Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 03.11.2021 sub dosar nr. x/2021 reclamantul A., a chemat în judecată în calitate de pârâtă Agenţia Naţională de Integritate solicitând:
- anularea actului administrativ - RAPORT DE EVALUARE NR. 50560/G II/18.10.2021, comunicat în data de 21.10.2021 ca fiind emis ilegal si netemeinic de către pârâta ANI, prin aparatul propriu de specialitate, in legătură cu modalitatea de cercetare asupra unui eventual conflict de interese în cauză, raportat la situaţia de fapt si de drept reţinută.
La termenul din 10 februarie 2022 s-a pus în discuţie părţii prezente prin apărător şi s-a acordat cuvântul pe excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vaslui invocată prin întâmpinare.
Prin sentinţa nr. 54 din 23 februarie 2022, Tribunalul Vaslui a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată prin întâmpinare de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Cauza s fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2022.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 65/2012 din 23 mai 2019 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 65/2012 din 23 mai 2019, pronunţată de instanţa de fond, a formulat recurs reclamantul A. şi, fără a încadra criticile sale în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar, în urma rejudecării, să se admită acţiunea, astfel cum a fost formulată.
În cadrul motivelor de recurs a susţinut recurentul că, în data de 27.01.2020, în urma unei sedinţe a Consiliului Local Falciu, s-a dat o hotărâre de concesionare la licitaţie publică a unor terenuri agricole de pe raza comunei Falciu. Aceasta propunere de aprobare a venit tocmai la intenţia primarului atât de la acea vreme cat si cel actual, în baza referatului aprobat de acesta şi a proiectului întocmit de către aparatul său de specialitate. La momentul iniţierii acestui proiect - luna ianuarie 2020 -, societatea sa agricola şi inclusiv recurentul nu erau interesaţi de concesionarea acestor terenuri, nefiind in aria de desfăşurarea a activităţilor sale agricole de la acea vreme. A considerat la acel moment ca nu ar putea fi o ipoteză de conflict de interese conform art. 228 din Legea 57/2019 privind Codul administrativ, deoarece, în primul rând concesionarea acestor terenuri se făcea prin licitaţie publică (nu atribuire directă) astfel cum este reglementata procedura specifică atât de O.U.G. nr. 57/2019 şi de legea 54/2006 privind concesionarea terenurilor proprietate autorităţilor, publice locale, cât şi deoarece nu avea intenţia să participe la aceasta procedură de atribuire, nu vedea ipoteza realizăriii vreunui eventual folos material în cauză de către recurs sau de societatea la care acesta este acţionar.
Mai mult, HCL nr. 9/27.01.2020 a Consiliului Local Falciu a fost votată de 11 consilieri din totalul de 12 prezenţi, fapt care denotă lipsa de influenţă în decizia luată de către votul său. Practic ar fi fost 10 voturi pentru şi 2 abţineri, fapt care nu ar fi schimbat cu nimic decizia luată de catre consiliul local şi, oricum hotărârea ar fi fost aprobată. Mai menţionează încă o dată că, ca la acel moment al votului, nu avea imaginea ca ar putea obţine vreun folos material în cauza, deoarece nu era interesat să concesioneze aceste terenuri, ci doar dorea ca ele să fie scoase la licitaţie şi redevenţa obţinută sa fie o sumă corecta, mult mai mare fata de cea care se obţinuse anterior de la societate care le deţinea anterior. Aceste aspecte nu au fost analizate de instanţa de judecată, deşi sunt elemente esenţiale în neîntrunirea cumulativă a condiţiilor de la conflictul de interese. Scopul iniţial al sustinerii hotărârii de concesiune nu a fost acela de a participa reclamantul la licitaţie, ci unul strict, de a înlătura modul anterior prin care se valorificau aceste terenuri, la o redevenţă derizorie, de către primarul localităţii.
Susţine recurentul ca nu a introdus pe ordinea de zi aceasta propunere si nu a influenţat cu nimic rezultatul votului.
In baza acestei hotărâri HCL nr. 9/27.01.2020, mai exact in baza art. 4 din HCL, s-a constituit comisia de evaluare a ofertelor depuse la licitaţie publica, iar aceasta comisie a fost aprobată prin dispoziţia primarului Comenei Falciu. Nu a influenţat cu nimic componenţa comisiei, mai mult, fiind chiar în relaţii conflictuale cu primarul, a dorit doar ca aceasta licitaţie să se desfăşoare corect.
