Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.03.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. în faliment, prin lichidator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară,
- obligarea pârâtei să emită o decizie de sancţionare a Depozitarului Central pentru neîndeplinirea de către acesta a obligaţiilor impuse de lege, respectiv pentru neefectuarea transferului direct asupra a 16.000.000 acţiuni la C. S.A., conform obligaţiilor impuse de lege, respectiv pentru neefectuarea transferului direct asupra 16.000.000 acţiuni la C. S.A., conform sentinţei civile nr. 132 din 2 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017, definitivă şi executorie;
- obligarea pârâtei ASF să emită o decizie prin care să impună Depozitarului Central să îşi execute obligaţiile impuse de lege, respectiv să opereze transferul direct asupra 16.000.000 acţiuni la C. S.A., conform sentinţei civile nr. 132 din 2 aprilie 2019 pronunţate de către Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, definitiva si executorie;
cu cheltuieli de judecată.
La data de 25.02.2021, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză a Depozitarului Central şi respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă, sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Pentru termenul din 24.09.2021, s-a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei ASF de către C. S.A..
Prin sentinţa civilă nr. 12173 din 24 septembrie 2021, Curtea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 25.10.2021.
Prin încheierea de şedinţă din 21 decembrie 2021, Curtea a admis în principiu cererea de intervenţie accesoria formulată de C. S.A..
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 8 februarie 2022, Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intervenient şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Totodată, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza spre soluţionarea conflictului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 3588 din 16 iunie 2022, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 18.07.2022.
Prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2022, Curtea a respins cererea formulată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară de introducere în cauză a Depozitarului Central.
Prin încheierea de şedinţă din 22 noiembrie 2022, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta ASF.
Prin sentinţa civilă nr. 172 din 15 decembrie 2022, Curtea a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi intervenienta în numele altei persoane S.C. C. S.A..
A admis cererea de intervenţie în interesul pârâtei ASF.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. Sa a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs s-au arătat, în esenţă, următoarele:
Sentinţa civilă nr. 172/15.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este nelegală, instanţa făcând o aplicare greşită a normelor de drept material - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Arăta în prealabil că soluţia instanţei de fond se sprijină pe un singur temei juridic, respectiv prevederile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF nr. 10/2017 privind depozitarii centrali, text de lege care în interpretarea instanţei nu ar permite transferul direct asupra acţiunilor indisponibilizate.
Soluţia instanţei de fond este nelegală, având în vedere că art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017 nu reglementează cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru ca Depozitarul Central să poată opera un transfer direct de acţiuni.
Potrivit "art. 52 din Regulamentul ASF 10/2017
(1) Depozitarul central ţine registrele de instrumente financiare, altele decât cele derivate, în formă electronică şi deţine un sistem informatic capabil să îndeplinească următoarele funcţii de procesare a datelor:
a) executarea operaţiunilor de transfer de instrumente financiare, altele decât cele derivate, pe baza principiului dublei înregistrări, cu verificarea prealabilă a următoarelor condiţii:
1. numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, creditate este egal cu numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, debitate şi numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, transferate dintr-un cont este egal cu numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, adăugate în contul sau în conturile în care se transferă;
2. contul care urmează a fi debitat conţine un număr suficient de instrumente financiare, altele decât cele derivate;
3. instrumentele financiare, altele decât cele derivate, ce urmează a fi transferate nu sunt indisponibilizate;
b) modificarea valorii nominale a acţiunilor şi conversia instrumentelor financiare în acţiuni."
Aşa cum se poate observa, articolul 52 alin. (1) din Regulamentul ASF 10/2017 defineşte ce registre este obligat să ţină Depozitarul Central şi ce capabilităţi trebuie să aibă sistemul său informatic. Acest articol nu reglementează cerinţele necesare operării unui transfer direct de acţiuni.
