Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2023, petentul A. a solicitat instanţei reexaminarea amenzii judiciare aplicate prin încheierea civilă nr. 351/15 decembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi
Prin încheierea civilă nr. 108/2022 din Camera de Consiliu din data de 24.02.2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia netimbrării cererii, ridicată din oficiu, a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicată prin încheierea civilă nr. 351/15.12.2022 în dosarul nr. x/2022, formulată de petentul A..
Cererea de recurs.
Împotriva acestei hotărâri - Încheierea Civilă nr. 108/2022 din Camera de Consiliu din data de 24.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal - a formulat " cerere de apel" reclamantul A..
Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 08.06.2023, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea căii de atac promovate de petentul A., la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte a recalificat calea de atac intitulată eronat de reclamant" apel", ca fiind recurs şi, faţă de caracterul definitiv al hotărârii ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac. Luând act de solicitarea recurentului, de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut cauza pentru a se pronunţa mai întâi cu privire la această excepţie, ce poate face inutilă cercetarea pe fond a recursului.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, excepţie care vizează însăşi existenţa căii de atac în reglementarea procesual-civilă, Înalta Curte, constată că aceasta este întemeiată şi recursul promovat de reclamantul A. este inadmisibil, în considerarea argumentelor expuse în continuare:
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părţile interesate sau procurorul pot solicita (instanţei de control judiciar) reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de apel. Desfăşurarea judecăţii în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanţa superioară asupra legalităţii hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.
El poate fi exercitat numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."
Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.
Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive:
1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;
2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;
4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;
5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Sub acest aspect, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, precum şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Or, în speţă, se constată că prin încheierea civilă nr. 108/2022 pronunţată în Camera de Consiliu din data de 24.02.2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia netimbrării cererii, invocată din oficiu, a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulată de reclamantul A., ca netimbrată.
Aşadar, hotărârea recurată este pronunţată, în conformitate cu art. 191 alin. (3) C. proc. civ., în soluţionarea unei cereri de reexaminare formulate împotriva măsurii amenzii judiciare.
Potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (1) din C. proc. civ., "Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia."
Conform art. 191 alin. (3) din C. proc. civ. " În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăburirea", iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că " încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă".
Astfel, în raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că încheierea civilă nr. 108/2022 pronunţată în Camera de Consiliul la data de 24 februarie 2023 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea cererii de reexaminare împotriva amenzii judiciare ce i-a fost aplicată recurentului prin încheierea de şedinţă nr. 351 din 15.12.2022 în dosarul nr. x/2022, este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Concret, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.
Prin urmare, în condiţiile în care recursul de faţă vizează o hotărâre pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. (3) din C. proc. civ., ce are caracter definitiv, conform alin. (4) al aceluiaşi articol, instanţa de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acesteia, motiv pentru care Înalta Curte reţine că recursul promovat de recurentul - reclamant A. este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de acesta nefiind prevăzută de lege.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii civile din Camera de Consiliu nr. 108/2022 din data de 24 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.