In data de 20.03.2020, Comisia de evaluare a licitaţie, constituită la nivelul Primăriei Falciu, a scos la licitaţie publică cu plic inchis - oricine putea depune oferte-, suprafaţa de 27.10 ha teren arabil extravilan, nivelul minim al concesiunii stabilit a fost de 1000 RON/ha/an. Până în acel moment nivelul concesiunii pe care primăria o primea, era unul simbolic care nu trecea de 70 euro/ha, iar la momentul aprobării hotărârii de a se concesiona, chiar a dorit ca acest cuantum al redevenitei sa fie majorat. Consideră recurentul că acesta este încă un element care denotă că în data de 27.01.2020 recurentul nu dorea sa concesioneze aceste terenuri, altfel care ar fi fost motivul pentru care sa fi dorit stabilitea prin hotărâre a unei redevente minime majorate substanţial, care daca as fi dorit să participe atunci la licitaţie trebuia plătită de societatea sa, desigur, daca câştiga şi licitaţia.
Deoarece în acea perioadă, mai exact începutul lunii martie 2020, la nivel local, a avut informaţii prin care primarul dorea in continuare sa concesioneze terenurile "unor firme de casă", acesta având controlul asupra comisiei de licitaţie (el a constituit-o - art. 4 din HCL) a decis împreună cu fratele său ca societatea să participe la licitaţie, astfel că au achiziţionat caietul de sarcini, conform procedurii si după care, au depus o ofertă în plic închis, ofertă care a fost de 1200 RON/ha/an. In urma licitaţiei societatea sa a câştigat drepul de concesiune al terenului pe o perioada de 5 ani cu condiţia plăţii în avans al concesiunii, iar acest fapt s-a datorat în special sumei foarte mari ofertate de către societatea recurentului, în raport cu ceilalţi ofertanţi, dorinţa recurentului fiind ca aceste terenuri sa fie exploatate corect şi sa nu fie prejudiciat în special bugetul public local, societatea suportând un cuantum ridicat al plăţii concesiunii. Aşa cum rezultă din constările greşite ale ANI, în raport cu situaţiile financiare trimise de către APIA Vaslui, se constată că inspectorul de integritate ANI scoate in evidenţă în special cuantumul subvenţiilor totale luate de către societate, însă ceea ce uită acest inspector, în mod intenţionat consideră recurentul, este sa analizeze atât suprafaţa de teren aferentă acestor subvenţii (nu este suprafaţa din contractul de conciseiune, decât într-o mica parte valoric) cât şi perioada aferentă încasării acestei subvenţii. Practic, subvenţia efectivă încasata este pentru o perioada de un an pana la momentul evaluării şi este mult mai mică faţă de redevenţa achitată anticipat Primăriei Falciu pe 5 ani. In concret societatea a încasat o subvenţie de circa 200 de euro pe HA, aceasta înseamnă valoric 26.000 RON/an (doar anul 2020) şi a plătit andicipat redevenţa în cuantum de 1200 RON/ha/an x 5 ani x 27.10 ha = 162.600 RON iar în prezent valoarea platită de societate este mult mai mare faţă de beneficiul invocat de către ANI/folosul patrimonial, singurul scop pentru care a achiziţionat aceasta suprafaţa de teren a fost acela de a o valorifica concurential pe piaţa agricolă prin prestarea activităţilor de cultivare a plantelor specifica CAEN-uIui firmei.
Mai susţine recurentul ca nu a făcut parte din comisia de licitaţie, nu a exercitat presiuni asupra consiliului local pentru a putea influenţa decizia acestuia şi că nivelul concesiunii reprezintă cea mai mare sumă pe care o persoana fizica sau juridica o plăteşte la nivelul contractelor înregistrate la nivelul comunei Falciu. Nivelul maxim al concesiunii unui teren pe raza comunei Facliu si chiar al judeţului Vaslui nu trece de suma de 150 euro/ha/an, iar societatea recurentului plăteşte primăriei Falciu dublu. Comparativ, anterior, în anul 2019/2020 arenda plătită la nivelul comunei Falciu nu a depăşit 300lei/ha, iar societatea a achitat suma de 1200 RON/ha. Chiar şi in prezent Primăria Falciu deţine terenuri arabile în proprietate privată şi nu încasează de pe urma concesiunii lor mai mult de 100 euro/ha/an.