Nicăieri în norma expusă mai sus nu se indică că, nu poate opera transferul direct de acţiuni indisponibilitate. Nu se indică nici măcar că nu ar putea opera transferul normal de acţiuni indisponibilizate, în baza principiului livrare contra plată. Se indică doar care sunt cerinţele informatice ale sistemului de gestionare al acţiunilor pe care Depozitarul Central este obligat să îl ţină şi să îl opereze.
Prin urmare, în mod nelegal, a interpretat instanţa de fond acest text de lege reţinând că interzice transferul acţiunilor indisponibilizate.
În al doilea rând, recurenta A. S.A. nu a solicitat transferul acţiunilor pe baza principiului dublei înregistrări, conform prevederilor art. 68 din Regulamentul ASF nr. 10/2017, respectiv art. 145 din Legea nr. 297/2004, ci a solicitat transferul direct al acţiunilor în conformitate cu art. 70 din Regulamentul ASF nr. 10/2017.
Prin urmare în mod nelegal, instanţa de fond a aplicat acest text de lege art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, în cazul transferului direct, cum este situaţia dedusă judecăţii.
Dovada faptului că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material o constituie, pe lângă cele de mai sus, probele administrate în judecata în fond.
Recurenta-reclamantă a mai susţinut că, a arătat şi dovedit totodată în faţa instanţei de fond ca într-o speţă similară, Depozitarul Central a operat transferul unor acţiuni care erau indisponibilizate prin sechestru asigurător.
Acţiunile deţinute de societăţile D. S.A. şi E. S.A. erau supuse sechestrului asigurător impus de DIICOT- Structura Centrală în cadrul dosarului penal nr. x/2007, situaţie identică cu cele 16.000.000 acţiuni ale C. deţinute de recurenta A. S.A. aflate sub măsura sechestrului asigurător dispus tot în cadrul dosarului penal nr. x/2007
În anul 2021 societăţile D. S.A. şi E. S.A. au solicitat Depozitarului Central transferul direct al acţiunilor aflate sub măsura sechestrului asigurător, solicitare admisă de Depozitarul Central, aşa cum rezultă fără echivoc din documentele aflate la dosarul de fond.
Prin urmare, solicită să se constate că, sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept cuprinse în art. 52 alin. (1) din regulamentul ASF 10/2017, şi cu ignorarea prevederilor art. 68 şi art. 70 din Regulamentul ASF nr. 10/2017, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (8) C. proc. civ.
Instanţa de fond în mod nelegal a reţinut ca prin sentinţa civilă nr. 132/2.04.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020, nu s-a stabilit nicio obligaţie nici în sarcina pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiara şi nici a Depozitarului Central, în sensul solicitat de reclamantă - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ. - când prin hotărârea atacata instanţa a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atragere sancţiunea nulităţii.
Nu era necesară formularea unei acţiuni în obligaţia de a face în contradictoriu cu Depozitarul Central.
Depozitarul Central este unica entitate care poate efectua operaţiunile de modificare în Registrul Acţionarilor pentru emitenţii de valori mobiliare tranzacţionate pe Bursa de Valori Bucureşti. Aceasta înseamnă că dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti privind operaţiuni in Registrul Acţionarilor în ce priveşte valori mobiliare listate pe Bursa de Valori Bucureşti nu pot fi aduse la îndeplinire decât de Depozitarul Central.
În acest sens sunt dispoziţiile legale în vigoare:
Art. 41 din Regulamentul ASF nr. 10/2017
"Depozitarul central înregistrează instrumentele financiare, altele decât cele derivate, tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui alt loc de tranzacţionare în conformitate cu prevederile art. 147 din Legea nr. 297/2004, ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014, ale prezentului regulament şi ale contractelor încheiate cu emitenţii de instrumente financiare."
Art 176 alin. (4) din Legea 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare:
"Depozitarul central efectuează operaţiuni de decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014, ale actelor delegate şi ale actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menţionat mai sus."
Obligaţia depozitarului de efectuare a menţiunilor dispuse în hotărârile judecătoreşti definitive rezultă în temeiul legii, respectiv dispoziţiile art. 906 C. proc. civ. şi 909 Cod de procedură. civilă.
