Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 02.05.2022 şi precizată prin înscrisul depus la data de 16.05.2022, sub număr unic de dosar x/2022, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, acţiune în contencios administrativ, prin care a solicitat reexaminarea actului administrativ, cu caracter individual, Adresa nr. x/08.03.2022, în sensul revocării ori modificării acesteia integral, invocând în esenţă o încălcare a dreptului la petiţie. De asemenea, reclamantul a solicitat plata unor daune morale şi stabilirea unui termen pentru executarea hotărârii.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 437 din 29.09.2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa Civilă nr. 437 din 29.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal - a declarat recurs reclamantul A. şi, fără a încadra criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi rejudecarea litigiului în fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reia situaţia de fapt şi susţine totodată că prima instanţă refuză " vădit samavolnic, arbitrar, discriminatoriu, ilicit, incriminatoriu, tendenţios, retrograd, anacronic...dezonorant, acuzabil, prejudiciabil, vătămător, păgubitor, vehator, abuziv, corupt, cu rea credinţă, indolent, insolent, să se pronunţe, fiind competentă, şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii", fără a indica vreo normă de drept material sau normă de drept procesual interpretată sau aplicată greşit de prima instanţă.
Mai susţine recurentul că hotărârea primei instanţe cuprinde o " motivare vădit contradictorie în care textul în care intimatul sfidător refuză cu nonşalanţă deplorabilă, lamentabilă, de a mai revoca sau modifica răspunsul nr. x din 08 mai 2022..supus judecăţii, nemaibinevoind să efectueze operaţiunile administrative necesare, nemaibinevoind să mai emită ulterior actul administrativ modificat în urma reexaminării sale de către intimat, acesta nerăspunzând în acest sens nici până azi, apelez, constrâns, vătămat în interesul meu legitim public şi privat, la instanţa de recurs, dată pentru recunoaşterea dreptului său şi a interesului legitim şi pentru repararea pagubei astfel cauzate, flagrant, nepermis..de către respectiva autoritate publică centrală dată- Ministerul Educaţiei."
Motivând în drept " cererea dată de apel", recurentul invocă generic prevederile Legii nr. 554/2004 raportat la Legea nr. 212/2018 şi la dispoziţiile noului C. proc. civ. privind recursul.
Solicită astfel admiterea cererii de recurs, casarea în tot a hotărârii atacate şi rejudecarea litigiului în fond, obligând intimatul să emită actul administrativ cu caracter individual necesar, precum şi obligarea acestuia şi la plata cheltuielilor de judecată suportate la ambele instanţe, constând în taxa judiciară de timbru.
Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamant, în cadrul căreia invocă nulitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că recursul se limitează la critici care vizează temeinicia hoărârii, tinzând către reaprecierea probelor, iar motivele de netemeinicie nu mai pot fi invocate în recurs.
Pe fondul recursului, susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Răspunsul la întâmpinare
Recurentul - reclamant A. a combătut apărările expuse de intimatul - pârât Ministerul Educaţiei în cuprinsul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ. incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ.
Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 13.01.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre soluţionare, urmând ca, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. să analizeze mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât în cadrul întâmpinării şi, în subsidiar, eventual, fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, în cadrul întâmpinării, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:
Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 02.05.2022 şi precizată prin înscrisul depus la data de 16.05.2022, sub număr unic de dosar x/2022, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, acţiune în contencios administrativ, prin care a solicitat reexaminarea actului administrativ, cu caracter individual, adresa nr. x/08.03.2022, în sensul revocării ori modificării acesteia integral, invocând în esenţă o încălcare a dreptului la petiţie. De asemenea, reclamantul a solicitat plata unor daune morale şi stabilirea unui termen pentru executarea hotărârii.
Ca urmare a respingerii acţiunii, ca neîntemeiate, de către Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a promovat recurs şi, invocând generic "prevederile Legii nr. 554/2004, raportat la Legea nr. 212/2018 şi la dispoziţiile noului C. proc. civ. privind recursul", a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi rejudecarea litigiului în fond.
În dezvoltarea criticilor sale recurentul expune situaţia de fapt, formulând critici de nelegalitate cu privire la Adresa nr. x/08.03.2022, fără a indica vreo normă de drept material sau normă de drept procesual interpretată sau aplicată greşit de prima instanţă.
Mai susţine recurentul că hotărârea primei instanţe cuprinde o " motivare vădit contradictorie în care textul în care intimatul sfidător refuză cu nonşalanţă deplorabilă, lamentabilă, de a mai revoca sau modifica răspunsul nr. x din 08 mai 2022..supus judecăţii, nemaibinevoind să efectueze operaţiunile administrative necesare, nemaibinevoind să mai emită ulterior actul administrativ modificat în urma reexaminării sale de către intimat, acesta nerăspunzând în acest sens nici până azi, apelez, constrâns, vătămat în interesul meu legitim public şi privat, la instanţa de recurs, dată pentru recunoaşterea dreptului său şi a interesului legitim şi pentru repararea pagubei astfel cauzate, flagrant, nepermis..de către respectiva autoritate publică centrală dată- Ministerul Educaţiei."
Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui text de lege:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca respectivele critici de nelegalitate să poată fi circumscrise motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale pretins încălcate, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că recurentul nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute strict şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menţionate.
Astfel, lecturând cererea de recurs se constată că recurentul nu formulează critici la adresa hotărârii de fond, ci reia prezentarea situaţiei de fapt şi o parte din susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată, fără a combate raţionamentul primei instanţe.
Deşi susţine că hotărârea primei instanţe cuprinde " motive vădit contradictorii", nu redă considerentele instanţei apreciate ca fiind contradictorii şi nici nu combate raţionamentul instanţei de fond, de natură a determina un veritabil control de legalitate al sentinţei recurate din partea prezentei instanţe.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate a sentinţei instanţei de fond, reluarea situaţiei de fapt neputând face obiectul analizei în această fază procesuală, deoarece vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate şi nu de temeinicie.
Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menţionat, partea limitându-se a-şi exprima nemultumirea faţă de atitudinea intimatului - pârât şi faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă, fără a combate în vreun fel raţionamentul reţinut de aceasta la pronunţarea hotărârii recurate.
Or, reţine Înalta Curte că motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Astfel, Înalta Curte aminteşte că, în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu şi motivele de netemeinicie.
Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., " 1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate", acestea fiind enumerate în mod limitativ la pct. 1-8 din acelaşi act normativ.
Aşadar, recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C . proc. civ.
Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.
Constată, aşadar, Înalta Curte că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluţia primei instanţe iar motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Or, în condiţiile în care prin calea de atac promovată reclamantul s-a limitat a relua situaţia de fapt şi a formula critici de nelegalitate la adresa actului administrativ contestat, respectiv Adresa nr. x/08.03.2022, fără a combate raţionamentul juridic al instanţei de fond şi a menţiona norma legală încălcată sau eronat interpretată de aceasta, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nefiind suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susţin nelegalitatea hotărârii de fond, instanţa de control judiciar neputând încadra susţinerile recurentului în vreunul din motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.
Soluţia de anulare a recursului nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".
În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul - reclamant nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educaţiei în cadrul întâmpinării depuse la dosar, va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul formulat de reclamantul A..
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, reţinând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educaţiei în cadrul întâmpinării depuse la dosar, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul exercitat de reclamantul A. împotriva sentinţei de fond pe care, în consecinţă, o va menţine, ca legală, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 437 din data de 29 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.