Consideră că preţul plătit pentru concesiunea terenului este unul care depăşeşte cu mult nivelul preţului pieţei şi nu obţine nici un avantaj de pe urma concesiunii, iar plângerea formulată la pârâta ANI şi modul de analiză, este o formă de răzbunare pentru faptul ca a stricat jocurile murdare ale celor care lucrau până atunci aceste terenuri şi care plăteau sume modice cu titlul de redevenţă, deşi obţineau numeroase beneficii în urma exploatării acestor terenuri. Practic prin conduita sa corectă a suplimentat veniturile bugetare, iar acest lucru poate fi analizat în concret, comparativ, dacă Primăria Falciu va depune documentele necesare, mai exact contractele de concesiune anterioare pe aceasta suprafaţa de teren de 27 HA, obiect al analizei ANI, contractele de concesiune anterioare anului 2020.
Susţine astfel că în cauză nu este întrunită existenţa tuturor celor 4 elemente prevăzute de art. 228 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 57/03 iulie 2019 privind Codul administrativ, deoarece, deţine strict calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Falciu, nu are nici o calitate în cadrul comisiei de evaluare a ofertelor, nu a emis dispoziţii în cauză, nu exercită funcţia publică de primar al comunei, calitate care ar fi putut genera o anumita influenta asupra câştigătorului licitaţiei. În exercitarea acestei funcţii, de consilier local prin raportare la a doua condiţie, nu a încheiat contractul de concesiune, nu a încheiat acte juridice esenţiale pentru a se putea încheia acest contract. Astfel, a luat cunoştinţă în cursul şi ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea şi calitatea bunului care urma să fie concesionat, iar pe de altă parte, nu a exercitat atribuţii de serviciu în semnarea contractului de concesiune, din partea concedentului. Nu s-a implicat direct şi în cunoştinţă de cauză, şi astfel să încalce normele legale privind regimul şi atribuirea contractelor de concesiune a bunurilor proprietate publică/privată.
Persoanele care exercită o funcţie de demnitate publică se află în conflict de interese doar atunci când, în exercitare a funcţiei, prin decizia luată se produce un beneficiu (raportat la situaţia de fapt in cauza nu s-a produs, mai mult conform calului mathematic de mai sus am echitatat o suma substanţiala in având Consiliului Local Falciu), iar atunci când a participat la luarea unei decizii (ianuarie 2020) nu avea imaginea ca aceasta poate influenţa sau pare să influenţeze un avantaj sau dezavantaj pentru sine, rude, pentru orice persoană fizică sau juridică cu care are o relaţie indiferent de natura acesteia.
Susţine astfel că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie, prin prisma dispoziţiilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, nu exista condiţia existenţei unui interes personal în cauză, dat fiind faptul că decizia în cadrul societăţii a fost luata ulterior emiterii HCL şi pe fundalul dorinţei unor persoane de a minimaliza valoarea redevenţei.
În privinţa caracterului patrimonial al interesului, de asemenea, se impune a se considera că nu este îndeplinită nici această condiţie a textului, prin raportare atât la valoarea foarte mare a redevenţei pe care o achita societatea anual către consiliul local, cât şi din perspectiva potenţialului relativ redus de exploatare asupra terenului, exploatarea acestuia neproducând beneficii majore in cadrul societăţii.
Nici ultima condiţie nu consideră recurentul că ar fi îndeplinită în cauză, având în vedere competenţa unităţilor administrativ teritoriale, strict prin primari, de a încheia contracte de concesiune, în condiţiile legii, pentru suprafeţele de teren disponibile, si nu prin intermediul reprezentanţilor consiliului local, eventual a sa, în calitate de consilier local.
Mai susţine recurentul că, încă un element care denotă inexistenta conflictului de interese in cauza, este modalitatea de încheiere a contractului de concesiune, care s-a făcut urmând o procedură de concesiune reglementată de lege, atât de art. 314 din O.U.G. nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrative, respectiv O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, act normativ care, în mod explicit prevede, în art. 47 - 49, regulile privind conflictul de interese, cu referire concretă la anumite situaţii şi persoane. Art. 46 alin. (1), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 prevede regula generală, dispunând că "Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire concedentul (in speţa primarul prin comisia de evaluare a licitaţiei) are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese şi/sau manifestarea concurenţei neloiale.".