Aşadar, în cazul Depozitarului Central, acesta nu poate să refuze să efectueze înregistrările în Registrul Acţionarilor în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, invocând că, nu ar fi parte în acel proces.
În consecinţă, argumentul instanţei de fond, conform căruia nu există o hotărâre care să oblige Depozitarul Central să îşi execute obligaţia de a face este nelegală, dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 906 şi 909 C. proc. civ., motiv de nelegalitate al hotărârii atacate, conform art. 488 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 483-502 C. proc. civ., Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, Regulamentul ASF nr. 10/2017 privind depozitarii centrali, precum şi celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul cererii de recurs.
4. Apărările formulate
4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului, motivele invocate de recurenta-reclamantă şi apărările formulate de intimata-pârâtă, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin sentinţa civilă nr. 132/02.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă a fost anulată operaţiunea de vânzare-cumpărare încheiată în perioada 18.08.2015 -21.08.2015 între A. S.A., în calitate de vânzător şi F. S.R.L., în calitate de cumpărător, având ca obiect 16.000.000 acţiuni emise de C. S.A. [ . . . . . . . . . .] . A fost obligată pârâta F. S.R.L. să restituie acţiunile reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă au fost respinse apelurile formulate de pârâtele F. S.R.L. şi G. S.R.L. împotriva sentinţei sus-menţionate ca nefondate, sentinţa devenind astfel definitivă.
Întrucât C. S.A. este o companie listată pe Bursa de Valori din Bucureşti, iar registrul acţionarilor acestei societăţi este ţinut şi operat conform legii de către Depozitarul Central, recurenta-reclamantă a efectuat demersurile specifice operării de către această instituţie a transferului direct în registrul acţionarilor şi înregistrarea acestor acţiuni în contul recurentei-reclamante.
Astfel, în baza celor două hotărâri judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 din Regulamentul ASF 10/2017, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat la data de 24.03.2020 organului abilitat, Depozitarul Central, să îşi îndeplinească atribuţiile stabilite de lege, respectiv să efectueze înregistrarea transferului direct de acţiuni, de la F. S.R.L. către recurenta A. S.A., însă Depozitarul Central nu a efectuat transferul.
Cele 16.000.000 acţiuni se află sub sechestru penal, în cauza ce face obiectul dosarului penal nr. x/2007 aflat pe rolul DIICOT.
Depozitarul Central a emis Adresa nr. x/03.06.2020, prin care a solicitat recurentei să completeze documentaţia cu acordul DIICOT în vederea efectuării transferului asupra pachetului de acţiuni.
Prin Adresa nr. x/23.07.2020, dosar nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, DIICOT arată că nu are competenţa funcţională de a sprijini recurenta în aplicarea unei hotărâri judecătoreşti civile definitive.
În acest context, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de sancţionare a Depozitarului Central pentru neîndeplinirea de către acesta a obligaţiilor impuse de lege, respectiv pentru neefectuarea transferului direct asupra a 16.000.000 acţiuni la C. S.A., conform obligaţiilor impuse de lege, respectiv pentru neefectuarea transferului direct asupra 16.000.000 acţiuni la C. S.A., conform sentinţei civile nr. 132 din 2 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017, definitivă şi executorie; în subsidiar, obligarea pârâtei ASF la emiterea unei decizii prin care să impună Depozitarului Central să îşi execute obligaţiile impuse de lege.
Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ., recurenta a susţinut că, instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 132/2.04.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020, nu s-a stabilit nicio obligaţie în sarcina pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, şi nici a Depozitarului Central, în sensul solicitat de reclamantă.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., recurenta a învederat că, în mod nelegal, instanţa de fond, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, a constatat că în nicio situaţie Depozitarul Central nu ar putea să transfere acţiuni indisponibilizate.
