Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 634/2024

Decizia nr. 634

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 08.04.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând:

1. Anularea Hotărârii C.N.C.D nr. 258/24.02.2021 adoptată în dosarul nr. x/2020 format în baza petiţiei (cererii/sesizării) nr. 2421/27.04.2020;

2. Constatarea discriminării personale aşa cum a fost formulată sesizarea nr. 960/11.02.2020 ce a făcut obiectul dosarului nr. x din motivele arătate (în fapt şi în drept) în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta "Dealul Spirii" Bucureşti Ilfov, B., C., D., E., F., G., în calitate de pârâţi;

3. Sancţionarea Colegiului director (şi implicit a CNCD) pentru discriminare şi acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 50.000 RON şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi obligarea pârâtului CNCD la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei în cuantum de 15.000 RON;

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1014 din data de 25 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Respinge cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată."

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1014 din 25 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A. intimatul -pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, astfel cum impun dispoziţiile art. 4711 alin. (3) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ, ci în cadrul unor Concluzii Scrise, acesta solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) C. proc. civ., raportat la obiectul recursului ce vizează soluţia pronunţată cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711, art. 201 alin. (5) C. proc. civ., precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 14 februarie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 6.02.2024 a fost fixat în conformitate cu dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecăţii, astfel cum rezultă din conţinutul Rezoluţiei consemnate pe Referatul ataşat la dosar.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 februarie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 14.02.2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 16.08.2023, în condiţiile în care ziua de 14 august 2023 a fost declarată zi liberă.

Înalta Curte reţine că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces, conform procesului-verbal şi a dovezii de înmânare ataşate la filele x, respectiv dosar, astfel cum rezultă, de altfel şi din practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul de judecată din data de 14 februarie 2023.

Deşi încheierea de şedinţă din data de 14 februarie 2023 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva încheiere fiind comunicată în mod legal ambelor părţi conform Dovezilor de înmânare ataşate la dosar.

Constată, aşadar, Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 14 februarie 2023, până la data de 01.11.2023, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 6.02.2024, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 16 august 2023, nici una dintre părţi nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri " de redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar părţile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor, Înalta Curte urmează a admite excepţia de perimare, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a constata perimat recursul promovat de reclamantul A..

Reţine Înalta Curte că, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Astfel, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii, invocate din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va reţine că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 14 februarie 2023, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi va constata perimat recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1014 din data de 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.