O astfel de măsura daca s-ar fi impus ar fi trebuit luată si motivată strict de către comisia de licitaţie, nu de către participanţii la aceasta procedură, iar recurentul - consilier local nu avea atribuţii profesionale în acest sens, generate de funcţia publică pe care o deţine.
Faţă de toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cerereii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, solicitând respingerea recursului, în principal, ca tardiv şi, în subsidiar, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică.
Răspunsul la întâmpinare
Deşi întâmpinarea intimatei pârâte Agenţia Naţională de Integritate i-a fost comunicată recurentului în termenul legal, acesta nu a combătut apărările intimatei în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.
Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 07.10.2022 s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului la data de 05.12.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, faţă de imposibilitatea de prezentare a recurentului - reclamant, din motive medicale, astfel cum a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, a amânat judecata cauzei pentru astăzi, 06.02.2024, şi, după soluţionarea cu prioritate a excepţiei tardivităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate şi la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru motivele arătate în continuare:
În prealabil, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a încadrat criticile formulate în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă, în urma analizei acestora, reţine că toate criticile formulate pe calea recursului se subsumează cazului de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul invocând în esenţă interpretarea greşită a normelor de drept, respectiv a prevederilor art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
Astfel, trecând la analizarea pe fond a recursului, Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, ca neîntemeiată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, iar criticile recurentului privind interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt nefondate.
Instanţa de fond a fost învestită cu acţiunea în anulare a Raportului de evaluare nr. x/18.10.2021 emis de A.N.I. prin care s-a concluzionat că, în exercitarea funcţiei de consilier local pentru mandatul 2016-2020 recurentul - reclamant s-a aflat în situaţia de conflict de interese descrisă de dispoziţiile art. 228 alin. (1) lit. a) şi c) din Codul administrativ, întrucât a participal la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local Fălciu nr. 9/27.01.2020 privind aprobarea concesionării prin licitaţie a suprafeţei de 27.10 ha teren arabil din extravilan aparţinând domeniului privat al comunei Fălciu, act administrativ care a produs un folos material recurentului şi fratelui acestuia, respectiv pentru B. S.R.L. la care recurentul deţine calitatea de asociat şi funcţia de administrator unic.
Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului, soluţia fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Referitor la criticile din recurs întemeiate de recurent pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare în procedura administrativă, prin ignorarea completă şi evidentă a punctului de vedere exprimat de recurentul - reclamant, această critică nu poate fi reţinută.
Sub acest aspect este de observat faptul că recurentul reclamant, pornind de la prevederile art. 21 alin. (3) lit. b) şi c) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora raportul de evaluare trebuie să cuprindă punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat, recunoaşte faptul că inspectorul de integritate i-a solicitat un punct de vedere ce a fost exprimat de altfel, dar concluzionează în sensul că dreptul la apărare al persoanei evaluate este respectat numai dacă sunt înlăturate motivat apărările persoanei evaluate, lucru ce nu s-a întâmplat.
O atare concluzie nu are niciun fundament legal, neexistând nicio obligaţie a inspectorului de integritate în sensul de a înlătura motivat apărările formulate de persoana evaluată, ci numai de a analiza aceste apărări, fiind de subliniat, totodată, faptul că procedura administrativă desfăşurată de ANI nu are caracter contradictoriu, iar raportul de evaluare cu privire la conflictul de interese nu este un act administrativ jurisdicţional, astfel că nu reclamă exigenţele motivării specifice actelor administrativ-jurisdicţionale.
Ca orice act administrativ, raportul de evaluare trebuie să fie motivat, iar o atare cerinţă se socoteşte ca fiind îndeplinită cât timp în cuprinsul său sunt menţionate elementele de fapt şi de drept avute în vedere pentru concluzia trasă, permiţând destinatarului său cunoaşterea motivelor care au determinat autoritatea să adopte o anumită concluzie şi totodată făcând posibil controlul de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte critica referitoare la neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 228 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (4) şi 5) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ pentru constatarea conflictului de interese, reţine instanţa de control judiciar că legiuitorul, prin edictarea art. 228 alin. (1) din Codul administrativ a avut în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii pentru a se constata existenta conflictului de interese:
1. Calitatea de ales local;
2. Alesul local să emită sau să participe la emiterea ori adoptarea unui act administrativ, să încheie sau să participe la încheierea acestuia,
3. Actul administrativ/juridic ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru vreuna din categoriile de persoane sau entităţi menţionate la lit. a) -f).