Prealabil, cu privire la susţinerile recurente-reclamante, în sensul că, instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că, "prin sentinţa civilă nr. 132/2.04.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020, nu s-a stabilit nicio obligaţie în sarcina pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, şi nici a Depozitarului Central, în sensul solicitat de reclamantă", Înalta Curte reţine, pe de o parte că, Depozitarul Central îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea Autorităţii de Supraveghere Financiară, în conformitate cu prevederile art. 176 din Legea nr. 126/2018, iar pe de altă parte, prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 Curţii de Apel Galaţi, nerecurată de părţi, a fost respinsă cererea privind introducerea în cauză a Depozitarului Central, formulată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin raportare la obiectul cererii cu care a fost sesizată instanţa.
Cu privire la susţinerile recurentei vizând greşita aplicare a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, privind depozitarii centrali, text de lege care în interpretarea instanţei de fond nu ar permite transferul direct asupra acţiunilor indisponibilizate, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate.
Instanţa de fond în mod greşit a constatat că în nicio situaţie Depozitarul Central nu ar putea să transfere acţiuni indisponibilizate, făcând o interpretare şi aplicare greşită a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017.
Astfel, Înalta Curte constată că, soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât prevederile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, avute în vedere la pronunţarea soluţiei de respingere a acţiunii reclamantei A. S.A., nu se referă şi nu reglementează cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru ca Depozitarul Central să poată opera un transfer direct de acţiuni.
Dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017 privind depozitarii centrali emis în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 prevăd următoarele:
"(1) Depozitarul central ţine registrele de instrumente financiare, altele decât cele derivate, în formă electronică şi deţine un sistem informatic capabil să îndeplinească următoarele funcţii de procesare a datelor:
a) executarea operaţiunilor de transfer de instrumente financiare, altele decât cele derivate, pe baza principiului dublei înregistrări, cu verificarea prealabilă a următoarelor condiţii:
1. numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, creditate este egal cu numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, debitate şi numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, transferate dintr-un cont este egal cu numărul instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, adăugate în contul sau în conturile în care se transferă;
2. contul care urmează a fi debitat conţine un număr suficient de instrumente financiare, altele decât cele derivate;
3. instrumentele financiare, altele decât cele derivate, ce urmează a fi transferate nu sunt indisponibilizate."
Din conţinutul prevederilor articolului 52 alin. (1) din Regulamentul ASF 10/2017, reiese că acestea reglementează cadrul legal referitor la registrele pe care Depozitarul Central este obligat să le ţină şi la funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul său informatic.
În speţă, aşa cum se poate observa din documentele depuse la dosarul de fond, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat în mod expres Depozitarului Central operarea transferului direct asupra celor 16.000.000 acţiuni ale C. S.A. ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive, situaţie care este reglementată de art. 70 din Regulamentul ASF nr. 10/2017.
Prin urmare, reţine Înalta Curte că, recurenta-reclamantă A. S.A. nu a solicitat transferul acţiunilor pe baza principiului dublei înregistrări, conform prevederilor art. 68 din Regulamentul ASF nr. 10/2017, respectiv art. 145 din Legea nr. 297/2004, ci a solicitat transferul direct al acţiunilor în conformitate cu art. 70 din Regulamentul ASF nr. 10/2017.
Transferul direct de proprietate asupra instrumentelor financiare pe piaţa de capital este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula transferului dreptului de proprietate, ca urmare a unei tranzacţii prin sistemele de tranzacţionare ale pieţei.
Potrivit art. 145 din Legea nr. 297/2004:
"(1) Transferul dreptului de proprietate privind instrumentele financiare, altele decât cele derivate, are loc, la data decontării, în cadrul sistemului de compensare-decontare, pe baza principiului livrare contra plată."
Potrivit art. 68 din Regulamentul ASF 10/2017:
"(1) în conformitate cu prevederile art. 145 din Legea nr. 297/2004, transferul dreptului de proprietate asupra instrumentelor financiare are loc la data decontării tranzacţiei, în sistemul de decontare administrat de către depozitarul central.
(2) înregistrarea transferului de proprietate se realizează prin debitarea/creditarea conturilor de instrumente financiare."
