularea unui ordin în timp ce, cauza în care s-a pronunțat sentința nr.1738/2000 și decizia nr. 1074/2002, a avut ca obiect anularea certificatului de atestare emis în favoarea reclamantei.
În consecință, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul declarat de S.C.”B.” SA București, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C.”B.” SA București împotriva sentinței civile nr. 997 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2004.