În speţă, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că au fost îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de legiuitor pentru existenţa conflictului de interese.
Încă de la data adoptării hotărârii recurentul putea în mod rezonabil previziona faptul că în cazul aprobării scoaterii la licitaţie a terenului agricol societatea sa are deschisă calea de a participa la aceasta procedură şi de a obţine foloase în mod direct pentru sine sau pentru altul (fratele sau) constând în subvenţia APIA sau profitul realizat în urma activităţilor agricole.
În calitatea sa de consilier local, recurentul trebuia să aibă în vedere faptul că pot fi influenţate anumite decizii şi pot fi create situaţii favorabile, cum ar fi în legătură cu suprafaţa de teren arabil care va fi scoasă la licitaţie (mărime, poziţionare, calitate) şi, chiar dacă licitaţia a fost publică, nu atribuire directă, singurul care putea anticipa, totuşi, dacă, în ceea ce priveşte închirierea suprafeţei de 27,10 ha, are un interes personal este chiar recurentul. În funcţie de această apreciere, recurentul îşi putea regla conduita fie prin abţinerea de la luarea unei hotărâri care să vizeze acest aspect, fie prin luarea în posesie a unor suprafeţe de teren arabil prin alte modalităţi decât de închiriere din suprafeţele aparţinând comunei.
În aceste condiţii, aşa cum în mod corect a constatat instanţa de fond, este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 228 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, în sensul că recurentul putea previziona că decizia consiliului local prezintă un potenţial avantaj material pentru sine şi pentru o rudă apropiată.
Faţă de obiectul de activitate al societăţii deţinute şi administrate de către reclamant, respectiv cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de semniţe oleaginoase, existenţa unui interes în adoptarea actului administrativ este evidentă, societatea, al cărei acţionar majoritar şi administrator unic este recurentul, respectiv B. S.R.L depunând anual (în intervalul 01.05.2007 - 05.04.2019) cereri unice de plată în baza cărora aceasta a încasat de la APIA. - Centrul judeţean Vaslui suma totală de 5.914.809,64 RON din care 2.632.744,34 RON după data 25.06.2016 la care persoana evaluată a început exercitarea mandatului de consilier local-2016-2020, precum şi perioada scurtă scursă de la data adoptării HCL, respectiv 27.01.2020, până la data încheierii contractului, respectiv 27.04.2020, perioadă în care s-a desfăşurat întreaga procedură de licitaţie.
În mod nefondat susţine recurentul că, deşi deţinea o societate agricolă la momentul adoptării HCL nr. 9/27.01.2020, nu ar fi fost interesat de concesionarea terenurilor agricole respective şi, doar după ce Comisia de evaluare a licitaţiei a scos la licitaţie publică terenul s-a hotărât împreună cu fratele său ca societatea să participe la licitaţie.
Contrar celor susţinute de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că, încă de la data adoptării hotărârii reclamantul putea în mod rezonabil previziona faptul că în cazul aprobării scoaterii la licitaţie a terenului agricol societatea sa are deschisă calea de a participa la această procedură şi de a obţine foloase în mod direct pentru sine sau pentru altul (fratele său) constând în subvenţia APIA sau profitul realizat în urma activităţilor agricole.
Recurentul, în calitate de consilier local, a votat Hotărârea de Consiliu Local Fălciu nr. 9/27.01.2020 privind aprobarea concesionării prin licitaţie a suprafeţei de 27,10 ha teren arabil din extravilan aparţinând domeniului privat al comunei Fălciu, suprafaţă de teren concesionată de S.C. B. S.R.L., al cărei acţionar majoritar şi administrator unic este reclamantul, iar fratele acestuia este director şi acţionar.
Recurentul a avut un interes personal la adoptarea Hotărârii Consiliului Local Fălciu nr. 9/27.01.2020, având posibilitatea să anticipeze, în calitate de asociat şi unic administrator al societăţii B. S.R.L., cu domeniul de activitate principal: cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de semniţe oleaginoase, că o decizie a autorităţii administraţiei publice din care face parte, referitoare la concesionarea terenului agricol din domeniul privat al com. Fălciu ar putea produce un folos material pentru sine, pentru fratele său şi B. S.R.L, urmare participării la licitaţie, fiind şi unicul ofertant.
În acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte constată că nu are relevanţă faptul că societatea plăteşte o redevenţă mai mare decât cea plătită de alte societăţi în anii anteriori, întrucât dispoziţiile legii nu condiţionează existenţa conflictului de interese de obţinerea unui beneficiu material injust şi nici faptul că hotărârea a fost adoptată de unsprezece din cei doisprezece consilieri locali întrucât, înainte de şedinţă reclamantul avea obligaţia să anunţe interesul său personal şi apoi să se retragă de la dezbaterea respectivului punct de pe ordinea de zi, conform dispoziţiilor art. 228 alin. (2) şi (3) O.U.G. nr. 57/2019, conform cărora " (2) În exercitarea funcţiei, consilierul local sau consilierul judeţean aflat în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) are obligaţia să anunţe la începutul şedinţei consiliului local, respectiv a consiliului judeţean interesul personal pe care îl are la adoptarea hotărârii respective, anunţ care se consemnează în mod bligatoriu în procesul-verbal al şedinţei.
(3) Ulterior anunţării interesului personal, consilierul local sau judeţean nu mai este luat în calcul pentru cvorumul necesar adoptării hotărârii consiliului cu privire la care acesta şi-a anunţat interesul şi nu are drept de vot la adoptarea acestei hotărâri."
Referitor la existenţa unui folos material, şi aceasta este dovedită cu Adresa nr. x din 15.06.2021, din conţinutul căreia rezultă că în anul 2020 S.C. B. S.R.L. a încasat de la APIA Centrul Judeţean Vaslui subvenţii în cuantum de 885.973 RON, în această sumă fiind incluse şi sumele aferente celor 27,10 ha concesionate de la Comuna Fălciu, în baza contractului de concesiune nr. x încheiat la data de 27.04.2020 chiar de recurentul - reclamant, în calitate de reprezentant al societăţii.
Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului potrivit căreia nu subzistă conflictul de interese deoarece concesiunea terenurilor s-a făcut prin licitaţie publică.
În condiţiile în care prezentul litigiu are ca obiect constatarea existenţei conflictului de interese în care s-a aflat consilierul local la momentul votării Hotărârii Consiliului Local Fălciu nr. 9/27.01.2020, nu are nicio influenţă asupra existenţei incidentului de integritate modalitatea de atribuire a contractului de concesiune, precum şi toate aspectele cu privire la constituirea comisiei de evaluare de către primar, desfăşurarea procedurii de licitaţie, achitarea redevenţei în avans pentru 5 ani sau faptul că nu există nicio persoană nemulţumită de încheierea contractului de concesiune.
Înalta Curte aminteşte că, în exercitarea funcţiei de consilier local reclamantul avea obligaţia de a adopta o conduită preventivă de natură să îl împiedice să ajungă într-un conflict de interese şi să dea dovada unei atitudini neutre, imparţiale şi obiective faţă de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane, raportat la dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 161/2003 conform cărora "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".
Prin implementarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, legiuitorul a avut în vedere exclusiv această legătură dintre exerciţiul unei demnităţi publice şi existenţa unui interes personal, tocmai pentru că raţiunea instituirii conflictului de interese este aceea de a înlătura orice suspiciune, orice dubiu rezonabil cu privire la modalitatea de exercitare a atribuţiilor şi competenţelor legale de către persoana care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică.
Cu alte cuvinte, din perspectiva legiuitorului, existenţa interesului patrimonial în legătura cu situaţia alesului local este o cauză de imparţialitate şi lipsă de obiectivitate care generează şi conflictul de interese analizat în cauză.
Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reglementat de Legea nr. 161/2003 reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menţionat l-a constituit prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor/demnităţilor publice.
În acest context, autoritatea pârâtă şi instanţa de fond au reţinut în mod corect faptul că în exercitarea funcţiei de consilier local reclamantul avea obligaţia de a adopta o conduită preventivă de natură să îl împiedice să ajungă într-un conflict de interese şi să dea dovada unei atitudini neutre, imparţiale şi obiective faţă de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane.
Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a cadrului normativ incident cauzei.
Aşadar, instanţa de control judiciar constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reţinut.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurentul - reclamant, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 65/2022 din 23 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.