Art. 70 din Regulamentul ASF 10/2017:
"(1) Prin excepţie de la prevederile art. 68 alin. (1), depozitarul central poate opera transferuri directe de proprietate asupra instrumentelor financiare, ca efect al:
a) succesiunii;
b) ieşirii din indiviziune;
cesionării de către emitent a acţiunilor proprii către personal;
d) dobândirii de către emitent a propriilor acţiuni, în urma retragerii din societate a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate în adunarea generală, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
e) fuziunii, divizării sau lichidării;
f) constituirii/majorării capitalului social al societăţilor comerciale, altele decât cele ale căror instrumente financiare sunt tranzacţionate pe piaţa de capital şi decât societăţile de servicii de investiţii financiare şi societăţile de administrare a investiţiilor, prin aport în natură reprezentând acţiuni emise de societăţi admise la tranzacţionare;
g) punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive; [...]"
Interpretarea sistematică a dispoziţiilor normative arătate mai sus, în raport şi de prevederile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, relevă faptul că acestea stabilesc condiţiile ce trebuie verificate prealabil "pentru executarea operaţiunilor de transfer de instrumente financiare pe baza principiului dublei înregistrări", adică a acelor operaţiuni cu instrumente financiare, altele decât transferurile directe de proprietate asupra instrumentelor financiare, ca efect al punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive.
În consecinţă, constată Înalta Curte că în mod nelegal, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017 în situaţia dedusă judecăţii, ce vizează transferul direct de acţiuni.
Aşa cum s-a arătat anterior, prin sentinţa civilă nr. 132/02.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, definitivă prin respingerea apelurilor, s-a stabilit cu putere de lucru judecat anularea operaţiunii de vânzare-cumpărare încheiată în perioada 18.08.2015 -21.08.2015 între A. S.A., în calitate de vânzător şi F. S.R.L., în calitate de cumpărător, având ca obiect 16.000.000 acţiuni emise de C. S.A., fiind obligată pârâta F. S.R.L. să restituie acţiunile reclamantei A. S.A..
Înalta Curte constată că, transferul direct al acţiunilor pe piaţa de capital, în speţă, ipoteza prevăzută de art. 70 alin. (1) lit. g) din Regulamentul ASF nr. 10/2017 - transferurile directe de proprietate asupra instrumentelor financiare, ca efect al punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive-, este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula transferului de proprietate ca urmare a unei tranzacţii prin sistemele de tranzacţionare ale pieţei.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, deşi prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei. Or, în raport cu principiile fundamentale ale procesului civil, soluţionarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esenţiale ale raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum acestea au fost relevate prin actul de sesizare a instanţei. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele şi împrejurările ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.
Totodată, în opinia Înaltei Curţi, trebuie stabilit cu certitudine dacă pretinsul refuz nejustificat al intimatei-pârâte de a emite o decizie a fost exprimat cu exces de putere.
Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevăd că:
"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile, iar potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Înalta Curte reaminteşte că refuzul trebuie să fie exprimat cu exces de putere pentru a fi nejustificat.
În privinţa definiţiei excesului de putere, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 prevede că prin exces de putere se înţelege "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."
Pentru a se constata dacă este vorba despre situaţia unui "refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri", reţine instanţa de control judiciar că acesta semnifică "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", iar excesul de putere se stabileşte prin evaluarea împrejurării dacă dreptul de apreciere al autorităţii administrative a fost exercitat "prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".
Or, analiza situaţiei referitoare la refuzul intimatei-pârâte de a emite o decizie prin care să impună Depozitarului Central să îşi execute atribuţiile stabilite de prevederile legale în vigoare, revine instanţei de fond, aşa cum s-a reţinut anterior, cu respectarea dublului grad de jurisdicţie, în raport de dezlegarea de drept stabilită de Înalta Curte prin prezenta decizie.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar H. împotriva sentinţei nr. 172 din 15 decembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.